Albumul "Să ierți": zece gânduri, zece povești, o voce cât zece. Totul de 10.00!

zoia-47-1Am tresărit când am ascultat „Din prima clipă”. Mi se pare de un sublim aparte și, dintre toate, cea mai specială. Dar e o părere strict personală. Îmi place povestea. Versurile pitite în corzile chitării te inundă într-o reverie ciudată. Ea cântă, tu scrii cu ochii sufletului filmul. Melodia îți dă senzația unui altceva, un folk cuprins de poveștile romanțioase ale tangourilor de demult.  E o împletitură rară și cred că asta-mi place în mod deosebit.

Dar albumul „Să ierți” al Zoiei Alecu e ca o piramidă pe care din orice parte o privești, te uimește. Asculți piesele, una câte una, și rămâi surprins. De ritm. De versuri. de vocea, uneori plină de emoție, alteori jucăușă, dar deopotrivă puternică și greu de imitat.

Pe albumul acesta, al patrulea de autor din cariera artistei, nu găsești doar un ritm, doar o poveste, un singur sens.  Zoia e actuală pe noul ei disc. Prin vers. Prin muzică. Compune și cântă cu suflet. Iar sufletul nu se demonetizează.

Cum spunea chiar ea, albumul „Să ierți” implică mult suflet. Temele sociale mai mult lipsesc aici, pe albumul acesta. Dar, cu toate acestea, nu se poate spune că e un album trist sau tern. Sunt 10 piese, toate diferite ca mesaj. Unul actual („Fără nevastă”, „Nu mai ține”) , unul de o sensibilitate rară („Țara de Sus”), piese diferite ca linie melodică sau  ritm.  Ba chiar, aș spune că îmbină într-o nota de rafinament și bun gust folkul cu genuri muzicale diferte, de la rock, la tango, de pildă.

Despre album și alegerea piesei care dă titlul discului, cantautoarea Zoia Alecu spune:

„Să ierți’ este calea către pacea și bucuria lăuntrică, este la fel de vital ca și respiratul. ‘Să ierți’ este un îndemn adresat tuturor celor care vor asculta acest album”. 

Omul de radio Titus Andrei a spus, la rândul său, despre noul material discografic:

„Nu-mi dau aere de divă,

Dar tu chiar mă crezi naivă!” cântă Zoia într-un rock’n’roll de bun gust de pe acest album cu titlul „Să ierți”.

Numai că Ochi frumoși, Diva fără aere, această Corifee ce-și subsumează creațiile ideii de pace și bucurie pentru inside-ul fiecăruia, nu s-a gândit, cred, niciodată, că ajungând la acest nivel (Bravo, Zoia!) „nu i se iartă nici cea mai neînsemnată micime”, cum spunea un mare scriitor. Bun. Vreau să critic. Muzical. Și ce găsesc? Că cele 10 piese ale albumului sunt total diferite ritmic și melodic. Că de la una la alta descoperi altceva, și altceva. În interpretare, în orchestrații, în cuvinte. Găsesc că zece gânduri frumoase ale artistei s-au transformat în zece euri pentru alte suflete. Căci n-ai cum să n-o recunoști. În fiecare. Și când, generos și elegant, îndeamnă să ierți, și când gândul zboară la fermecătorul „tango demodat”, și când caută sensuri captivante în forța cifrelor, și când nevasta pleacă- deciziile-s luate, și când dorul de părinți te cuprinde cu toată gravitatea. Da.

Zoia e artista ce-n propria-i viață,
Știe cum să joace rolul principal.
Pe scenă sau pe rândul din față
Poate fi ce vrea până la final.

Autor: Ioana Matfeev

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *