Artişti români pe scena Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” – Braşov (1968-1971)

Pe 5 martie se împlinesc 45 de ani de la prima ediţie a Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov.

Dorim să adresăm mulţumiri următorilor artişti care au ajutat la elaborarea acestui articol. Aceştia sunt (în ordine alfabetică): Dorin Anastasiu, Luminiţa Dobrescu, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru, Doina Spătaru.

De asemenea, dorim să le mulţumim doamnelor Corina Chiriac, Luminiţa Dobrescu şi Margareta Păslaru pentru rândurile scrise şi furnizarea unor fotografii şi informaţii inedite din arhiva personală.

S-au scris foarte multe despre “Cerbul de aur”, primul festival internaţional organizat în România.

Iată că vom scrie şi noi, cei de la “Top Românesc”, un scurt istoric despre acest celebru festival. În acest articol vom scrie despre primele patru ediţii ale Festivalului Internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov, care s-au desfăşurat în perioada 1968-1971.

Mari vedete internaţionale au urcat pe scena primelor patru ediţii ale “Cerbului de Aur”. Acestea au fost: Hugues Aufray, Frankie Avalon, Josephine Baker, Barbara, Alain Barriere, Roy Black (în concurs), Frida Boccara (în concurs), Caterina Caselli, Gigliola Cinquetti, Ghiuli Cioheli, Pia Colombo, Dalida, Kiki Dee, Eva Demarczyk, Sergio Endrigo, Leny Escudero, Connie Francis, Rex Gildo, Juliette Greco, Jacques Hustin (în concurs), Julio Iglesias (în concurs), Lova Ivanovici, Udo Jurgens, Radmila Karaklajic, Bogdana Karadoceva, Theresa Kesovija, Marie Laforet, Josef Laufer (în concurs), Los Machucambos, Enrico Macias, Massiel, Waldemar Matuska, Mirta & Raul, Maria Miteva, Mie Nakao, Nicoletta, Claude Nougaro, Jean Claude Pascal, Rita Pavone, Edith Pieha, Eva Pilarova, Raphael, Cliff Richard, Amalia Rodriguez, Memphis Slim, O.C. Smith, Bobby Solo, Therese Steinmetz, Regina Thoss (în concurs), Charles Trenet, Connie Wink (în concurs), Rika Zarai.

Totuşi, nu vom scrie despre artiştii străini. Vom scrie numai despre artiştii români care au evoluat pe scena festivalului.

Dacă doriţi să citiţi o istorie mai amplă a festivalului şi despre artiştii străini care au participat pe scena acestuia, vă invităm să accesaţi Wikipedia, precum şi un scurt istoric în limba engleză (chiar dacă nu cunoaşteţi limba marelui Shakespeare, puteţi citi cu uşurinţă lista cu numele concurenţilor şi vedetele din recital).

În cadrul primelor patru ediţii, au evoluat 116 concurenţi din ţară şi din străinatate. 44 dintre aceştia au fost laureaţi. În afara concursului, s-au desfăşurat 40 de recitaluri şi 11 microrecitaluri oferite de mari vedete. Din partea României, au participat 12 solişti.

Festivalul Internaţional “Cerbul de aur” a fost creat după modelul celui de la San Remo. Spre deosebire de San Remo, “Cerbul de aur” a fost un festival de interpretare, nu de creaţie. Festivalul a fost creat cu scopul de a promova interpreţi de muzică uşoară din Romania şi de peste hotare şi de a contribui la dezvoltarea muzicii uşoare româneşti şi internaţionale.

Organizatorul principal al Festivalului a fost Radioteleviziunea Română (pe atunci, Radio România şi Televiziunea Română erau fuzionate).

Organizatorii au ales ca loc de desfăşurare, oraşul Braşov . Braşov este un oraş mare, vechi, frumos, plin de istorie şi legende. De altfel, festivalul poartă numele uneia dintre legende, cea a Cerbului de Aur.

Iată un rezumat al Legendei Cerbului de Aur, preluat de pe siteul ziarului Monitorul Expres.

Se spune că demult, un bărbat rămas văduv cu doi copii, s-a însurat cu o vrăjitoare. Imediat după căsătorie, aceasta a început să-i urască pe cei doi copii. I-a cerut bărbatului ei să-i ducă în pădure ca să scape de ei. Pentru că se temea de ea, bărbatul a ascultat-o. Rătăciti în pădure, fetiţa şi băiatul au plecat să caute hrană şi apă. Când găseau o baltă cu urme de animale, fetiţa nu-şi lăsa fratele să bea apă, pentru a nu se transforma în animalul care a băut din apa respectivă. La un moment dat, copilul n-a mai rezistat şi a băut apă acolo unde se vedeau urmele unui cerb. Imediat, s-a transformat într-un cerb falnic cu coarne mari, de aur.

Acompaniamentul primelor patru ediţii a fost realizat de Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române. Maestrul Sile Dinicu, care a participat la toate cele patru ediţii, a primit şi o Diplomă de onoare, în cadrul celei de-a IV-a ediţii a festivalului.

Festivalul a fost alcătuit din două părţi: Concursul de interpretare şi Recitalurile în afara concursului.

Directorul coordonator al primelor patru ediţii ale “Cerbului de aur” a fost Tudor Vornicu – unul dintre cei mai mari jurnalişti şi realizatori de televiziune din România.

Juriul festivalului a fost unul internaţional şi a fost alcătuit din critici, compozitori, dirijori, realizatori de radio şi televiziune. Laureaţii erau aleşi de juriul internaţional, prin vot secret şi individual.

Distincţiile festivalului au fost: Cerbul de Aur (Locul I), Cerbul de Argint (Locul II), Cerbul de Bronz (Locul III) şi câteva Menţiuni speciale, pentru popularitate, pentru tinereţe sau pentru cea mai bună interpretare a unui cântec românesc.

Primele patru ediţii ale festivalului, s-au desfăşurat la Teatrul Dramatic din Braşov (în 1994 a fost redenumit Teatrul “Sică Alexandrescu”) şi au fost transmise în direct de Televiziunea Română precum şi de alte televiziuni străine.

Reporteri şi realizatori ai Televiziunii Române, au filmat o serie de filme şi documentare despre festival, despre concurenţi şi despre vedetele care au susţinut recitaluri. Printre cei care au făcut aceste filme s-au numărat şi Vlad Bâtcă, Alexandru Bocăneţ, Boris Ciobanu, Sabin Devderea, Carmen Dobrescu, Carmen Dumitrescu, Emil Henţiu, Radu Iansen, Cornel Popa, Alexandru Stark, Cornel Todea.

În cadrul primelor patru ediţii ale festivalului, concurenţii şi vedetele festivalului au fost găzduiţi de Hotelul “Carpaţi” din Braşov (azi Hotel “Aro Palace”). Pe durata festivalului, participanţii au făcut o serie de excursii,  unde au vizitat importante obiective turistice din Braşov şi de pe Valea Prahovei (Atelierul de covoare din Hărman, Bastionul Ţesătorilor, Biserica Neagră, Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, Cabana “Cheia”, Cabana “Trei brazi”, Cartierele Gării, Steagul Roşu, Tractorul, Castelul Bran, Castelul Peleş din Sinaia, Cheile Râşnoavei, Crescătoria din Prejmer, Fabrica “Steagul Roşu”, Hotelul Sport, Muzeul Etnografic din Bran, Muzeul de Istorie din Braşov, Muzeul “Prima Şcoală Românească” din Braşov, Piaţa Prundului, Poiana Braşov, Şcheii Braşovului, Valea Râşnoavei, etc.). De asemenea, participanţii au vizionat spectacole folclorice româneşti şi au luat masa la cele mai bune restaurante din zonă cum ar fi “Coliba haiducilor”, “Cerbul Carpatin”sau “Şura Dacilor”.

Concurenţii străini trebuiau să interpreteze o melodie românească şi o una din repertoriul propriu. Repertoriul concurenţilor era propus de către organizatori. Din această cauză, nu toţi concurenţii români au interpretat piese din repertoriul propriu.

Iată câteva exemple:

“După noapte, vine zi”, prezentată în concurs de Angela Similea, făcea parte din repertoriul Margaretei Pâslaru.
“Glasul tău”, prezentată în concurs de Mihaela Mihai şi Ruxandra Ghiaţă, făcea parte din repertoriul lui Sergiu Cioiu.
“Marea cântă”, prezentată în concurs de Angela Similea, făcea parte din repertoriul Ilincăi Cerbacev.
“Nu-ţi fie teamă de un sărut”, prezentată în concurs de Margareta Pâslaru, făcea parte din repertoriul lui Dan Spătaru.
“Poarta sărutului”, prezentată în concurs de Doina Spătaru, făcea parte din repertoriul lui Sergiu Cioiu.
“Trecea fanfara militară”, prezentată în concurs de Dorin Anastasiu, făcea parte din repertoriul lui Dan Spătaru.
“Va veni o clipă”, prezentată în concurs de Corina Chiriac, făcea parte din repertoriul Margaretei Pâslaru.

Din păcate, în anul 1971, după patru ediţii, festivalul a fost intrerupt de către conducerea de atunci. Majoritatea artiştilor români, care au evoluat pe scena festivalului, au avut o carieră de mare succes.

În 1992, la 3 ani după căderea regimului comunist, “Cerbul de aur” s-a reluat. Despre ediţiile din anii’90 şi ‘2000 şi reprezentanţii României pe scena acestora, vom scrie cu altă ocazie.

Iată o scurtă trecere în revistă a artiştilor români care au participat la primele patru ediţii ale Festivalului Internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov.

Ediţia I (5 – 10 martie 1968)

Locaţie: Teatrul Dramatic din Braşov
Juriul internaţional a fost alcătuit din 15 membri -Preşedintele juriului: Ioan Grigorescu (vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române).
Regia: Valeriu Lazarov
Scenografia: Armand Crintea, Teodora Dinulescu
Director muzical: Paul Urmuzescu
Prezentatori: Iurie Darie, Luminiţa Iacobescu, Stela Popescu
Participanţi: 28 de concurenţi din 20 de ţări
Vedete în recital: au prezentat recitaluri 15 vedete. În cadrul Clubului Festivalului, 4 solişti au susţinut microrecitaluri
Acompaniament: Orchestra de Jazz Simfonic. Dirijori: Sile Dinicu, Alexandru Imre, Richard Oschanitzky
Festivalul a debutat cu cocktail în cinstea participanţilor, oferit de Constantin Cârţână, primarul municipiului Braşov.
Festivalul s-a deschis cu un concert unde au evoluat solişti şi formaţii care nu au participat la concurs. Constantin Drăghici a fost cel care a deschis festivalul, acompaniat de orchestra festivalului, dirijată de Sile Dinicu. Pe 10 martie, la încheierea Festivalului, oficialităţile au oferit un dineu, în sala mare a restaurantului “Carpaţi”,  în cinstea concurenţilor, juriului, vedetelor şi jurnaliştilor.
Concurenţii români selecţionaţi pentru festival au urmat cursuri de perfecţionare organizate de Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă (CSCA). Ei au fost pregătiţi de compozitoarea Camelia Dăscălescu.

1 margareta paslaruReprezentanţii României au fost:
Margareta Pâslaru – Menţiune Specială a Juriului
“Acesta e cântecul meu” (Charles Chaplin/Margareta Pâslaru)
“Nu-ţi fie teamă de un sărut” (Camelia Dăscălescu/Viorel Burlacu)
Anca Agemolu
“Doar un singur om” (Jolt Kerestely)
“Mai minunat decât sufletul tău” (Aurel Giroveanu)
Dan Spătaru
“Mă întorc acasă” (Barry Mason)
“Nu-ţi şade bine când plângi” (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)

Artişti români în recital:
Doina Badea (acompaniată de orchestra festivalului, dirijată de Sile Dinicu) Constantin Drăghici (acompaniat de orchestra festivalului, dirijată de Sile Dinicu)
Gică Petrescu (care a interpretat melodii de Ion Vasilescu şi a fost acompaniat de orchestra Paul Ghentzer)
Clubul Festivalului (manifestare complementară a festivalului) s-a desfăşurat în incinta barului restaurantului hotelului “Carpaţi” (“Aro”). În cadrul Clubului Festivalului, au avut loc o serie de recitaluri susţinute de vedete ale muzicii uşoare, precum şi nişte scurte programe de muzică populară românească. În cadrul “Clubului festivalului” au participat: Aurelian Andreescu, Anda Călugăreanu, Ilinca Cerbacev, Mihaela Mihai, formaţia Sincron şi orchestrele conduse de Paul Ghentzer, Horia Moculescu şi Horia Ropcea.

Ediţia II (5 – 9 martie 1969)
Locaţie: Teatrul Dramatic din Braşov
Juriul internaţional a fost alcătuit din 20 de membri. Preşedintele juriului: Ioan Grigorescu (vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române).
Regia: Alexandru Bocăneţ, Valeriu Lazarov, Horea Popescu
Scenografia: Armand Crintea, Teodora Dinulescu, Doina Levinţa, Virgil Luscov
Prezentatori: Ioana Măgură, Sanda Ţăranu, Andrei Magheru, Silviu Stănculescu
Participanţi: 28 de concurenţi din 22 de ţări
Vedete în recital: au prezentat recitaluri 11 vedete. În cadrul programului special de la Hotelul “Carpaţi”, 2 solişti au susţinut microrecitaluri.
Acompaniament: Orchestra de muzică uşoară a Radioteleviziunii Române, dirijori: Sile Dinicu şi Gelu Solomonescu
Festivalul a debutat cu un cocktail în onoarea participanţilor, oferit de Constantin Cârţână, primarul municipiului Braşov, în Sala Coloanelor a Casei Armatei din Braşov (azi Cercul Militar).
Pe 9 martie, la încheierea Festivalului, oficialităţile au oferit un dineu, în sala mare a restaurantului “Carpaţi”, în onoarea oaspeţilor participanţi la festival.
Au fost selecţionate pentru concurs solistele Anda Călugăreanu, Luminiţa Dobrescu, Mihaela Mihai şi Aura Urziceanu. În final, au fost alese trei soliste. Acestea au fost pregătite de către profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, de regizorii Alexandru Bocăneţ şi Horea Popescu. Celebra doamnă Mireille (Hartuch) , profesoară la “Petit Conservatoire de la chanson”, din Paris (Franţa), a fost adusă la Bucureşti pentru a contribui la pregătirea artistelor.

Deşi în presă se anunţase că va susţine un recital, apreciata interpretă româncă Ilinca Cerbacev nu a mai participat la Festival.

Reprezentanţii României au fost:
Luminiţa Dobrescu – Cerbul de AurLuminita Dobrescu
“Dacă nu iubeşti” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
“Of, inimioară” (Edmond Deda/Harry Negrin)
Anda Călugăreanu Menţiune a Juriului
“N-am noroc” (Ion Cristinoiu/Mihai Dumbravă)
“Pe verticală, pe orizontală” (Paul Urmuzescu)
Mihaela Mihai Menţiune a Juriului
“Glasul tău” (Alexandru Mandy)
“Trurli, Trurli” (Vasile Vasilache/N. Stroe)

Artişti români în recital: Margareta Pâslaru
În cadrul festivalului, la barul Hotelului “Carpaţi” (Aro), a avut loc un program special, prezentat de Willy Donea, în care au participat alte două vedete ale muzicii uşoare româneşti: Gigi Marga şi Sergiu Cioiu. În cadrul programului au mai evoluat dansatorii Cristina Dan, Păstorel Ionescu, Doina şi Cornel Patrichi.

Ediţia III (3 – 8 martie 1970)

Locaţie: Teatrul Dramatic din Braşov
Juriul internaţional a fost alcătuit din 22 de membri. Preşedintele juriului: Ioan Grigorescu (vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române).
Regizor principal: Cornel Todea
Regia concursului: Marcela Popescu
Regia recitalurilor în afară de concurs: Alexandru Bocăneţ
Scenografia: Virgil Luscov
Costume: Georgeta Iţigan, Doina Levinţa
Prezentatori: Valeria Gagealov şi Andrei Magheru
Participanţi: 30 de concurenţi din 26 de ţări
Vedete în recital: au prezentat recitaluri 11 vedete, şi s-au susţinut 4 microrecitaluri.
Acompaniament: Orchestra de muzică uşoară a Radioteleviziunii Române, dirijor: Sile Dinicu; Sextetul “Cantabile”, condus de Smaranda Toscani
Festivalul a debutat cu un cocktail în onoarea participanţilor, oferit de Constantin Cârţână, primarul municipiului Braşov, în Sala Coloanelor a Casei Armatei din Braşov (azi Cercul Militar).
Pe 8 martie, la încheierea Festivalului, Valeriu Pop, preşedintele Radioteleviziunii Române, a oferit o recepţie, în saloanele hotelului “Carpaţi”, în onoarea oaspeţilor participanţi la festival.
Au fost selecţionaţi pentru concurs soliştii Dorin Anastasiu, Denise Constantinescu, Petre Geambaşu, Elena Neagu, Angela Similea, Doina Spătaru. Aceştia au fost pregătiţi de către profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, de regizorii Marcel Popescu şi Cornel Todea şi de corepetitorul Mihai Chirilov. În final, au fost aleşi trei solişti.
3 angela simileaReprezentanţii României au fost:
Angela Similea Cerbul de Argint (ex-aequo)
“După noapte vine zi” (Aurel Giroveanu/Tudor Muşatescu)
“Marea cântă” (Paul Urmuzescu/Vlaicu Barna)
Doina Spătaru Menţiune Specială a Juriului
“Nu mă mai despart de tine” (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)
“Poarta sărutului” (Alexandru Mandy)
Dorin Anastasiu
“Plop frânt” (Florin Bogardo)
“Trecea fanfara militară” (Temistocle Popa / Mircea Block)
Artişti români în recital: Anda Călugăreanu, Luminiţa Dobrescu, Mihaela Mihai

Ediţia IV (2 – 7 martie 1971)

Locaţie: Teatrul Dramatic din Braşov
Juriul internaţional a fost alcătuit din 23 membri. Preşedintele juriului: Valeriu Râpeanu (vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române).
Regia: Alexandru Bocăneţ
Scenografia: Virgil Luscov
Regia muzicală: Paul Urmuzescu, Dan Jelescu
Costume: Doina Levinţa
Prezentatori: Valeria Gagealov şi Andrei Magheru
Participanţi: 30 de concurenţi din 25 de ţări.
Vedete în recital: au prezentat recitaluri 12 vedete.
Acompaniament: Orchestra de muzică uşoară a Radioteleviziunii Române, dirijor Sile Dinicu; Sextetul “Cantabile”, condus de Smaranda Toscani
Pe 1 martie, a avut loc un cocktail în onoarea participanţilor, oferit de Constantin Cârţână, primarul municipiului Braşov, în Sala Coloanelor a Casei Armatei din Braşov.
Pe 7 martie, la încheierea Festivalului, oficialităţile au oferit un dineu, în sala mare a restaurantului “Carpaţi”, în onoarea oaspeţilor participanţi la festival.
Au fost selecţionate pentru concurs solistele Corina Chiriac, Stela Enache, Ruxandra Ghiaţă, Cosette (Cătălina) Marinescu, Ana Petria. Acestea au fost pregătite de către profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.  În final au rămas trei soliste.

4 corina chiriac

Reprezentanţii României au fost:
Corina Chiriac Cerbul de bronz (ex-aequo)
“Inimă nu fii de piatră” (Edmond Deda/Harry Negrin)
“Va veni o clipă” (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă)
Cosette Marinescu – Menţiune acordată de Televiziunea Română
“Fascinaţie” (Ion Vasilescu)
“Poate totuşi mă iubeşti” (Marius Puican)
Ruxandra Ghiaţă
“Glasul tău” (Alexandru Mandy)
“O mască râde, o mască plânge” (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)
Artişti români în recital: Doina Badea, Angela Similea, Doina Spătaru
Dirijorul Sile Dinicu şi Orchestra de muzică uşoară a Radioteleviziunii Române au fost distinşi cu Diploma de onoare din partea juriului, pentru calitatea acompaniamentului
Regizorul Alexandru Bocăneţ a fost distins cu Diploma de onoare din partea juriului, pentru organizarea regiei de transmisie a festivalului

 

La rugămintea noastră, doamnele Margareta Pâslaru şi Luminiţa Dobrescu ne-au împărtăşit câteva rânduri despre Cerbul de Aur.

Margareta Pâslaru – “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România”

 “Debutând în 1958, anul 1968 a marcat, pentru mine, aniversarea a 10 ani de activitate, sărbătoriţi prin recitalul extraordinar de două ore „One woman show”. Interpretam 23 de melodii, o diversitate recunoscută în presa vremii. Iar faptul că am fost aleasă, atât la primul Festival Naţional Mamaia – 1963, cât şi la primul Festival International de Muzica ‘Uşoara’ Cerbul de Aur – 1968, m-a înscris în liga deschizătorilor de drumuri. Aprecierea confirmată de Ministerul Culturii, prezenţa în sine, alături de cei mai buni în profesie, pregătirea asiduă sub bagheta marelui dirijor-compozitor-orchestrator Sile Dinicu, m-a onorat. Vorba ceea, paharul era jumătate plin…Vedete europene precum Josef Laufer, Jaques Hustin, Kalinka, Ursula Szypinska, Katty Kovacs, ca să numesc doar câţiva, reprezentau o serioasă concurenţă pe atunci. Menţiunea „Cerbul de Aur” acordată de juriul internaţional pentru interpretarea ‘pâslărească’ a şlagărului „Acesta e cântecul meu” de Charles Chaplin, a înscris România în palmaresul primei editii din 1968, editie ‘experimentală’ :). Textul piesei, adaptat în limba română, îmi aparţine. În acelaşi an, adaptam şi textul piesei poloneze „Viva Maria” a cărei interpretare mi-a adus premiul III la Festivalul Internaţional de la Sopot 1968.

Vă prezint spicuiri din presa vremii:

Săptămâna – 31.05.1968: „Am căutat să-mi diversific mijloacele de expresie, considerând că un interpret trebuie să tindă spre complexitate. Faptul mi-a fost încă o dată confirmat la recentul festival de la Braşov care ne-a pus în contact direct cu unii dintre cei mai reprezentativi soli ai muzicii uşoare europene. Am constatat cu acest prilej câtă pondere capătă în valorificarea cântecului arta interpretării. A fost nu numai o constatare ci şi un îndemn pentru o muncă susţinută în acest sens.”

Informaţia – 28.08.1968 – Margareta Pâslaru, premiul III la Sopot: „Sunt fericită că, participând pentru a doua oară la o competiţie internaţională am obţinut un trofeu care ma răsplăteşte pentru eforturile în direcţia perfecţionării artistice. Premiul acesta, ca şi distincţia pe care am primit-o la Festivalul „Cerbul de Aur”de la Brasov, reprezintă stimulente pentru desăvârşirea artistică”

Mariana Parvulescu, Romania Liberă – 08.03.1969: „Numai într-un singur an, tânara noastră cântăreaţă a trecut de la încercările concursului, pe podiumul vedetelor. Şi Margareta de azi, aminteşte şi ea de un basm: „creştea într-un an … cât alţii în şapte”…

Stefan Carapanceanu, Revista MUZICA – septembrie 1969: „Margareta Pâslaru, în plină maturitate profesională, s-a afirmat şi de data aceasta în calitate de autor şi interpret al muzicii uşoare româneşti.”

C.F. (despre Cerbul de Aur) Scânteia – 09.03.1969: „Am urmărit mai întâi recitalul Margaretei Pâslaru. Exemplu de munca asiduă, de dorinţa de perfecţionare, Margareta Pâslaru, însuşindu-şi o remarcabilă mişcare scenică, lărgindu-şi repertoriul; nu este numai o actriţă cu mari posibilităţi expresive, dar şi o excelentă cântăreaţă. Recitalul de aseară e, în acest sens, o cununa de succes.”

În ciuda faptului că, din 1962, repetam la Teatrul L.S.Bulandra cu Toma Caragiu, în regia maestrului Liviu Ciulei, chiar făcusem filme la Buftea în 1966, fiind premiată la festivalul filmului „Pelicanul de aur”  şi apoi la studioul Mosfilm, înca nu aveam experienţa grandioaselor evenimente muzicale internaţionale, cu excepţia unui festival de televiziune la Budapesta.Aşa se face că atitudinea dezinvoltă a vedetelor sosite la Braşov, alături de impresari versaţi, intimidau. Împreuna cu Anca Agemolu şi Dan Spataru, formam echipa ţării, în 1968. Repertoriul românesc, impus, şi indicatiile primite, contribuiau şi ele la emoţiile noastre.

De ce a trebuit să interpretez şi piesa lansată de Dan Spătaru „Nu-ţi fie teamă de un sărut”, compusă de Camelia Dăscălescu – text pentru băiat – rămâne un mister pentru mine. Vorba ceea, Dan era prezent la festival, ar fi putut să o cânte. Ciudăţenii asemănătoare s-au petrecut şi cu piesele lansate de mine, „Va veni o clipă” şi „După noapte vine zi”, în cadrul altor ediţii ale festivalului. Comisia susţinea ideea: „prezentăm piese de succes, verificate”

Dupa părerea mea, „Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România.

Câştigătorii devin un standard temporar – ei confirmă nivelul artistic al evenimentului respectiv. Soliştii români îşi pot etala talentul în recitaluri de respiraţie, desfăşurând o gamă largă a posibilităţilor interpretative. Participarea în concurs, cu o melodie, este doar o rampă de lansare pentru începători. Vom recâştiga interesul impresarilor şi al soliştilor din afară, în momentul în care, vedetele noastre, gazde generoase, vor cânta în afara concursului.

Fără îndoială, valoarea unui interpret de muzică uşoară este egală cu, calitatea activităţii sale, cea care determină şi longevitatea, aclamată de marele public. Trebuie să-i amintesc pe „pionierii” festivalului 1968 – cei din spatele camerelor de luat vederi: Tudor Vornicu, Paul Urmuzescu, Valeriu Lazarov cu echipele lor de tehnicieni. Compozitoarea Camelia Dăscălescu s-a ocupat de soliştii noştrii în cadrul unui curs de perfecţionare de pe lângă CSCA – Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă.

Nu le voi uita nici pe cele doua doamne de la Radio – redacţia de limba engleză – Catinca Ralea şi Doina Caramzulescu, gazde educate şi manierate, care menţineau comunicarea corectă între invitaţi. Doamna Caramzulescu era solicitată şi vara la Radio Vacanţa, mulţi o alintau numind-o „mama Radio Vacanţei”.

Am avut plăcerea de a fi invitată la conferinţe de presă cu super-vedetele care au susţinut recitaluri la Cerbul de Aur, Rita Pavone, Cliff Richard, Amalia Rodrigues, artista fără egal, pe care am reîntalnit-o la MIDEM – Cannes 1969.”

Margareta Pâslaru

LUMINIŢA DOBRESCU – “COMPETIŢIA, O PIATRĂ DE HOTAR ÎN VIAŢA UNUI INTERPRET…”

“Am să încerc să vă duc cu gândul acum 43 de ani, într-un oraş mic, de munte, BRAŞOV, oraş care, prin misiunea lui de a fi fost gazda celui mai renumit festival de chanson de la sfârşitul anilor ‘60, rămânea în sufletul multor interpreţi din Europa, fie că veniseră să concureze în acest festival, denumit CERBUL DE AUR, fie că veniseră ca vedete, să încânte prin măiestria şi arta interpretativă un public dornic de cultură, de frumos.

Erau vremuri romantice, în pofida faptului că trăiam într-un sistem comunist, dar Radioteleviziunea Română, prin iniţierea acestui deosebit eveniment cultural, încerca o deschidere spre noi posibilităţi de comunicare cu ţările vecine.

Noi nu am avut decât de castigat, vorbesc „noi”, întrucât eram trei, cele care reprezentam România în această competiţie fără precedent. Eram eu, Anda Călugareanu şi Mihaela Mihai. Trei genuri diferite, trei personalităţi diferite care, încercam să ne concurăm reciproc, cât şi la nivel internaţional cu ceilalţi concurenţi participanţi la marea întrecere de la poalele Tâmpei.

Munceam enorm, repetam, ne antrenam, luam parte la tot felul de activităţi legate de desfăşurarea festivalului, zile în şir până, uneori, la miezul nopţii. Stresul era mare, emoţiile la fel, dar aveam un singur ţel în ochi, să intrăm în posesia acelor trofee ale marelui Cerb de Aur. Erau trei premii, Cerbul de Bronz, de Argint şi Marele Trofeu, Cerbul de Aur.

În plus, erau oferite şi câteva menţiuni, din partea juriului, din partea presei şi a publicului.

La ediţia din 1969 au luat parte mari nume din diverse ţări din Europa de Est, cât şi din cea de Vest, aşa încât concurentele ţării gazdă aveau de luptat serios. Competiţia era destul de strânsă, juriul  avea o sarcină destul de dificilă, de a rămâne obiectiv, la unison, de a încerca, după criterii bine stabilite, a onora concurenţii după meritul şi prestaţia fiecăruia.

Fiecare zi a acestui măreţ festival, aşa cum bine-mi amintesc, însemna definitiv şi irevocabil o experienţă de neuitat pentru fiecare dintre noi. Cu toate că ne concuram una pe cealaltă, raportul dintre noi era destul de corect, de amiciţie, cu toate că, poate, vreuna dintre noi, în mod sigur nu arăta exact ceea ce simţea, regulile trebuiau respectate, de resentimente, invidie şi, chiar mai mult, era destul timp după, aş spune ca acest DUPĂ se resimte şi astăzi, dupa 44 de ani.

Nefiresc şi …totuşi firesc pentru că natura umană este programată, genetic vorbind, să iubească dar să şi urască!

Dar trecând peste acest aspect adumbrit, rămânem, totuşi, cu acea nostalgie a unui festival al cântecului frumos, al unui spectacol intim, într-o sală de teatru în care, auzeai respiraţia publicului ascultător.

Fetivalul CERBUL DE AUR, în pofida faptului ca unele publicaţii şi unii jurnalişti avari după ECLAT, încearca să-l politizeze şi să-i atribuie un rol subordonat unei anume ideologii, a fost şi va ramâne un Festival al Cântecului frumos, un Festival care a răspândit şi, în mod sigur, cândva, v-a răspândi din nou faima României pe plan internaţional, faima unei ţări mici, dar cu mari talente, egal în ce direcţie, talente ale unui popor cu vechi tradiţii şi rădăcini bine înfipte în istoria omenirii.”

Luminiţa Dobrescu

 

Pentru acest articol au fost consultate următoarele publicaţii:
Colecţia publicaţiilor: “Contemporanul”, “Drum nou”, “Flacăra”, “Informaţia Bucureştiului”, “România liberă”, “Săptămâna”, “Scînteia”.
“Cerbul de aur’71”, Radioteleviziunea Română (Oficiul de presă şi tipărituri), Bucureşti, 1971
“Parada muzicii uşoare” de Edmond Deda, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti, 1968
http://www.brasovtravelguide.ro/en/brasov/events/golden-stag-festival/index.php   http://ro.wikipedia.org/wiki/Cerbul_de_aur

Autor: Mircea Nicolau

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

6 comentarii la „Artişti români pe scena Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” – Braşov (1968-1971)

  • 5 martie 2013 la 16:21
    Permalink

    Se vede, intr-adevar, o mare pasiune si un volum impresionant de munca pentru elaborarea unui asemenea articol, care, pentru foarte multi redactori specializati in domeniul muzical, poate constitui un adevarat izvor de informatii. Felicitari pentru Mircea Nicolau, felicitari pentru intreaga echipa „Top Romanesc”.
    Sunt onorat sa va fiu prieten si colaborator.

    Marian Stere

    Răspunde
  • 5 martie 2013 la 16:41
    Permalink

    Iti multumim, draga Marian, ca esti alaturi de noi. Iti multumesc pentru randurile frumoase. Am muncit patru luni la acest articol.

    Răspunde
  • 5 martie 2013 la 19:05
    Permalink

    Felicitari celor care nu uita aceste clipe minunate!Dar,nu doar aici,pe acest site.Ar fi frumos,ca in rubricile de muzica ale radioului sa se regaseasca.

    Răspunde
  • 6 martie 2013 la 9:42
    Permalink

    O muncă cu rezultat de apreciat pentru toți iubitorii cîntecului, pentru toți cei care poartă in memoria afectivă cîte o melodie din miile de cîntece din patrimoniul pop-ului românesc, al muzicii ușoare. Cu atît mai de lăudat faptul de a afla amănunte care au fost legate de cei ce au orgaizat Festivalul, cît și numele celor care au stat in spatele camerelor de televiziune, ca realizatori, dirijori, prezentatori, indrumători… Exelentă și ideea de a avea puncte de vedere din partea celor două artiste românce care au reprezentat cu succes România la acele ediții ale Festivaluli Cerbul de Aur. Sincere și calde felicitări pentru realizarea acestei pagini din Top Românesc!

    Răspunde
  • 7 martie 2013 la 14:46
    Permalink

    VA MULTUMESC MULT STIMATE DOMN CIOIU. MA SIMT ONORAT.

    Răspunde
  • Pingback: Să ne amintim de “Concertul speranțelor (Ianuarie – mai 1970) | Top Românesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *