ILONA MOŢICA – O STEA A TEATRULUI “FANTASIO”

Înainte de toate aş dori să-i mulţumesc domnului Jean Badea, a cărui lucrare, “Fantasio 40”, a fost principala sursă de informaţie a acestui material. De asemenea, doresc să-i multumesc şi lui Marian Stere, de la Radio România Internaţional pentru ajutorul acordat.

Anul acesta (2018), am scris foarte mult despre interpreţi Dobrogea, provincia mea natală. După materialele dedicate interpretelor tulcence Alexandra Canareica şi Denis Stefănescu, iată că a venit rândul să scriu despre Ilona Moţica, o îndrăgită interpretă a anilor ’50, ’60 şi ’70, o stea a revistei constănţene şi interpreta unor mari succese ale muzicii uşoare româneşti precum “Bună ziua, dragoste”, “Delta Dunării/Cântă Delta”, “E timpul să mă-ntreb de ce?”, “Gândul meu”, “Litoral Tango”, “Mangalia”, “Tangoul de demult”.

În perioada 1956-1981, Ilona Moţica a fost solistă vocală şi una dintre cele mai populare vedete ale celebrului Teatru de Revistă “Fantasio” din Constanţa, în cea mai frumoasă etapă de existenţă a acestuia.

Am mai scris despre “Fantasio”, în materialul dedicat artistei Ileana Şipoteanu, o altă stea a acestui teatru.

Din punctul meu de vedere, şi nu numai, Revista, este cel mai greu de jucat. În teatrul dramatic există mari avantaje precum textul, decorurile, costumele si faptul că două-trei ore actorul întruchipează acelaşi personaj. La Revistă, într-un singur spectacol, actorul întruchipează mai multe personaje şi, în doar câteva minute (cât durează cupletul), trebuie să transmită spectatorului o stare cu totul specială. Recent dispăruta Stela Popescu care, mai toată cariera ei a făcut Revistă, este una dintre cele mai mari artiste ale României. Şi cu asta am spus tot.

Jean Badea, jurnalist, scriitor şi secretar literar al Teatrului “Fantasio” din Constanţa, a descris-o pe Ilona Moţica astfel:

“Lucidă, fără izbucniri patetice, cum ar arăta fals aparenţele, Ilona Moţica se confesează, prin cântec, cu emoţia reîntâlnirii cu sine, în timp, de la începuturile arădene, în formaţiile de amatori ale Palatului Culturii din oraşul de pe malurile Mureşului, până astăzi cînd la Constanţa, a cărei fiică adoptivă a devenit, cunoaşte afirmarea şi succesul”.

De origine maghiară, Ilona Moţica, pe numele adevărat Elena Csepella, s-a născut pe 09 octombrie 1929, în oraşul Pecica din judeţul Arad.

Începe să cânte de la 15 ani, în formaţiile de amatori de la Palatul Culturii din Arad. Alături de aceste formaţii de amatori efectuează turnee în satele şi comunele din judeţul Arad.

A intrat prin concurs la Ansamblul C.G.M. din Bucureşti şi a urmat lecţii de canto cu Edmond Deda. A mai studiat canto cu Maria Cnejina şi profesorul Melnic.

În perioada 1950-1953, este solistă vocală şi actriţă la Teatrul de Stat din Petroşani (Hunedoara), unde a jucat în piese precum: “Crângul de călini” (30.06.1951) de Alexandr Korneiciuk, “D-ale carnavalului” (22.09.1951), “Haina nevăzută” (19.01.1953), toate trei în regia lui Val Mugur şi înPrimul spectacol de estradă” (02.07.1953) de Alexandru Jeleş în regia artistică a lui Gheorghe Iordănescu.

De asemenea, în aceată perioadă, colaborează şi cu Teatrul de Păpuşi din Petroşani şi joacă în spectacole pentru copii şi de estradă.

Într-un interviu acordat lui Jean Badea pentru revista constănţeană “Tomis” (numărul 15 din 10 octombrie 1972), Ilona Moţica a povestit despre această perioadă:

“Era un colectiv de artişti pe care cu greu îl poţi uita. Îi numesc doar pe Costel Rădulescu, Sandu Sticlaru, Nicolae Mavrodin, Tony Zaharian, nea Titi Columbescu, cunoscutul poet Dan Deşliu, cu regretul că spaţiul nu-mi permite să continui această listă. Maestrul Vlad Mugur a montat şi câteva spectacole muzicale în care am fost distribuită şi eu.”

În 1953, Ansamblul Forţelor Marine Militare din Constanţa efectuează un turneu la Petroşani. Cei din conducerea Ansamblului au remarcat-o pe Ilona Moţica şi i-au propus angajarea în cadrul acestei instituţii.

Astfel, în perioada 1953-1956, este solistă vocală de muzică populară şi uşoară la Ansamblul Marinei din Constanţa. Alături de acest ansamblu, efectuează numeroase turnee prin Dobrogea şi în restul ţarii. Aceasta a fost perioada în care şi-a îmbogăţit repertoriul şi, în acelaşi timp, şi-a perfecţionat tehnica vocală.

În toamna anului 1956, se înfiinţează secţia de Estradă a Teatrului de Stat Constanţa. Ilona Moţica, ca foarte mulţi artişti de la Ansamblul Marinei, a fost unul dintre primii angajaţi ai acestei instituţii. Prima premieră a secţiei de Estradă a fost “Escală la Constanţa” (27.12.1956), direcţia muzicală aparţinând lui Aurel Manolache iar regia artistică lui Ion Drugan. Pe atunci, Teatrul de Stat îşi avea sediul pe Strada Mircea cel Bătrân, nr. 97, în sediul actual al Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovski”.

Pe 18 ianuarie 1958, are loc premiera spectacolului “Estrada pe satelit”. Acesta a fost primul spectacol prezentat la celebra Sală Fantasio de pe Bulevardul Ferdinand, numărul 11 (din septembrie 2004, sediul Teatrului de Stat Constanţa). Această sală a fost construită de Demostene Trannulis şi inaugurată pe 23 septembrie 1927.

Aşa a început cea mai de succes perioadă din cariera Ilonei Moţica. Despre începuturile estradei constănţene, artista a povestit:

”La Ansamblul Marinei, succesul era asigurat, Când fetele din balet şi solistele apăreau pe scenă în costume marinăreşti, ostaşii de pe nave aflaţi în sală izbucneau în urale înainte de prima mişcare sau de primul sunet. Acum trebuia să iau totul de la început; studi muzicale, repertoriu nou, prime audiţii etc, etc.” (Revista “Tomis”, numărul 15/10 octombrie 1972).

În 1958 debutează discografic pe discul single “Bună ziua, dragoste/Clopoţelul inimii (EDA 2727)”, lansat de casa de discuri “Electrecord” (singura casă de discuri din periaoda 1948-1990). “Bună ziua, dragoste” (compozitor Marcel Ionescu) devine prima piesă de succes a artistei.

Odată cu angajarea sa la Fantasio, Ilona Moţica începe o altă colaboare de mare succes cu Aurel Manolache (05 octombrie 1931 – 09 martie 2010), dirijorul şi, ulterior, directorul acestei instituţii, în perioada 1962-1989. Cei doi au trăit şi o frumoasă poveste de dragoste, fiind căsătoriţi timp de 9 ani.

Aurel Manolache i-a încredinţat Ilonei Moţica o serie de piese care au devenit succese ale muzicii uşoare din anii’60-’70. Dintre acestea amintim: “Delta Dunării/Cântă Delta”, “E timpul să mă-ntreb de ce?”, “Gândul meu”, “Litoral Tango”, “Mangalia”, “Nici nu-ţi închipui”.

Povestea piesei “Mangalia” a fost relatată de către Aurel Manolache în numărul din 3 august 2009 al ziarului “Adevărul de Constanţa”.

“Am compus piesa “Mangalia” prin anii ’70 (1968, n.n.), când încă trăia poetul Eugen Mirea. Acesta a venit o dată la o premieră a Teatrului Fantasio şi după aceea am făcut împreună o vizită la Mangalia şi a fost extrem de impresionat de nisipul auriu de acolo. Toate acestea se întâmplau când Mangalia doar ce începuse să se transforme în staţiune. El mi-a propus să facem un şlagăr, iar Ilona l-a cântat în premieră. Peste ani de zile, când s-a făcut Festivalul Callatis, şlagărul a fost interpretat de Ileana Şipoteanu“.

În aceeaşi perioadă începe o frumoasă colaborare cu Radioteleviziunea Română (până în 1994, cele două instituţii au fost fuzionate), ce avea să dureze până la pensionarea sa.

La Radio România (singurul post de radio de atunci) şi Electrecord (singura casă de discuri de atunci) va înregistra peste 30 de piese şi apare pe 7 albume (2 apriţii solo şi alte 5 colective).

La TVR, singurul post TV din acea perioadă, apare în numeroase emisiuni, în special în cele estivale. TVR difuzează şi acum în emisiunile sale cu Arhiva de Aur, clipul “Tangoul de demult” cu Ilona Moţica, realizat la sfârşitul anilor”70, în studiourile TVR.

În 1965, Ilona Moţica figurează cu două piese pe un discul EP “Noapte bună, Constanţa” (Electrecord 45-EDC 601).

În 1965 şi 1967 lansează două discuri EP solo cu piese de succes româneşti interpretate în limba maghiară. Versurile în limba maghiară aparţin textierului Mircea Klari.
Ilona Moţica a mai lansat şi alte piese de succes pe muzica altor compozitori, cum ar fi: Bună ziua, dragoste” (Marcel Ionescu), Ce ştii tu?” (Radu Şerban), “Ce-mi poate aduce nou iubirea ta” (Henry Mălineanu), “Niciodată” (Aurel Giroveanu), “Noapte bună, Constanţa” (Noru Demetriad), “Tangoul de demult” (Gherase Dendrino), “Tu mă poţi schimba” (Aurel Giroveanu).

“Tangoul de demult” (Gherase Dendrino) este o piesă de referinţă din muzica uşoară/pop românească. Piesa a fost lansată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia 1966” (08 – 14 august 1966), în interpretarea Ilincăi Cerbacev. La nici doi ani, Ilinca Cerbacev a emigrat şi compozitorul Gherase Dendrino i-a încredinţat piesa Ilonei Moţica. Aceasta a fost una din piesele de rezistenţă ale artistei şi a făcut parte din repertoriul său până în momentul în care s-a retras. De asemenea, în 1979, “Tangoul de demut” în varianta Ilonei Moţica este inclus pe un disc LP dedicat lui Gherase Dendrino.

În primăvara aului 1969, Teatrul de Stat din Constanţa s-a împărţit în trei instituţii cu statut juridic diferit: Teatrul de Dramă şi Comedie, Teatrul Liric şi Teatrul de Revistă Fantasio. Numele de “Fantasio” a fost preluat de la cel al sălii de cinema unde îşi avea sediul din 1957 (fosta sală “Tranulis”, redenumită în 1948, după instaurarea regimului comunist, “Fantasio”).

Începînd cu a doua jumătate a anilor’60, sub directoratul compozitorului şi dirijorului Aurel Manolache, “Fantasio” a avut o perioadă de vârf.

S-au organizat spectacole în ţară, în străinătate şi în toate oraşele, comunele, satele şi cătunele Dobrogei. Teatrul “Fantasio” a mai participat la diferite manifestări culturale (Pontica) şi de divertisment (Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, Serbările Mării, Ziua Marinei) ce au avut loc în Constanţa. De asemenea, s-au organizat.spectacole la diverse instituţii şi clădiri importante din Constanţa sau de pe Litoral precum: Cazino, Delfinariu (deschis în 1972), Teatrele de Vară de la Eforie Nord, Eforie Sud, Mamaia, Soveja, Techirghiol, etc.

În plus, pe durata sezonului estival, mai toţi marii artiştii de divertisment ai României au colaborat cu “Fantasio”.

Alături de Ilona Moţica, printre soliştii vocali ai teatrului “Fantasio” s-au numărat (în ordine alfabetică): Coca Andronic, Dumitru Caramitru, Grupul vocal-instrumental Euxin, Valy Manolache,  Florian Stavăr, Trio DO-RE-MI . Pe lângă aceştia, la “Fantasio” au mai fost angajaţi intepreţi de marcă precum: Clara Anton, Carmen Rădulescu şi…Dan Spătaru.

Din rândul actorilor, pe lângă Jean Constantin şi Gelu Manolache, au jucat cu succes pe scena reviste constănţene, Fritz Braun, Mariana Cerconi, Ion Duţu, Victor Imoşeanu, Viţa Ionescu, Lucica Pârvulescu, Nicky Popescu, Mihai Sorin Vasilescu, ş.a.

În plus, “Fantasio”, a avut unul dintre cele mai bune corpuri de balet din ţară, celebrul Ansamblul de Balet Contemporan si Clasic Fantasio. Îi amintim pe (în ordine alfabetică): Dan Cherata, Mioara Corogeanu, Kiss Endre, Rodica Gheorghiu, Martha Herzum-Jacob, Koroszy Istvan, Florin Maciac, Rodica Cucerenco-Manolache, Mihaela Marcău, Gabriela Tănase, Gina Varga Tătaru, Milidi Tătaru.

Cei mai mari regizori, compozitori, scriitori şi coregrafi de divertisment din ţară au colaborat cu acest teatru. Pe lângă Aurel Manolache, îi amintim pe (în ordine alfabetică): Nicuşor Constantinescu (regizor, textier), Oleg Danovski (coregraf), Gherase Dendrino (compozitor), Theodora Dinulescu (decoruri), Saşa Georgescu (textier), George Grigoriu (compozitor), Nicolae Kirculescu (compozitor), Valeriu Lazarov (regizor), Mihai Maximilian (regizor, textier), Henri Mălineanu (compozitor), Eugen Mirea (textier),  Cornel Patrichi (coregraf), Gabriel Popescu (coregraf), Temistocle Popa (compozitor), Elly Roman (compozitor), Radu Şerban (compozitor), Ion Vasilescu (compozitor), Vasile Veselovski (compozitor), George Voinescu (textier, decorator), etc.

Începând cu 1 iunie 1972, odată cu premiera piesei “Muşchetarii Măgăriei Sale” (de Ion Lucian şi N. Puicea), “Fantasio” a inaugurat şi Secţia pentru Copii.

În 1977, când se împlineau 21 de ani de activitate, “Fantasio” prezentase deja 74 de premiere, cu 5600 de reprezentaţii, vizionate de 2.633.000 de spectatori.

În 1970, prin ARIA (Agenţia Română de Impresiariat Artistic), Ilona Moţica a întreprins un turneu de două luni la Dortmund şi Stuttgart (Germania), alături de interpreţii Alexandru Jula şi Ionel Miron (ambii solişti vocali la Teatrului de Revistă din Galaţi). Artista a avut succes şi i s-a propus prelungirea contractului pentru un an, ca solistă a unei orchestre feminine, alături de care urma să susţină turnee în toată Europa. Ilona Moţica a refuzat această ofertă, neputând să stea departe de ţară şi de teatrul ei iubit.

În mai 1972, tot prin ARIA, cântă timp de o lună pe celebra motonavă românească de pasageri “Transilvania”. Croaziera respectivă a avut loc pe Marea Mediterană, artista vizitând ţări precum Franţa, Grecia, Italia, Malta, Spania. Aceasta a fost şi ultima croazieră a “Transilvaniei” pe Mediterană. În 1979, motonava, construită în 1937, a fost scoasă din uz.

Alături de colectivul teatrului “Fantasio”, pe lângă numeroasele deplasări prin toată Dobrogea (au avut loc turnee în mai toate oraşele, satele şi comunele) şi în ţară, Ilona Moţica a efectuat numeroase turnee în ţări precum: Germania (1969 şi 1973, Berlin, Hamburg, Nordernay), Israel (1975, Tel-Aviv), Polonia (1971, Crakovia, Lodz, Lublin, Opole, Varşovia), Rusia/Fosta Uniune Sovietică (Baku, Moscova, Sankt Petersburg, Tbilisi).

În septembrie 1969, cu ocazia turneului de la Berlin, Ilona Moţica a cântat, alături de colectivul teatrului, la celebra sală Friedrichstadt-Palast. Ziarul Berliner Zeitung a scris: “La Friedrichstadt-Palast, solista Ilona Moţica a cucerit publicul prin vocea sa caldă şi ţinuta demnă”.

În septembrie 1971, cu ocazia turneului din Polonia, ziarul “Trybuna Opolska” a scris: “Teatrul Fantasio are în colectivul său o cântăreaţă formidabilă cu temperament spaniol: Ilona Moţica. Ea cântă cu o voce fierbinte de mezzosoprană şi cu o muzicalitate rar întâlnită la estradă”.

La Teatrul de Estradă din Moscova, într-o sală arhiplină, Ilona Moţica a avut un mare succes. Din patru piese pe care le avea în recital, a cântat în final unsprezece.

Printre zecile de spectacole în care a jucat la “Fantasio”, “Fantasio Studio 1” (premiera 11.02.1971) a fost unul cu totul special pentru Ilona Moţica, fiind conceput special pentru ea şi avându-i ca invitaţi pe Alexandru Jula şi Ionel Miron de la Teatrul de Revistă din Galaţi. Regia a aparţinut lui Aurel Manolache şi coregrafia lui Oleg Danovski.

Alte spectacole de succes au fost: Avem şi noi mascaţii noştri, “Estradă la Constanţa”, “Fantasiada”, “Fantasio XX, “Fantasiorama”, “Gong-Fantasio”, “La mare şi la…mai mare!, “Revelion în iulie”,“Veselia n-are vârstă”.

Tot la “Fantasio”, pe lângă revistă, Ilona Moţica a jucat şi în două comedii muzicale de succes, realizate în colaborare cu Teatrul de Stat din Constanţa. A interpretat-o pe Olga în “Cu dragostea nu-i de glumit” de Vl. Duhovicinâi şi M. Slobodski (premiera 11.06.1958) şi pe Baroana de Champigny în celebra “Pălăria florentină” (premiera 14.04.1966) de Eugen Labiche.

În presa vremii, artista o obţinut cronici elogioase. Articole cu şi despre Ilona Moţica au apărut în publicaţii precum: “Delta” (Tulcea), “Dobrogea Nouă” (Constanţa), “Informaţia Bucureştiului”, “Litoral” (Constanţa), “Muzica”, “România liberă”, “Scânteia”, “Tomis” (Constanţa), etc.

În noiembrie 1968, este trecută în cartea “Parada muzicii uşoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti).

În luna martie 1989, este trecută în cartea Meridianele cântecului” (Editura Muzicală), scrisă de muzicologul Daniela Caraman Fotea.

În iunie 1998, este trecută în monografia “Fantasio 40” (Editura Leda), scrisă de Jean Badea.

În iunie 2018, este trecută în cartea “Dulcea povară – Schiţe de portret din lumea teatrelor constănţene” (Editura Ex Ponto), scrisă tot de Jean Badea.

În acelaşi interviu acordat lui Jean Badea pentru revista constănţeană “Tomis” (numărul 15 din 10 octombrie 1972), Ilona Moţica a declarat:

“Iubesc acest teatru de revistă care se numeşte “Fantasio” mai presus de orice, chiar de mine însămi” (…). Sunt mulţumită, sper să fie şi spectatorii: am ajuns la aceste rezultate prin muncă şi seriozitate. Eu am crescut în profesie treptat şi ceea ce este, cred, cel mai greu lucru, m-am menţinut. Să cânţi muzică uşoară nu este deloc uşor astăzi, când acest gen este atât de popular, când radioteleviziunea face risipă de emisiuni suprasaturând publicul, când spectatorii au devenit foarte exigenţi având în melodiile şi cântăreţii străini puncte de reper şi comparaţie care îţi pot di defavorabile dacă nu munceşti continuu, până la epuizare, pentru cultivarea glasului şi a ţinutei scenice”.

Un alt succes al artistei a fost participarea sa în “Fantasiada” (premiera 18.08.1980), spectacol distins cu Premiul I la secţiunea “Spectacole” a celei de-a doua ediţii a Festivalului Concurs “Melodii’80” (01 – 09 decembrie 1980). Aceasta a fost singura ediţie a acestui festival în care s-au premiat şi spectacole de Revistă.

“Fantasiorama”, a cărui premieră a avut loc pe 05 iunie1981, a fost ultimul spectacol de la Fantasio ce a avut-o în distribuţie pe Ilona Moţica. Acest spectacol a fost premiat pentru muzică (H. Mălineanu şi Aurel Manolache) de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. La scurt timp, datorită unor probleme vocale, artista s-a pensionat.

La 52 de ani, Ilona Moţica s-a retras complet din viaţa artistică, renunţând la orice apariţie publică.

În 1990, avându-l ca director pentru câteva luni pe Jean Badea, Teatrul “Fantasio”, a supravieţuit valului de schimbări majore de după căderea regimului comunist şi a început o nouă perioadă de succes. Tot atunci, Dumitru Lupu, unul dintre cei mai de succes compozitori de muzică pop/uşoară, a devenit dirijorul orchestrei teatrului.

Tot în 1990, colectivul teatrului s-a îmbogăţit cu actori precum (în ordine alfabetică) Dan Cojocaru, Maria Lupu, Mirela Pană, Mihai Sorin Vasilescu (acesta fiind angajat la “Fantasio” din 1983) care, în timp, au devenit nişte embleme pentru viaţa artistică constănţeană şi continuă se joace cu succes pe scena Teatrului de Stat Constanţa. De asemenea, Ileana Ploscaru, Emil Sassu, Romel Stănciugel, Dan Herdan şi Lică Gherghilescu, mari actori ai Teatrului de Stat Constanţa, au colaborat cu “Fantasio”, jucând în nişte spectacole muzicale de succes.

În 1991, directoratul a fost preluat de Mihai Sorin Vasilescu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei constănţene.

În toamna anului 1991, îndrăgita interpretă Ileana Şipoteanu, care lansase deja piese de mare succes ale muzicii pop/uşoare româneştio precum “Cine mi-a luat iubirea?” (1986), “Ce mult te-am iubit” (1987) sau “Ai venit prea târziu” (1989), s-a angajat solistă vocală a teatrului.

Pe lângă Ileana Şipoteanu, în anii’90, printre soliştii vocali ai teatrului s-au numărat: Ramona Caraş, Georgeta Ignat, Sorin Mocanu, Vivi Petcu.

În 2002, Aurel Manolache revine la conducerea teatrului.

Din păcate, în vara anului 2004, Teatrul de Revistă “Fantasio” a fost desfiinţat ca urmare a hotărârii 150/19.08.2004 a Consiliului Local Constanţa. În sala “Fantasio”, funcţionează acum Teatrul de Stat din Constanţa.

Deşi nu mai există, Teatrul de Revistă Fantasio a rămas în amintirea şi în istoria Constanţei, iar Ilona Moţica este o parte importantă a acesteia.

Artista ne-a părăsit pe 30 iulie 2009, cu puţin timp înainte de a împlini 80 de ani. Locuia de mulţi ani într-un apartament din zona Casei de Cultură din Constanţa.

Dumnezeu s-o odihnească!

Mai jos puteţi citi Discografia şi Repertoriul artistei, precum şi Spectacolele în care a jucat.

PARTICIPĂRI FESTIVALURI ŞI CONCURSURI NAŢIONALE

CONCERTUL DE PRIME AUDIŢII CU PREMII AL RADIOTELEVIZIUNII

Ediţia II (Sala Radio Bucureşti – 19 noiembrie 1967)

 

DISCOGRAFIE SOLO

Trio Do Re Mi/Ilona Moţica – Noapte bună, Constanţa (1965, Electrecord 45-EDC 601) – EP

  1. Noapte bună, Constanţa (Noru Demetriad/Ovidiu Dumitru)
  2. Gândul meu (Aurel Manolache/Eugen Mirea şi Saşa Georgescu)

Ilona Moţica (1965, Electrecord 45-EDC 667) – EP – în limba maghiară

  1. Ej a Tengerparton/Seri la malul mării (Sile Dinicu/Mircea Klari)
  2. Daloljunk Jo Szivvel /Din toată inima (George Grigoriu/Mircea Klari)
  3. Szivunk a Legszebb Kincs/Cei care se iubesc (Temistocle Popa/Mircea Klari)
  4. Ket Szemed/Ochii tăi (Gelu Solomonescu/Mircea Klari)

Ilona Moţica (1967, Electrecord 45-EDC 802) – EP – în limba maghiară

  1. Kozel Volt a Boldogsaghoz/La un pas de fericire(Radu Şerban/Mircea Klari)
  2. Mit Tudod/Ce ştii tu (Radu Şerban/Mircea Klari)
  3. Litoral Tango (Aurel Manolache/Mircea Klari)
  4. Almaim…Vagyaim/Gândul meu(Aurel Manolache/Mircea Klari)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ

Bună ziua, dragoste/Clopoţelul inimii (1958, Electrecord EDA 2727) – Single

  1. Bună ziua, dragoste (Marcel Ionescu/Niki Popescu) – alături de Ansamblul de muzică uşoară al Teatrului de Stat din Constanţa. Dirijor: Marcel Ionescu

Bună ziua, dragoste (1959, Electrecord EDC 200) – EP

  1. Bună ziua, dragoste (Marcel Ionescu/Niki Popescu) – alături de Ansamblul de muzică uşoară al Teatrului de Stat din Constanţa. Dirijor: Marcel Ionescu

Muzică Uşoară Românească (1968, Electrecord EDD 1216) – LP

  1. Mangalia (Aurel Manolache/Eugen Mirea)

Melodii de Gherase Dendrino (1979, Electrecord EDE 01580) – LP

  1. Tangoul de demult (Gherase Dendrino/George Mihalache)

 

PIESE ÎNREGISTRATE LA RADIO ŞI CASA DE DISCURI
“ELECTRECORD” (selectiv)

Arlechinul (Repertoriu Internaţional/Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu)

Bună ziua, dragoste (Marcel Ionescu/Niki Popescu)

Cântecul Malenei (Repertoriu Internaţional/Flavia Buref)

Ce ştii tu? (Radu Şerban/Mihai Maximilian)

Ce-mi poate aduce nou iubirea ta (Henry Mălineanu/Eugen Mirea)

Corida şi luna (Repertoriu Internaţional/Saşa Georgescu)

Cu tine (Vasile Veselovski)/Aurel Storin)

Delta Dunării (Aurel Manolache/Eugen Mirea Ion Berg şi George Mihalache)

E timpul să mă-ntreb de ce? (Aurel Manolache/Mihai Maximilian)

Frumos eşti, Bucureşti (Radu Şerban/Ion Socol)

Gândul meu (Aurel Manolache/Eugen Mirea şi Saşa Georgescu)

Iubire, te aşteptam (Repertoriu Internaţional/Cecilia Silvestri)

Litoral Tango (Aurel Manolache/Eugen Mirea)

Mangalia (Aurel Manolache/Eugen Mirea) – 1968

Marea cântă (Paul Urmuzescu/Vlaicu Bîrna)

Marea picăturii de iubire (Alexandru Mandy)

Măicuţă, îţi mulţumesc (Temistocle Popa/Eugen Mirea)

Nici nu-ţi închipui (Aurel Manolache/Eugen Mirea)

Niciodată (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)

Noapte bună, Constanţa (Noru Demetriad/Ovidiu Dumitru)

Pe Marea Neagră (Aurel Giroveanu) – 1972

Seri la malul mării (Sile Dinicu/Aurel Felea)

Tangoul de demult/De câte ori ascult (Gherase Dendrino/George Mihalache)

Tinereţea nu piere (Repertoriu Internaţional/Cecilia Silvestri)

Tu mă poţi schimba (Aurel Giroveanu/Mihai Maximilian)

Vin pescarii (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

Un gondolier (Gherase Dendrino/Aurel Felea)

PIESE ÎNREGISTRATE ÎN LIMBA MAGHIARĂ (selectiv)

Almaim…Vagyaim/Gândul meu (Aurel Manolache/Mircea Klari)

Daloljunk Jo Szivvel /Din toată inima (George Grigoriu/Mircea Klari)

Ej a Tengerparton/Seri la malul mării (Sile Dinicu/Mircea Klari)

Ket Szemed/Ochii tăi (Gelu Solomonescu/Mircea Klari)

Kozel Volt a Boldogsaghoz/La un pas de fericire (Radu Şerban/Mircea Klari)

Litoral Tango (Aurel Manolache/Mircea Klari)

Mit Tudod/Ce ştii tu (Radu Şerban/Mircea Klari)

Szivunk a Legszebb Kincs/Cei care se iubesc (Temistocle Popa/Mircea Klari)

ALTE PIESE DIN REPERTORIU (selectiv)

Bun venit la mare, toamnă (Mişu Iancu)

Granada (Repertoriu Internaţional)

Întoarce-te (Radu Şerban/Mihai Maximilian)

La luna (Repertoriu Internaţional)

Limon Limonero (Repertoriu Internaţional)

Străinul (Repertoriu Internaţional)

Un lup de mare visa (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

Vin pescarii (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

 

ACTIVITATE ARTISTICĂ

TEATRUL “I. D. SÂRBU” – PETROŞANI

(în paranteză este trecută data premierei)

Crângul de călini (30.06.1951) de Alexandr Korneiciuk; regia artistică: Val Mugur – în rolul Oxana Davidiuc

D-ale carnavalului (22.09.1951) de I. L. Caragiale; regia artistică: Val Mugur – în rolul O mască

Haina nevăzută (19.01.1953) de Dan Costescu şi Adrian Tudor; regia artistică: Val Mugur – în rolul A patra croitoreasă/Ioniţă

Primul spectacol de estradă (02.07.1953) de Alexandru Jeleş; regia artistică: Gheorghe Iordănescu – în rolul

 

TEATRUL DE REVISTĂ “FANTASIO”

(în paranteză este trecută data premierei)

Escală la Constanţa (27.12.1956) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

Asta seară pe faleză (20.07.1957) direcţia muzicală: Eugen Cerbu; regia artistică: Petru Mihail

Estrada pe satelit (18.01.1958) conducerea muzicală: Erasmus Minchievici; regia artistică: Petru Mihail – PRIMUL SPECTACOL PREZENTAT LA SALA FANTASIO

Cu dragostea nu-i de glumit (11.06.1958) comedie muzicală în 6 acte de Vl. Duhovicinâi şi M. Slobodski; conducerea muzicală: Marcel Ionescu; regia artistică: Ion Drugan – în rolul Olga – SPECTACOL REALIZAT ÎN COLABORARE CU TEATRUL DE STAT DIN CONTANŢA

Carnaval pe note (10.11.1958) conducerea muzicală: Marcel Ionescu; regia artistică: Ion Drugan

Ca la Constanţa (26.02.1959) conducerea muzicală: Marcel Ionescu; regia artistică: Ion Drugan

A 13-a lună (13.03.1960) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

La mare şi la…mai mare! (23.08.1960) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Constantin Dinischiotu – 325 de reprezentaţii

Mozaic Constanţa (03.02.1962) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Petru Mihail

Râdeţi şi cântaţi cu noi (14.03.1963) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Petru Mihail

Cine râde, câştigă (07.07.1963) conducerea muzicală: Aurel Manolache;  regia artistică: Constantin Dinischiotu

Cu cântec, joc şi voie bună (18.02.1964) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

Fără noi nu e spectacol (03.06.1964) conducerea muzicală: Aurel Manolache; conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

Complexul Revistei (20.08.1964) conducerea muzicală: Aurel Manolache; direcţia de scenă: Nicuşor Constantinescu (Maestru Emerit al Artei) şi George Voinescu – 221 de reprezentaţii

Acasă la Revistă (02.07.1965) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

Pălăria florentină * (14.04.1966) vodevil în trei acte de Eugen Labiche; conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Constantin Dinischiotu – în rolul Baroana de Champigny – SPECTACOL REALIZAT ÎN COLABORARE CU TEATRUL DE STAT DIN CONTANŢA

Avem şi noi mascaţii noştri (16.07.1966) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Mihai Maximilian – 283 de reprezentaţii

Navigatorii revistei (14.04.1967) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Valeriu Lazarov

Micro-Revista Constanţa (10.10.1967) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Maximilian

Un concert pe adresa dumneavoastră (17.02.1968) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: N. Stroe (Artist Emerit)

Revelion în iulie (09.11.1968) direcţia muzicală: Aurel Manolache; direcţia de scenă: Nicuşor Constantinescu (Maestru Emerit al Artei) şi George Voinescu – 180 de reprezentaţii

Nu aveţi un cap în plus? (06.07.1970) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Maximilian

Fantasio Studio 1 – concert spectacol (11.02.1971) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia coregrafică: Oleg Danovski

Hodoronc Fantasio (05.02.1972) direcţia muzicală: Aurel Manolache; direcţia artistică: Alexandru Bocăneţ

Fantasio Delfinarium – concert spectacol (12.07.1972) conducerea muzicală: Aurel Manolache – Spectacol prezentat la Delfinariul din Constanţa

Super-Fantasio (20.01.1974) conducerea muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Nicuşor Constantinescu (Maestru Emerit al Artei)

Arpegii pontice – concert spectacol (14.10.1975) conducerea muzicală: Aurel Manolache

În pas cu ţara (1 martie 1976) conducerea muzicală: Dumitru Neamţu; direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Maximilian

Gong…Fantasio (13.11.1976) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Maximilian

Fantasio XX (23.01.1977) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Nicuşor Constantinescu (Maestru Emerit al Artei)

Veselia n-are vârstă (14.05.1977) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Nicuşor Constantinescu (Maestru Emerit al Artei)

Tele-Fantasio (05.08.1978) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Ion Drugan

Revista de aur (25.05.1979) direcţia muzicală: Aurel Manolache; regia artistică: Nicuşor Constantinescu

Fantasiada – concert-spectacol (18.08.1980) direcţia muzicală: Aurel Manolache

Melodii’80 – concert-spectacol (11.11.1980) conducerea artistică şi muzicală: Aurel Manolache

Fantasiorama (05.06.1981) conducerea muzicală şi direcţia artistică: Aurel Manolache

 

Pentru acest articol au fost consultate publicaţiile:

Fantasio 40 (Editura Leda, Constanţa 1998) de Jean Badea

Meridianele cântecului (Editura Muzicală, Bucureşti 1989) de Daniela Caraman–Fotea

Parada muzicii uşoare  (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti 1968) de Edmond Deda

 

AUTOR

MIRCEA NICOLAU

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.