Cristina Vasiu povestește despre experiența Eurovision 2015

Una din surprizele frumoase ale selecției naționale pentru Eurovision, fosta concurentă de la Vocea României, Cristina Vasiu povestește despre ce a însemnat pentru ea experiența Eurovision 2015.

„Au trecut deja cateva zile de la finala Eurovision si am reusit sa privesc in urma, sa analizez, sa vad ce am facut bine, ce am facut mai putin bine, drept urmare, merita sa stiti si voi cum a fost aceasta experienta pentru mine. O sa va avertizez din start ca nu sunt genul de om care sa menajeze pe cineva, care sa ascunda adevarul, dar nici n-am reusit vreodata sa fiu un motor de scandal, in nicio situatie din viata mea. Asadar, nici aici nu vreau sa fie vreo samanta de galceava!

Eurovision, ca intreg, este un fenomen pe care vi-l recomand cu toata caldura. Chit ca-l traiti acasa, in fata televizorului, in sala, ca spectator, sau ca si concurent. De cativa ani mi-am pus in plan sa depun o piesa pentru Selectia Nationala, dar pana anul trecut n-am gasit nimic. Anul trecut, in iarna, a luat nastere “Nowhere” la dorinta mea. Daniel Costache si Deaconu Dan Andrei au inteles exact ce vreau, pentru ce-mi doresc aceasta piesa si in cateva saptamani aveam varianta finala. Anul trecut n-am avut noroc sa trec, neintelegand nici acum de ce. Poate din punctul multora de vedere piesa era mult mai slaba decat ceea ce trecuse anul trecut. In fine. Anul acesta n-am fost foarte sigura daca sa particip sau nu, tocmai din acest motiv. “Daca anul trecut nu ti-au luat piesa, nici anul asta nu o sa treaca. Gandeste-te ca ei probabil stiu ce piese au refuzat”, asta auzeam eu inainte de a depune piesa. Ce m-a convins si mai tare a fost discutia cu o persoana din industria muzicala care mi-a zis: “Cristina, nu te inscrie ca n-ai nicio sansa. Anul asta o sa mearga un artist foarte mare! Crede-ma! Ai pierde cei 200 de lei pentru ca nu o sa-ti treaca piesa!“. Berbec fiind, mi-am zis: “Aha, deci asa? Ok! O sa o depun! Chit ca nu trec, macar nu ma las influentata de nimeni!“. In ultima zi, dupa un tur de forta prin oras, dintr-un capat in celalalt pentru a semna toata lumea hartiile, cu 10 minute de a se inchide registratura TVR am reusit sa ma inscriu. De data asta a fost cu noroc pentru ca piesa a si trecut. :D

Cum am si povestit de cateva ori, avand in vedere si toate discutiile de dinainte de preselectie, nu mi-a prea venit sa cred ca sunt in finala cand Iuliana Marciuc m-a sunat. In acel moment mi-am pus in plan sa fac cel mai bun spectacol pe scena Eurovision, show de care sa fiu mandra si care sa-i lase cu gura cascata pe toti. Stiam ca astfel voi iesi castigatoare. N-am fost naiva sa cred ca parerea juriului si votul publicului vor inclina balanta in favoarea mea, indiferent de ceea ce as fi facut eu pe scena. Sunt suficient de matura sa inteleg ca intr-o astfel de competitie, in momentul in care urci pe scena, esti la mana altora, nu mai detii tu controlul, desi aparent asa este. Puteam sa cant impecabil, sa imi explodeze artificii din gura sau mai stiu eu ce element neintalnit sa construiesc, ar fi fost la fel.

Mult discutata fusta cu artificii a fost ideea iubitului meu, pe care a visat-o. Pana in ziua aceea, aveam in plan sa am trei tinute pe care sa le schimb pe scena. Intr-o dimineata s-a trezit si mi-a zis: “Iubire, sCristina Vasiu pe scena selectiei nationale Eurovision 2015tii cum te-am visat? Erai pe o scena, cantai si aveai pe tine o rochie din care sareau artificii! Hai sa incercam sa o facem pentru Eurovision!”. In secunda aceea am stiut ca o sa fie un element unic. Am cautat zile in sir oameni care sa puna in practica ceea ce el visase, multi n-au avut curajul sa se bage, multi ne-au spus ca e super complicat. Singura care a spus: “Da!”, a fost Anca Irina Lefter. Au urmat zile in care am cautat pe Internet daca s-a mai facut asa ceva, insa pana acum, nimeni nu a avut curaj sa-si dea “foc” la fusta. Inclusiv, echipa din TVR ne-a asigurat ca nu au mai vazut asa ceva pe o scena.

Per ansamblu nu am ce sa-mi reprosez, nici echipei mele. Stiu ca am facut tot ce s-a putut, iar din punctul nostru de vedere suntem castigatori pentru ca ceea ce ne-am propus, am reusit. Ne-am propus sa facem ceva unic si asta a fost.

Am vazut ca multa lume s-a intrebat ce s-a intamplat in finala si nu vreau sa trec cu vederea acest lucru pentru ca, repet, nu sunt genul de om care sa menajeze pe cineva. In finala, au existat unele probleme de ordin tehnic pe care nici macar nu m-am obosit sa mi le explic. In primul rand casca de monitorizare la inceputul piesei nu a functionat deloc, pentru o persoana care canta stie ca asta inseamna controlul absolut, mai ales intr-un spectacol care nu are monitorizare pe scena. Pe parcurs, am inceput sa aud, dar start-ul a fost important. Un lucru care intr-adevar m-a deranjat foarte mult si pe care mi-as fi dorit sa mi-l explice cineva e legat de piesa care a inceput cu vreo 5-6 secunde intarziere. Mai exact, in loc sa inceapa piesa de la 00.00, ea a inceput de la 00.06, asa se face ca primele cuvinte n-au mai fost cantate. Probabil cineva s-a incurcat in butoane, sau stiu eu, vreun sunetist mai sensibil s-a emotionat cand m-a vazut pe scena. :)) De asta am spus cand am coborat: “L-am simtit pe Dumnezeu pe scena!”. Dumnezeu mi-a dat putere sa inteleg in acea secunda ca ceva s-a intamplat si ca trebuie sa incep piesa cu alt vers. Cei mai suparati dupa acest episod au fost dansatorii care aveau cateva miscari pe care n-au mai apucat sa le faca. Mi-as dori sa ma sune cineva sa-mi explice care a fost problema, scopul, eventual sa gaseasca cineva o explicatie pentru asta, dar mi-e greu sa cred ca se va intampla. Va las mai jos doua filmulete: piesa originala si piesa din finala, sa auziti cu urechile voastre ca n-am cantat primul vers nu pentru ca l-am uitat ( :)))) ) sau pentru ca m-am emotionat ( :)))) ), ci pentru ca pur si simplu, nu aveam cum.

In rest, celor care abereaza, care sunt hateri prin esenta, care m-au comentat in fel si chip (gen, am citit in perioada asta despre mine ca sunt grasa, urata, nespalata, petarda, Miss Piggy, cantareata in chiloti etc.), ca n-am nicio problema cu “parerile” lor, traim intr-o tara libera unde oamenii au dreptul sa-si exprime parerile. Am auzit atatea lucruri despre mine incat nimic nu o sa ma surprinda. Am invatat ca in viata trebuie sa stii sa pierzi, ca sa poti castiga.

V-am povestit toate astea nu ca sa ma lamentez pentru ca nu sunt genul asta, n-am nimic de castigat, ci vreau ca oamenii sa inteleaga ca sunt lucruri care nu depind de noi, artistii, in momentul in care urcam pe scena.

Tuturor celor cu care am lucrat saptamanile astea, angajati din Televiziunea Romana, care si-au facut treaba cum trebuie si pe care-i apreciez enorm, le multumesc si ii iubesc din toata inima: Catalin Bugean, Liana Stanciu, Iuliana Marciuc, Rodica Puca, Liana Damian, Cristina, doamnele de la make-up si par (imi cer mii de scuze ca nu le-am retinut numele), Lucian, baiatul de la scena si toti ceilalti pe care nu i-am cunoscut personal. Tuturor le multumesc! :*

#teamNowhere

Echipa “Nowhere” a fost minunata si ma simt binecuvantata ca i-am avut alaturi. Am avut multe momente de tensiune, zeci de discutii si ore de gandit momentul. Sunt constienta ca fara ei, astazi, n-as fi putut spune ca sunt mandra de ceea ce s-a intamplat. Ce a tinut de noi, am facut, ce a tinut de altii, ne-am fi dorit sa fie mai bine.

Primii in fata carora fac o reverenta sunt Anca Irina Lefter si Mihai Albu.

Anca m-a suportat cu toate momentele de stres, cu toate ideile pe care le spuneam, iar a doua zi ma razgandeam. Anca si domnul Viorel, de la atelierul ei, au reusit sa faca intr-un timp foarte scurt doua fuste, cupele pentru sani si un pantalon scurt, ca in ultima zi sa renunt la o fusta si la pantalonul scurt pentru ca ceea ce gandisem, si anume sa am trei tinute pe care sa le schimb pe scena, nu s-a mai putut realiza. Le cer scuze daca i-am suparat vreo secunda in toata aceasta perioada si sper ca vreodata sa reusesc sa ma revansez fata de ei. Mi-am dorit spectacol, Anca a inteles lucrul acesta si dupa ce a pus cap la cap ideile noastre, a reusit sa creioneze cea ce voi ati numit “cea mai spectaculoasa aparitie”.

Cum nimic nu e intamplator in viata, cred ca si intalnirea mea cu Mihai Albu nu a fost o coincidenta. Universul asa a vrut! Mihai mi-a conturat inca de la prima intalnire un show demn de Eurovision, pe care nu vi-l dezvalui acum, pentru ca imi doresc ca pe viitor sa-l pun in practica. A fost o placere sa-i port pantofii, care desi erau extrem de inalti, n-am simtit niciodata oboseala tocurilor pe care noi, femeile, o cunoastem prea bine. Nici acum n-am inteles cum face lucruri atat de spectaculoase, dar atat de comode.

Le multumesc celor patru dansatori care m-au suportat (si pe care i-am suportat :)) ) timp de patru saptamani: Mihai Stan, Gabriela Dragomir, Cristi Vali si Alex Sandulescu.

Apreciez toate lucrurile facute de Andrei Faur, Calin Giurgiu, Andreea Mihalache si toti ceilalti care au vorbit despre piesa “Nowhere” pe site-uri, pe blog-uri si pe grupurile de Facebook. Sper sa mai am ocazia sa-i simt atat de aproape ca in aceasta perioada.

Il pup de nu se vede pe Lucian Zavoianu care a incercat sa faca orice ca sa avem prezente in presa, online, dar si la televiziuni. Un om cu atata rabdare nu cred ca am intalnit vreodata. Si daca tot am ajuns la presa, trebuie sa le multumesc tuturor ziaristilor care au scris despre piesa “Nowhere”.

Le multumesc si celor de la BestEvent (Cosmin Ruican si Ionut – pirotehnistul),  Aqua Carpatica (domnului Jean Valvis si doamnei Valentina), Hotel Amfiteatru Calafat, BSB Romania, Body Escape Floreasca. Fara ei, momentul #Nowhere, n-ar fi existat.

Daca mai aveti nelamuriri pe marginea acestui subiect, va raspund cu mare drag.

Pentru noi, de saptamana viitoare incepe o noua etapa in care vom construi un intreg show plecand de la momentul #Nowhere din finala Eurovision. Gen, de luni, noi o luam #De la capat. :)) Voi, sustineti trupa Voltaj, pentru ei e importanta iubirea voastra, nu incercati sa mai gasiti scuze, explicatii, pentru ca n-au niciun rost, ei duc steagul Romaniei la Viena, iar noi trebuie sa fim alaturi de ei.

Va iubesc mult!”

Semnează Cristina Vasiu pe cristinalive.ro

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *