„Provocarea starurilor”, prea ca la țară. Prea puțin…

Când am văzut prima dată promo-ul emisiunii Provocarea starurilor de la TVR1, nou introdusă în grila postului, gândul m-a dus la celebrele reclame de la Teleshoping. Andreea Bănciă, grăbită și precipitată, îmi arunca vorbă după vorbă, fără respirație, atuurile emisiunii pe care o va prezenta. M-am pierdut în șirul silabelor și cuvintelor aruncate fără noimă în cele 30 de secunde. Am așteptat ziua de sâmbătă.  Staruri. Muzică românească. Au fost principalele motive care m-au determinat să deschid televizorul.

Nu știu ce audiență a reușit să facă la prima ediție, dar eu care urmăresc de ani de zile divertismentul românesc (îmi place să văd emisiuni muzicale, de divertisment de când mă știu!) am rămas profund dezamăgită. Un amatorism grav. Dacă aș fi văzut emisiunea la vreo televiziune locală undeva în țară, poate aș fi apreciat-o cu indulgența pe care o acorzi de dragul și simpatia oamenilor de acolo că încearcă să facă ceva pentru muzica românească. Dar în cazul de față vorbim despre TVR, despre vedete muzicale implicate.  TVR1, televiziune care are toate posibilitățile din lume să concureze la emisiuni muzicale cu suratele sale, Pro TV sau Antena1.

Pentru asta, însă, ai nevoie de cap, de idei, de imaginație, de creativitate, de ORIGINALITATE.  Provocarea starurilor nu înseamnă decât vreo două ore pierdute în fața ecranului tv. Un juriu îngrămădit la o masă mică în fața unor concurente ce cântă la un nivel pe care nici la cel mai slab festival muzical aproape nu-l găsești. Asta în condițiile în care la celelalte două televiziuni cu care, cred eu, vrei să te întreci, canapeaua juriului e un lux.  Nu înțeleg deloc rolul mentorilor: Mihai Alexandru, Sanda Ladoși și Ștefan Stan. Nicio imagine cu ei pregătindu-i, oferindu-le sfaturi, îndrumări, ajutându-i într-un fel. Apar doar la emisiune lângă ele, îngânând niscaiva păreri.  „Mă consider o norocoasă”, spune la un moment dat Sanda referitor la prestația uneia dintre elevele ei. Mihai Alexandru trage cu ochiul în foile de pe pupitru ca să vadă titlul unei piese pe care o cântă „eleva” lui. Concurenții cântă într-un ecou tulburător. Ciudat.

M-a întristat lipsa de cultură muzicală a concurentelor primei ediții. Proba de cunoștințe muzicale. Fetele care au participat au fost praf la capitolul cunoștințe muzicale. Pe ecran apare poza lui Aurelian Andreescu, iar una dintre concurente spune, ridicând din umeri, nepăsător, că nu știe când Andreea o întreabă cine este.  Și n-a întrebat-o de Anca Agemolu, de Lucky Marinescu, trebuia să-l recunoască pe Aurelian Andreescu!! Poate că rolul mentorilor ar trebui să fie și ăla de a le dezvolta un pic cultura muzicală dacă familia n-a făcut-o.  Iar asta ar fi putut fi un plus de noutate, pentru că nu se mai face educație muzicală, nimeni nu mai lucrează pentru dezvoltarea culturii muzicale a copiilor de azi. Dacă tot ai mentori, folosește-te cu adevărat de rolul lor.  E  trist oricum să vezi că tinerii nu mai știu azi cine este AURELIAN ANDREESCU, cea mai mare voce msculină românească din toate timpurile. TVR are obligația, ca televiziune publică, de a reduce acest handicap al nostru. O poate face, dar doar dacă cu adevărat vrea să fie TELEVIZIUNEA PUBLICĂ.

Nu cred că emisiunea va rezista în grila de programe căci n-ai motive s-o urmărești. Tinerii concurenți nu-s mai străluciți decât cei de la celelalte televiziuni, comentariile juriului, de asemenea. Emisiunea n-aduce nimic în plus, nimic nou, nimic care să te determine să te uiți, să te țină în priză. E ternă efectiv. Prea lipsită de imaginație. Prea ca la țară. Prea puțin pentru muntele care e TVR.

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.