Margareta Pâslaru: „Pentru mine Festivalul Mamaia era o ardere intensă”

Încă de la prima edţie din 1963 am apreciat an după an invitaţia de a fi mesagerul compozitorilor care au scris în mod special şi pentru mine. Marele dirijor Sile Dinicu spunea: „Tată, e greu să faci succes cu o melodie necunoscută, poate fi prima şi ultima audiţie”… Dar sub bagheta maestrului, şi al celebrului Alexandru Imre, mi-am asumat  riscul prezentării  unor prime audiţii, dăruindu-mă cu pasiune interpretării lor. Cred cu tărie că: „Talentul fără muncă se iroseşte, munca fără talent nu rodeşte, vocea în sine fără vocaţie nu garantează succesul de durată„.
Acestea sunt versurile poetului Virgil Carianopol care m-au inspirat sa compun „Flacari” regăsindu-mă în ele:

 


 

Şi ard, şi ard, aşa de-a rândul,
Ca mii şi mii de stele.
Îi luminez pe cei din preajma
Arzându-mi visurile mele.
Ştiu, se va stinge crud odată
Această flacară, stindard
Da’-mi pare rău că se va stinge
Fiindcă trăiesc numai cât ard…

Share This:

Leave a Reply

4 comentarii la „Margareta Pâslaru: „Pentru mine Festivalul Mamaia era o ardere intensă”

  • 7 august 2010 la 16:32
    Permalink

    Melodiile compozitorilor,trecute prin sufletul Margaretei, s-au transformat in adevarate perle naturale…sunt o desavarsire a frumusetii, cu puteri magice asupra celor care le asculta! In talmacirea ei, sunt parca desprinse din lumina unei stele si capata stralucirea sidefului, inseninand trecerea noastra prin timp in culori de curcubeu. Prin desavarsirea artistica, riscul asumat in interpretarea primelor auditii, a echivalat cu marile succese la public! „Flacara” Margaretei, a mistuit efemerul clipei, ne-a incalzit si ne-a luminat, dand permanenta bucuriei noastre! Si de fiecare data cand o ascultam, ii daruiam o parte din sufletul nostru! Acum, ii apartine, in intregime! Vapaia flacarii, ne insufleteste, este energia de care avem nevoie in drumul nostru, uneori lin, altadata sinuos, este lumina stralucitoare a cerului zilelor noastre.

    Răspunde
  • 8 august 2010 la 0:02
    Permalink

    MARGARETA PASLARU
    Sursa:Cinema-1972
    (Partial articol)

    MARGARETA PASLARU

    – Cati ani au trecut de cand ti-ai prezentat in public primele cantece? Cat de departe santem de „Animanui sunt”, „Ceasul”? Te indemn la aceasta rememorare intrucat incercand sa stabilesc un bilant al activitatii tale din acest an am impresia ca ’72 a fost anul compozitoarei-interprete Margareta Paslaru. „Timpul” a detinut primul loc in topul televiziunii vreo 3 luni.
    – Sant cinci ani buni de cand am indraznit sa ies in lume cu cantecele mele. Am mai spus-o si alta data, nu scriu din orgoliu, nici pentru ca as asculta de vreun imperativ al modei, ci pur si simplu din nevoia de a spune pe nume unor sentimente, unor emotii. Desigur, mi-am dorit ca aceste mesaje lirice – sa le spunem asa, daca vrei – sa nu treaca indiferente pe langa cei care ma cunosc, dar nu m-am asteptat ca „Timpul” sa devina slagar, este greu sa prevezi destinul unui cantec.
    – Ai ascultat emisiunea „Zece melodii preferate” de ieri seara?
    – Nu, de ce?
    -Ion Tiriac a inclus „Timpul” printre piesele sale indragite. Ce sa mai vorbim!
    Spune-mi, ti-ai propus cumva ca anul acesta sa te consacri in mod special cantecelor tale? Nu prea ai fost auzita interpretand bucati noi ale compozitorilor cu care colaborezi de obicei.
    – Nici nu mi-a trecut prin cap sa refuz cantecele altora, dar nu stiu din ce motive compozitorii m-au ocolit in ’72.- Poate ca au vrut sa lase camp liber de actiune compozitoarei Margareta Paslaru.
    – Astept in continuare creatiile lor, dealtfel cu unii m-am „reintalnit”. Pentru inceputul lui ’73 am in pregatire doua piese de George Grigoriu si Laurentiu Profeta.
    – Iar dintre ale tale?
    – „Bunicii mei”, „Alergatori de cursa lunga” si „Turneul”.
    – Primul si ultimul titlu ne spun direct si „despre ce este vorba”, dar „alergatori de cursa lunga” cine sunt?
    – Noi toti.
    – Vad ca turneele au inceput sa devina si o sursa de inspiratie.

    Răspunde
  • 9 august 2010 la 8:14
    Permalink

    Exista undeva pe cer o stea a Margaretei, care arde si arde… implinindu-i visurile, luminand si vietile noastre, invatandu-ne sa speram, alungand tristetea… Vorba cantecului: „Ar trebui sa alungam tristetea/Sa piara ca si ceata/In zori de zi/Ar trebui sa fie numai soare/Si-n fiece privire fericirea” – o alta melodie superba pe care nu am auzit-o de mult.
    Fie ca steaua Margaretei sa arda vesnic!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!