Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke sau Cupa Europei

Aura Urziceanu - 10 pe linie in cadrul Festivalului (arhiva: Aura Urziceanu)
Aura Urziceanu – 10 pe linie in cadrul Festivalului (arhiva: Aura Urziceanu)

În cercetările mele despre istoria muzicii pop româneşti (da, îi spun pop, nu uşoară :)) am găsit o serie de informaţii preţioase despre multe concursuri şi festivaluri de prestigiu atât din România, cât şi din străinătate.

De curând, am găsit nişte date importante despre Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke sau Cupa Europei.  În franceză s-a numit “Festival de la chanson de Knokke, aussi appelé Coupe d’Europe du tour de chant” iar in engleză “The Knokke – Heist Song Contest or The European Cup For Vocal Recitation”.

Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke sau Cupa Europei a fost un concurs de interpretare care a avut loc între 1953 şi 1973, la Cazinoul din Knokke, Belgia. În fiecare an au participat 6 echipe ale unor ţări europeene, formate din 3 sau 5 solişti.

Deşi s-a întrerupt în 1973, festivalul a avut un rol important în promovarea muzicii pop din anii ’60-’70.

De ce este acest festival important pentru istoria divertismentului românesc? Deoarece, în cadrul a două ediţii (1971, 1972), România a participat şi a obţinut nişte rezultate mai mult decât favorabile.

La ediţia din 1971, echipa formată din (în ordine alfabetică) Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai şi Aura Urziceanu a obţinut mare premiu – Cupa Europei. Acest premiu a fost o mare victorie pentru muzica uşoară/pop românească.

România nu a mai reuşit să egaleze un asemenea succes (10 pe linie), la o un concurs de muzică pop/uşoară dintr-o ţară occidentală.

Iată şi un scurt istoric al festivalului preluat de pe siteul oficial cu completări aduse de noi.
Expoziţia mondială din 1958, ce a avut loc la Bruxelles, a fost un moment cheie în istoria muzicii pop europene. În afara faptului că a avut o importanţă majoră în dezvoltarea muzicii electronice, aici s-a născut ideea creării Festivalului Internaţional de a Knokke – Heist.

Knokke-Heist (pe atunci se numea Knokke Le Zoute) este o localitate situată în provinicia Flandra de Vest, regiunea Flandra din Belgia. Localitatea este situată în partea de nord a coastei belgiene şi este una dintre cele mai populare  şi vizitate staţiuni de pe litoralul belgian al Mării Nordului.

Locul desfăşurării festivalului a fost celebrul Cazino din Knokke care se află pe faleza oraşului. Cazinoul, care este cel mai mare dintre cele zece existente în Belgia, a fost construit la sfârşitul anilor’20. Grav avariat în timpul celui de-al doilea război mondial, acesta a fost renovat şi redeschis în 1953.

Celebrul pictor suprarealist belgian René Magritte a creat opt compoziţii pentru salonul cazinoului. Ulterior, artişti precum pictorul suprarealist belgian Paul Delvaux şi pictorul american Keith Haring (cunoscut pentru creaţiile sale grafitti), au realizat lucrări în incinta cazinoului.

Echipa de management a Cazinoului din Knokke a fost cea care a sugerat înfiinţarea unui concurs internaţional de creaţie. Experienţele precedente din Cazinouri au demonstrat faptul că muzica uşoară/pop era singurul gen potrivit pentru această idee.

Cazinoul de la Knokke (Belgia), fotografiat ziua
Cazinoul de la Knokke (Belgia), fotografiat noaptea
Cazinoul de la Knokke (Belgia), fotografiat noaptea

În 1959, Festivalul de Muzică de la San Remo (creat în 1951) şi Concursul Muzical Eurovision (creat în 1956) erau evenimente de importanţă majoră pentru muzica uşoară/pop europeană. Cu toate acestea, belgienii s-au gândit că mai este loc în Europa de Vest pentru încă un Festival de Muzică Uşoară, care să pună accent pe tinere talente din diverse ţări europene. Spre deosebire de Eurovision, unde numai cântecul prezentat era jurizat, Festivalul de la Knokke analiza întreaga interpretare a cântecului.

Prima ediţie a avut loc în 1959 când au participat Franţa, Germania de Vest, Olanda, Belgia, Italia şi Marea Britanie. Fiecare din aceste ţări a trimis câte 6 concurenţi.

La doi ani de la prima ediţie, festivalul a fost difuzat la televiziune pe diverse canale străine. Totuşi, acest lucru nu a contribuit la o reputaţie internaţională largă a concursului.

De-a lungul anilor, regulamentul Festivalului de la Knokke-Heist s-a schimbat de mai multe ori, fiind completat în 1970 cu o super finală. În cadrul aceastei superfinale, cei mai buni interpreţi individuali trebuiau să concureze cu o echipă din Statele Unite ale Americii. Astfel, echipa câştigătoare primea şi Cupa Intercontinentală.

În 1971, Aura Urziceanu a câştigat concursul în acest fel, primind cel mai mare punctaj din partea juriului (10 pe linie). Imediat după participarea la Knokke, Aura Urziceanu (pe atunci în vârstă de 25 de ani) a primit o ofertă de a cânta în SUA, unde a cântat cu orchestra lui Duke Ellington.

Ultima ediţie propriu-zisă a festivalului a avut loc în 1972, urmată în 1973 de un festival de adio, în care au participat o parte dintre concurenţii ediţiilor precedente.

Pe parcursul celor 15 ediţii, au participat mari vedete ale muzicii pop internţionale precum: Barbara, Lily Castel, Tony Christie, Ricardo del Turco, Engelbert Humperdinck, Julio Iglesias, Udo Jürgens, Kalinka, Conny Vink, Iva Zanicchi, etc.

O listă mai detaliată a echipelor participante o puteţi găsi aici pe siteul oficial al festivalului.

În anii ce au urmat, au existat încercări de a relua festivalul, într-o formă sau alta.
În rândurile de mai jos vom scrie despre cele două ediţii (1971, 1972) în cadrul cărora a participat România.

Conform regulamentului ediţiilor din 1971 şi 1972, fiecare echipă era formată din 3 interpreţi şi avea un conducător care coordona pregătirea artistică, repertoriul şi legăturile acestora cu televiziunea sau casele de discuri.

În primele două seri de concurs se treceau în revistă cele 9 echipe participante, după care, în urma unui cumul de puncte, trei dintre acestea erau eliminate.

În următoarele două seri avea loc proba a doua, în urma căreia rămâneau în concurs trei echipe finaliste. În ultima seară se decerna “Cupa Europei”, echipei cu cel mai mare punctaj acumulat.

Primii cinci interpreţi care obţineanu cel mai mare punctaj individual, alcătuiau, în ultima zi, Echipa Europei, care concura cu o echipă venită din Statele Unite ale Americii. Echipa câştigătoare primind şi Cupa Intercontinentală.

Repertoriul fiecărui interpret era alcătuit din 5 piese, dintre care 2 trebuiau să fie interpretate obligatoriu în limba ţării respective.

De asemenea, s-au decernat şi premii speciale precum cel al Presei Internaţionale sau al DJ-ilor. Interpreţii noştrii au fost selecţionaţi de către Agenţia Română de Impresariat Artistic.

Echipa României la ediţia din 1971 (scanare din revista "Săptămâna"). De la stânga la dreapta: Mişu Iancu, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu şi Aura Urziceanu
Echipa României la ediţia din 1971 (scanare din revista „Săptămâna”). De la stânga la dreapta: Mişu Iancu, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu şi Aura Urziceanu

Ediţia 13 (09-15 iulie 1971)
La ediţia 13, din 1971, echipa României a fost formată din interpreţii Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai şi Aura Urziceanu (care atunci era însărcinată în 5 luni). Aceşti trei mari artişti ai României nu mai au nevoie de nici o prezentare. Şeful echipei a fost compozitorul Mişu Iancu. Din juriul internaţional al festivalului a făcut parte şi legendarul compozitor român George Sbârcea alias Claude Romano (autorul celebrului “Ionel, Ionelule”).

Echipa noastră a sosit la Knokke pe data de 10 iulie 1971 şi a intrat în concurs în a doua zi a festivalului, alături de Spania şi Olanda. Echipa noastră a obţinut cu un punct mai mult decât echipa Spaniei, calificându-se în etapa a II-a. Pe echipe nu s-a acordat nici un 10, dar la punctajul individual, Aura Urizceanu a obţinut nota maximă 10. Conform paginii oficiale a Festivalului, Aura Urziceanu a obţinut cel mai mare punctaj din istoria festivalului.

Echipa României s-a calificat cu succes şi în etapa finală, unde au pornit din nou de la 0, deoarece punctajul obţinut în etapele precedente nu mai conta.
În etapa finală România a câştigat Cupa Europei, învingând echipele din Marea Britanie şi Spania.

De asemenea, Aura Urziceanu a fost distinsă cu Premiul Presei Internaţionale.

Tot Aura Urziceanu a fost selectată să facă parte din Echipa Europei, care concura cu o echipă venită din Statele Unite ale Americii. Echipa Europei a învins Echipa Statelor Unite, câştigând şi Cupa Intercontinentală.
Iată piesele cu care s-au prezentat artiştii noştri.

Aurelian Andreescu a interpretat următoarele piese:
“Alone” (George Grigoriu) – în limba engleză
“Hey Jude” (McCartney/Lennon) – în limba engleză
“More” (Rep Internaţional) – în limba engleză
“Sper” (Ion Cristinoiu)
“Te-ai schimbat” (Petre Mihăescu)

Mihaela Mihai a interpretat următoarele piese:
“Ce vrei să faci din mine?” (Horia Moculescu)
“Inimă nu fii de piatră” (Edmond Deda) – în limba italiană
“Luciana” (Rep Internaţional) – în limba franceză
“Ora cântecului” (Florin Bogardo)
“Sub un petec de cer” (Alexandru Mandy)

Aura Urziceanu a interpretat următoarele piese:
“Alfie” (Burt Bacharach/Hal Davis) – limba engleză
Medley: “Rapsodia română”, “Am un leu şi vreau să-l beau”, “Ciocârlia” – prelucrare jazz după George Enescu, aranjată orchestral de Richard Oschanitzky
“Take the “A” Train” (Billy Strayhorn/Joya Sherrill)
“La tine mi-e gândul” (Petre Firulescu)
“Visez sau e adevărat” (H. Mălineanu)

Iată şi palmaresul final al ediţiei 13 a Festivalului. Lista cu numele concurenţilor este redată în ordine alfabetică

Locul 1 – Cupa Europei (318 puncte)
România: Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai, Aura Urziceanu
Şef de Echipă: compozitorul Mişu Iancu
Compozitorul George Sbârcea (Claude Romano) a făcut parte din Juriul Internaţional

Locul 2 ex-aequo
Regatul Unit al Marii Britanii: Susan Maughan, Bobby Samson, Robert Young.
Spania: Franciska, Margaluz, Rachel.

Locul 3
Franţa: Pascale Concorde, Danielle Licari, Jean-Pierre Savelli.

Locul 4
Belgia: Joe Harris, Micha Marah, Mireille May.

Locul 5
Olanda: Lenada, Marco Maas, Ellen Wills.

Locul 6
Republica Federală Germania: Roberto Blanco, Joy, Pat Simon.

Locul 7
Italia: Memmo Foresi, Fiorella Mannoia, Ada Mori.

Locul 8
Danemarca: Birthe Kjaer, Ann Liza, Henning Rand.

Iată şi câteva impresii culese din  presa vremii
Contemporanul (nr. 30 din 23 iulie 1971)
Fragment din interviul acordat de Aurelian Andreescu lui Octavian Ursulescu:
“Ziarul “Le Soir” sublinia extraordinara interpretare dată de Mihaela Mihai melodiei “Luciana”, ce “pare scrisă pentru ea şi nu pentru Marie Laforet.””

“Vreau să subliniez că impresia lăsată de Aura Urziceanu a fost excelentă, ea fiind de altfel selecţionată în echipa Europei care a întâlnit într-o super-finală o selecţionată americană, pe care a invins-o.”

“Cunoscuţii cântăreţi belgieni Kalinka şi Jacques Hustin au călătorit în mod special la Knokke, pentru a ne întâlni. Şi, desigur, nu putem uita simpatia cu care ne-a înconjurat publicul. Eram felicitaţi în plină stradă, la masă, în holul hotelului, am semnat sute de autografe”

Flacăra (nr. 842 din 24 iulie 1971)
“Cu regretabilă întârziere ne facem o plăcută îndatorire de a consemna şi noi frumosul succes obşinut într-o majoră confruntare internaţională de tinerii noştri interpreţi de muzică uşoară Aura Urziceanu, Mihaela Mihai şi Aurelian Andreescu. La cea de-a 13-a ediţie a Festivalului de la Knokke (Belgia), titlul de căştigător al Cupei Europene, care se decernează nu personal ci echipei naţionale cele mai omogene sub raportul valorii artistice, a revenit echipei noastre, clasată prima din 9 ţări participante. În plus, Aura Urziceanu, care a dobândit premiul presei internaţionale, a fost selecţionată pentru concursul final disputat între cinci interpreţi europeni şi cinci americani, şi a căştigat şi invidiatul trofeu “Cupa Intercontinetală”. Felicitări celor trei interpreţi care ne-au reprezentat cu cinste şi în special multitalentatei Aura Urziceanu”

Interviu acordat de Aurelian Andreescu lui Octavian Ursulescu în "Contemporanul"
Interviu acordat de Aurelian Andreescu lui Octavian Ursulescu în „Contemporanul”

Săptămâna Culturală a Capitalei (nr.32 din 16 iulie 1971)
“(…) Atât prima, căt şi cea de-a doua etapă a concursului au fost câştigate de reprezentativa României care a totalizat cel mai mare punctaj final (318). Cel mai mare succes al concursului l-a înregistrat Aura Urziceanu”

Săptămâna Culturală a Capitalei (nr.33 din 23 iulie 1971)
“La Knokke le Zoute, mare vedetă colectivă a fost echipa României. O echipă de vârfuri ale artei interpretative a muzicii uşoare, echilibrată ca valori şi omogenă prin diversitatea stilurilor şi temperamentelor reprezentate de Aura Urziceanu, Mihaela Mihai şi Aurelian Andreescu. Victoria aparţine şi căpitanului echipei, compozitorul Mişu Iancu, şi muzicologului George Sbârcea, membru al juriului internaţional. Aparţine muzicii noastre uşoare, compozitorilor care au fost cântaţi în festival dar şi Agenţiei Române de Impresariat Artistic care a selecţionat, pregătit şi organizat această participare.
Competiţia s-a desfăşurat timp de şapte zile; după primele trei au rămas în concurs şase echipe, dintre care s-au calificat pentru finală patru (!), deoarece Franţa şi Anglia au obţinut acelaşi punctaj. Finala a dat câştig de cauză Românilor, urmată de Spania şi Anglia, ex-aeqvo. În acest fel – pentru un an de zile – Cupa Europei rămâne în ţara noastră. Tot la noi va rămâne şi Cupa Intercontinentală, smulsă selecţionatei SUA, după 13 ani de încercări infructuase ale atâtor alte reprezentative. Între cei cinci reprezentanţi ai bătrânului continent care au luptat pentru această cupă, a fost şi Aura Urziceanu. Ea a realizat un punctaj fără precedent (numai note de 10!) şi astfel organizatorii au decis ca România să păstreze şi această cupă. (…) Alături de “Cerbul de Aur”, să aplaudăm acest al doilea succes prin care muzica noastră uşoară îşi realizează o audiţie şi competivitate internaţională”

Echipa României la ediţia din 1972 (Arhivă Marina Voica). De la stânga la dreapta: Dida Drăgan, Anda Călugăreanu, Vasile Veselovski, Marina Voica
Echipa României la ediţia din 1972 (Arhivă Marina Voica). De la stânga la dreapta: Dida Drăgan, Anda Călugăreanu, Vasile Veselovski, Marina Voica

Ediţia IV (7-12 iulie 1972)
La ediţia 14, din 1972, echipa României a fost formată din interpretele Anda Călugăreanu, Dida Drăgan şi Marina Voica. Nici aceste mari artiste nu mai au nevoie de nici o prezentare. Şeful echipei a fost Dan Negreanu. Din juriul internaţional al festivalului a făcut parte şi celebrul compozitor român Vasile Veselovski.

Echipa noastră a intrat pe 9 iulie 1972, alături de Belgia şi Scandinavia. România a obţinut un punctaj bun şi s-a calificat în semifinala din 10 iulie 1972. Din păcate, Echipa Românei nu s-a calificat în finală, fiind la o diferenţă de doar câteva puncte cu Republica Federală Germania.

Dida Drăgan a fost selectată să facă parte din Echipa Europei, care concura cu o echipă venită din Statele Unite ale Americii. Această competiţie a avut loc pe 12 iulie 1972, în ultima zi a festivalului. Echipa Europei a învins Echipa Statelor Unite, câştigând şi Cupa Intercontinentală.

Deşi am obţinut locul 5, publicaţii româneşti precum “Contemporanul” (într-un articol scris de Octavian Ursulescu) sau “Săptâmâna Culturală a Capitalei” (într-un articol scris de Florin Silviu Ursulescu) au subliniat faptul că după închiderea festivalului, presa din Belgia a publicat fotografia echipei României şi nu pe cea a Echipei Marii Britanii (echipa câştigătoare).

 

Iată piesele cu care s-au prezentat artiştii noştri.
Anda Călugăreanu a interpretat următoarele piese:
“Eventual” (Ion Cristinoiu)
“Blestem” (folclor dn repertoriul Mariei Tănase)
“Dragoste flămândă” (Margareta Pâslaru)
“Le meteque” (Georges Moustaki) – în limba franceză
“Le train” (Gilbert Becaud) – în limba franceză

Dida Drăgan a interpretat următoarele piese:
“Anilor” (Petre Magdin)
“Greu se mai fac oamenii oameni” (Alexandru Mandy)
“Omul pe care îl iubesc” (George Gerswin) – în limba română
“Visata mea iubire” (Marius Ţeicu)

Marina Voica a interpretat următoarele piese:
“El gato” (J. Cuba) – în limba spaniolă
“Încrederea” (Ion Cristinoiu)
“Oameni buni, vă rog” (Timur Selciuk)
“Romanţa dragostei” (Aurel Giroveanu)
“Sanie cu zurgălăi” (Richard Stein)

Iată şi palmaresul final al ediţiei 14 a Festivalului. Lista cu numele concurenţilor este redată în ordine alfabetică

Locul 1 – Cupa Europei
Regatul Unit al Marii Britanii: Penny Lane, Malcolm Roberts, Union Express.

Locul 2
Spania: Nino Bravo, Luis Gardey, Monica.

Locul 3
Belgia: Roger Baeten, Kalinka, Ann Michel.

Locul 4
Republica Federală Germania: Cindy & Bert, Mary Roos, Peter Rubin.

Locul 5
România: Anda Călugăreanu; Dida Drăgan; Marina Voica.
Şef de Echipă: compozitorul Dan Negreanu
Compozitorul Vasile Veselovski a făcut parte din Juriul Internaţional

Locul 6
Portugalia: Teresa Silva Carvalho, Paolo de Carvalho, Tonicha.

Locul 7
Franţa: Ganël, Gilles Olivier, Les Octaves.

Locul 8
Olanda: Anneke Konings, Frits Lambrechts, The Blue Diamonds.

Locul 9
Scandinavia: Michael Elo, Ilse Graasten, The Olsen Brothers.

 

Pentru acest articol au fost consultate paginile
http://www.europopmusic.eu/What%20is%20Europopmusic/Knokke_song_contest.html
http://www.europopmusic.eu/What%20is%20Europopmusic/Knokke_festival_contestants.html
http://www.europopmusic.eu/What%20is%20Europopmusic/Knokke_festival_diaries.html
http://www.euromediarts.com/ShowWeb/verhalen_knokke_festival.php
http://nl.wikipedia.org/wiki/Songfestival_van_Knokke
http://fr.wikipedia.org/wiki/Coupe_d%27Europe_du_tour_de_chant
precum şi arhiva publicaţiilor
“Contemporanul”
“Flacăra”
“Informaţia Bucureştiului”
“Litoral”
“Săptămâna Culturală a Capitalei”
“Scânteia Tineretului”

Autor: Mircea Nicolau

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

3 comentarii la „Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke sau Cupa Europei

  • 1 octombrie 2014 la 10:51
    Permalink

    Multumesc pt acest articol.Eu nici nu stiam de existenta acestui festival.Probabil am auzit ceva,dar eram prea mica atunci.Si oricum ,mediatizarea era cum era…
    Am avut si avem voci bune.
    Repet ce am mai spus:PACAT CA TOPUL ROMANESC A FOST SCOS DIN GRILA!
    Acolo se intreceau melodiile noastre.Festivalul de care este vorba,e adevarat ca promovau interpretii,dar un intrpret se impune in primul rind,in limba tarii sale.
    Toate tarile au un clasament a melodiilor din tara lor.Noi nu!
    Poate cei ce conduc Radioul public,le este rusine cu muzica usoara romaneasca,daca nu ,de limba romana.
    Imi cer scuze ca am deviat de la subiect.Felicitari celui ce a intocmit acest material!

    Răspunde
  • 5 octombrie 2014 la 2:08
    Permalink

    RRA , din păcate a cedat.Vekea grilă era deosebit de bogată in toate, orice se putea asculta zi/noapte.S-a scos totul, a ramas doar un nesfârșit maraton de reportaje și corespondente, bune și astea dar mai cu dramuiala daca s-ar putea.Adio emisiuni despre muzica românească a anilor trecuți, adio poezie, opera, emisiuni interactive! Repeta obsedant 100-200 de formații si interpreți 24/24 ore, de parcă nu ar mai avea fonoteca decat această bază. Unde mai e MELO DE LA 3 LA 4, O MELODIE PT FIECARE, ESTRADA MUZICALA, DEDICATII MUZICALE USOARA SI POPULARĂ și alte și alte emisiuni defuncte? Erau NOAPTE ALBASTRA,RADIO RADIOS, NOAPTEA SLAGARULUI ROMANESC și altele.Cine a decis noua grilă, a ucis.In 2011, personajul care a făcut asta a fost neinspirat sau un cal cu okelarii aferenți. Câte se puteau învăța de la radio, prietenul meu de o viață! Acum pare un radio comercial.Poate, dupa alegerile din anul asta va veni cineva competent, macar la radio, ca-n fruntea țării. ..nicio speranță.

    Răspunde
  • 29 mai 2015 la 21:27
    Permalink

    multumesc pentru articol mircea nicolau, ai dreptate marius giurea…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *