Post-scriptum la Festivalul Dan Spătaru

S-a încheiat şi cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional “Dan Spătaru”. 20 de concurenţi din care opt din străinătate au participat la concurs încercând să demonstreze juriului că posedă calităţile necesare spre a fi marii câştigători.  Marele câştig al festivalului rămâne orchestra condusă de Ionel Tudor; mi se pare că asta întrece orice aşteptare pe care o poţi avea prin participarea la unul din marile showuri tv, „Vocea României” şi „xFactor”. Ce poate fi mai înălţător pentru un tânăr talentat, aspirant la celebritate decât să cânte cu o orchestră în faţa unui public avid de muzică bună?

Am asistat aşadar, de vineri până duminică, la trei serate muzicale absolut excepţionale. O notă în plus la ediţia din acest an şi pentru anvergura care a luat-o festivalul prin prezenţa ministrului culturii, Puiu Hasotti, cu un speach foarte potrivit momentului şi promisiunea că anul viitor va sprijini şi mai bine festivalul. Recitaluri cu voci de primă linie a muzicii româneşti, atât cele pe care le auzi, azi, la orice pas, cât şi vocile de odinioară, artiştii-prieteni ai popularului Dan Spătaru: Vunk, Carmen Trandafir, Pompilia Stoian, Gabriel Cotabiţă, Andra, Nico şi câştigătorii ediţiilor trecute, Pasha Parfeny ori Aliona Muntean. Din păcate, Neptun TV nu a binevoit să difuzeze în totalitate recitalurile, preferând să transmită un film. Mai puţin stres pentru ei, probabil! Apoi concursul cu tinerii talentaţi, aspiranţi la statutul de vedetă.

Statutul de vedetă nu-l mai câştigi, astăzi, prin astfel de concursuri. Vremurile s-au schimbat, lumea e împărţită. Rolul unui festival e de a descoperi noi voci, de a le da aripi, adică încredere în forţele lor. La ediţia de anul acesta am ascultat, cum fac în fiecare an la fiecare festival pe care îl pot vedea, fiecare concurent, cu caietul deschis. Am notat numele fiecăruia şi am aşteptat să văd în dreptul cui pun o steluţă mai mică, o steluţă mai mare, un plus, un minus după care, la final să compar rezultatele mele cu cele ale juriului din care au făcut parte personalităţi ale muzicii româneşti: Mirela Fugaru, Andrei Kerestely, Titus Andrei, Carmen Aldea Vlad, Voicu Enăchescu sau Andreea Andrei Nu am remarcat însă prezenţa unor membri din străinătate cum e firesc la un festival de sorginte internaţională. Îi evaluăm pe ai noştri şi pe ai lor. Să fie şi ai noştri evaluaţi de ei. Se întâmplă asta la festivalul “George Grigoriu” de la Brăila!

Pe de altă parte, am trăit, la ediţia de anul acesta, senzaţia că ne aflăm, în cazul tinerelor talente, într-o tranziţie. Cei mari, deja consacraţi sau cel puţin care au luat cam tot ce se putea câştiga, se îndreaptă acum spre emisiunile tv, în speranţa lor de a câştiga popularitatea visată. Ciudat mi se pare că unii dintre ei care au participat în primul sezon al emisiunilor de la Antena 1 şi Pro tv se întorc în arena trofeelor festivaliere. Vin probabil pentru a-şi testa popularitatea sau de ce, nu,  pentru a câştiga trofeul!

Cei noi, mai puţin cunoscuţi şi mai puţini ca număr, au încă trac, nu duc cântecul la bun sfârşit, nu exprimă total, nu au noţiunea interpretării cumsecuvine. Pe undeva e firesc pentru că mulţi dintre ei vin din zona festivalurilor pentru copii; sunt cântece şi interpretări diferite. Sunt alţi oameni în juriu. Sunt alte condiţii.  Se ridică nivelul, pretenţiile. Şi spun asta pentru că eu, una, cel puţin, în prima seară, am rămas cu un gust uşor amar. Niciun concurent din România nu m-a impresionat de la un cap la altul. Au fost interpretări bunicele, dar nu strălucitoare! Singurul care mi-a rămas în cap după prima seară a fost italianul Amatos Scarpellino, câştigător de altfel al locului I. În seara a doua am remarcat-o pe Rodica Tudor (foto) şi din nou, câţiva din străinătate.

Cred că am ajuns la un punct când se schimbă generaţiile în festivaluri şi, dat fiind statutul festivalurilor, astăzi, simt că e nevoie şi aici de o promovare mai agresivă chiar în rândul tinerelor talente spre a-i stimula să participe. Poate şi mai mult interes în a câştiga de partea ta o televiziune cu un impact mai puternic sau măcar o  transmisiune online cu promovarea aferentă! Au fost ani, şi nu foarte departe, când numărai pe degetele de la o mână, noile voci ale muzicii româneşti remarcate în concursurile de muzică românească. Acum, revelaţia certă a anului este, după mine copila de numai 14, participantă anul acesta la secţiunea Creaţie a Festivalului „Mamaia”, Irina Ionescu. Piesa compusă de Dan Dimitriu cu care a intrat în concurs, a câştigat locul II şi datorită interpretării ei fără vreun reproş.

Una peste alta, festivalurile de muzică au un rol foarte important, dar trebuie scoase din bezna în care tind să intre pentru că astfel şi interesul participanţilor în concurs va creşte şi va ridica şi mai mult nivelul valoric al competiţiei. Căci, până la urmă, asta e: o competiţie din care trebuie să răsară cel puţin două voci şi alte două să se consacre!

Autor: Ioana Matfeev

Share This:

Leave a Reply

Un comentariu la „Post-scriptum la Festivalul Dan Spătaru

  • 8 octombrie 2012 la 18:19
    Permalink

    felicitari participantilor dar mai ales castigatorilor de premii, felicitari organizatorilor, fiica mea mi-a spus ca totul a fost mirific, ea a fost acolo undeva, felicitari inca odata tuturor,
    cand aveam 19 ani am cantat la o nunta impreuna cu o orchestra a unui profesor de muzica care a incercat sa ma lanseze insa viata nu m-a vrut artista, am cantat Drumurile noastre, si melodia Nu m-am gandit la despartire, am avut un succes nebun si credeam ca scena v-a fi viata mea, da muzica lui Dan Spataru ne umplea sufletele de viata dar mai ales vocea lui minunata
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace alaturi de inceri,
    felicitari inca odata

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *