„Motivele” lui Nico și plăcerea de a asculta un artist cu voce cât trei continente

Nico catenaPe masa mea de lucru sunt acum trei albume noi  care așteaptă de ceva timp să-mi aloc timp pentru ele, pentru a le asculta. Mai bine zis, să le savurez, căci eu când primesc un album prefer să-l ascult atunci când știu că sufletul meu este pregătit de puțin răsfăț. Din cele trei albume am început cu „motive”, lansat de Nico, artista descoperită târziu de români, dar cu un loc fix în muzica noastră. Am ales întâi să ascult „motivele” lansate recent de Nico, așadar.  11 piese, plus 2 bonus trackuri, cunoscute de noi toți de la televizor, grație reclamei la farmacia Catena. Firesc, căci discul este susținut de farmacia a cărei imagine este artista.

Într-o mare măsură, melodiile care cuprind acest disc sunt reprezentate de stilul R&B, unul care îi vine mănușă lui Nico. Dar ce spun eu aici? Ei, ca oricărui artist mare, cu voce cât 3 continente la un loc, i se potrivește orice gen muzical, poate cânta orice fără nicio exagerare. Totul e să-l lași să se desfășoare și să-i acorzi timpul și spațiul necesare. Am văzut-o pe Nico live, cu orchestră. Am văzut-o pe Nico în spectacole estivale dedicate orașului. Am văzut-o participând în festivaluri și totodată mi-a făcut pielea buburuză și inima trifoi de emoții alături de colegul ei, Vlad Miriță, la Eurovision, și pot afirma cu tărie că e, dacă nu prima voce feminină de la noi,  cel puțin în primele trei. O spun cu argumente. Are voce de negresă și asta nu-i puțin (au spus-o alții mai mari în muzică!), cântă de toate, oricând, fără greșeală, și apoi, e inepuizabilă pe scenă. Mai este o alta la noi cu calitățile ei?

Revin la noul disc al artistei. Îl ascult și acum. A doua oară. Fiecare piesă e altfel și toate sunt într-o linie plină de ritm. Nu găsim aici, pe discul acesta, prea multă dramă, dar asta nu înseamnă că melodiile nu exprimă, așa cum ne-a obișnuit Nico, povești de dragoste. Toate au un story care se extrage din versuri și fiecare piesă merită ascultată cu întregul ei pachet: melodie, vers, voce. E un album jovial, sincer, deschis. Unul reușit care, cred eu, o definește la momentul actual pe Lansarea albumului MOTIVE by  NICO_foto 2artistă.

Îmi atrage atenția  de la primul acord piesa Alt început feat Sonny Flame compusă de soțul artistei, Laurențiu Matei (versuri: Ovidiu Iordache), dar trebuie semnalată și premiera înregistrată de Nico, grație discului. Nico apare cu două noi piese pe discul acesta, compuse de ea: Live it up, singura în limba engleză pe album, și Amintiri, deloc de neglijat ca linie melodică.

O piesă jucăușă, ușor inedită, prin melodie și vers, pentru autoarea albumului, conturată puternic de vocea mare a artistei este Pozitivitate  compusă de Mădălin Ionuț Drăgan. Ascult piesa Nebună după tine și văd în Nico o copilă bălaie cu codițe, veselă, cu pistrui și dornică de dragoste deși artista e departe de acest portret schițat de mine, aici, datorită melodiei. Dar asta e Nico până la urmă, artistul cameleon, cel care știe să fie în muzica lui copilul vesel, maturul sobru și păpușa de lux la care ajung doar cei cu pretenții.

În fine, nu pot să mă plimb printre piesele albumului și să nu remarc remake-ul piesei, celebră de altfel, Spune da, spune nu, compusă de Andrei Tudor, aici, pe album un feat cu compozitorul. Fericirea mi s-a aprins în suflet reascultând piesa mea de suflet 100 de zile, cu drag votată și susținută de mine la Top Românesc, clasamentul melodiilor românești realizat de Titus Andrei la Radio România Actualități. Mi-e tare dor de top, app!

Clar, albumul nu e unul melancolic deși respiră iubire în totalitatea lui și spun asta pentru că melodiile pot ilustra perfect orice party sau show adolescentin chiar. Nico s-a lansat în 1999, la festivalul Mamaia, cu melodia lui Viorel Gavrilă Și dacă viața mea, dar a cunoscut succesul cu celebrul feat Cabron Nu pot să mai suport. Este, deci, artistul la granița dintre generații și asta e mare lucru, pentru că are avantajul să placă și lor, celor de azi, și celor care și-au trăit copilăria și adolescența cu Mamaia, Cerbul de aur ș.a.

Un album reușit, așadar, din păcate însă prea puțin promovat, căci nici televiziunile, nici radiourile nu mai sunt astăzi generoase cu produsele de calitate. Avem norocul însă că artiștii noștri mai au încredere în noi, cei care îi iubim și suntem dispuși să-i încălzim cu aplauzele noastre la evenimentele pe care le crează sau la care sunt invitați. Încă o dată, pot spune că o iubesc pe Nico și îmi plec pălăria în fața talentului și a vocii ei cât trei continente la un loc.

 

 



Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *