Titus Andrei despre cântărețul interbelic Manole Stroici


1 iulie adâncă urmă a lăsat prin sărutarea ce mi-ai dat. Text adaptat bineînțeles. Chiar fără vreun comentariu sau fără a auzi câteva măsuri, mulți se vor duce cu gândul în mod sigur la cântecul interbelic, la perioada când tangoul și romanța fermecau de la o zi la alta Micul Paris.

  1. Manole Stroici provenit dintr-o familie de vechi boieri moldoveni înregistrează la Berlin mai multe tangouri de Ionel Fernic și de alți compozitori unele valsuri care circulau în Europa și celebrul Zaraza, replică palidă însă la versiunea lui Cristian Vasile pe textul cu care mare impact al lui Ion Pribeagu.

Dar pe lângă glasul său cuceritor și pasiunea pentru cântec își descoperă un al doilea talent: tirul sportiv, dar și al  treilea: cel de mare meșteșugar. Splendide iconițe, podoabe, medalioane. Și încă ceva: ceva care i-a adus un lung șir de persecuții și umilințe: neacceptarea regimului de după 1947.

Ca sportiv reprezintă România la nenumărate competiții, devine multiplu campion internațional. Fiind un remarcabil teoretician organizator, însuși generalul Ion Antonescu, șef al statului, îl numește în 1940, în fruntea sportului cu rang de secretar de stat. În această calitate am reținut o afirmație a sa: nu creem vedete artificiale, ci dorim ridicarea sportului în general.

Revenim la muzică, la sărutarea ce adâncă urmă a lăsat, adică la anul 1931, și ascultăm acest tangou de G. Botea, textul Nicolae Chirițescu. Manole Stroici între cântăreții perioadei interbelice.

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *