Pompilia Stoian, vivace ca melodia ei celebră „Prieten drag”

pompilia-stoian-2 În micuțul oraș de lângă mare, la Medgidia, se întâmplă un frumos eveniment anual: Festivalul Internațional de muzică ușoară Dan Spătaru demarat în 2005. Și atunci, și acum, vedete de marcă în recital. Și atunci, și acum tineri soliști cu aspirații mari la statutul de vedetă. În 2005,  de exemplu, trofeul era câștigat de simpatica Lucia Dumitrescu, iar în recital cântau Holograf, Adrian Enache, Mircea Rusu Band sau Aura Urziceanu. La fel, în următoarele ediții: VH2, Mircea Vintilă, Mihai Trăistariu, Nico, Nicu Alifantis, Cătălin Crișan, Mirabela Dauer, Mădălina Manole, Ștefan Bănică, Doina Spătaru, Fuego, Luminița Anghel, Mihai Constantinescu,  Gabriel Dorobanțu, Carmen Trandafir, Carmen Rădulescu, Marina Voica, Gabriel Cotabiță, Andra, Pepe, Monica Anghel, Aurelian Temișan, Alexandru Jula, Marina Florea, Ion Suruceanu, Silvia Dumitrescu, Stela Enache, Delia, Connect-r și mulți alții, în recital.

Anul acesta, alte nume: Adrian Daminescu, Sanda Ladoși, Costel Lăzăroiu, Pasha Parfeni, Lora sau Pompilia Stoian. Da, Pompilia Stoian. A mai fost și în 2012, la ediția a VII-a a festivalului. De data aceasta, însă, și în juriu. Am fost curioasă de întâlnirea cu marea cântăreață, cea care în 1966, lansa pompilia-si-tituscelebrul cântec „Prieten drag” al marelui compozitor Radu Șerban. L-a cântat și aici, la Medgidia, anul acesta, alături de orchestra, aș spune eu, fără seamăn la ora actuală în România, condusă de Ionel Tudor.  O orchestră cu muzicieni talentați, care a sunat și în sală, și la televizor pompilia-stoian(festivalul a fost transmis pe Neptun TV!) impecabil.

Pompilia Stoian are 73 de ani și recunosc fără nicio jenă că prima dată când mi-a apărut în față, am fost impresionată de fizicul ei. Arată ca o adolescentă. Subțirică, ochi vioi, ten drept fără urme vizibile de îmbătrânire. I-am spus-o și ei aproape dintr-un gest necontrolat: „Sunteți foarte frumoasa!”. Mi-a zâmbit modest și mi-a mulțumit.  Eram realmente șocată de apariția ei atât de neașteptată pentru mine.  A cântat și a fost în juriul festivalului anul acesta. A cântat puțin, dar a adus culoare serii întâi între recitalurile susținute de energicul Pasha și romanticul Costel Lăzăroiu. O adevărată lady.

Ultima zi. Ziua plecării spre casă. Ne luăm rămas bun de la cei prezenți. Cu greu, căci a fi în preajma unor oameni cu greutate în muzică e un privilegiu, dar o facem vrând-nevrând, clar, cu gândul smuls din adâncul sufletului că ne vom revedea la următoarea mișcare muzicală. Apare Pompilia Stoian, din nou. De data aceasta, din nou, șoc. Vioaie, sprintenă, vivace. Sare de pe un picior pe altul, aleargă spre noi, spre Titus Andrei în mod special, pentru a-și lua, la rândul ei, rămas bun. Ne îmbrățișăm și zâmbește. E caldă în privire și bucuroasă ca ne-a cunoscut. E clar acum pentru mine, cântecul „Prieten drag” n-a fost scris întâmplător pentru ea. E un om care se lipește de suflet, e un om tânăr în suflet și la trup. Sportul practicat de ea în tinerețe îi prinde bine acum, pare-se, păcălind anii din buletin. Arată incredibil de bine iar asta nu e puțin lucru.

Un articol deosebit dedicat vieții și carierei muzicale a artistei scris impecabil de Mircea Nicolau găsiți aici.

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *