Titus Andrei despre compozitorul Adrian Enescu


Adrian Enescu: Am fost legat de muzică, normal, ca toți oamenii care visează. Muzica, întotdeauna, îți dă o altă cheie, deschide, asta e frumusețea muzicii. E poate să aibă putere, să aibă vibrație, sp aibă aceeași energie. Tocmai aici e frumusețea…

„Adrian Enescu. Omul, prietenul, compozitorul, orchestratorul, pianistul, programatorul, maestrul de sunet, partenerul de table, sfătuitorul, criticul, dascălul care m-a învățat cât de importante sunt pauzele în muzică, m-a învățat să prețuiesc sunetul, instrumentul, să-ntind o mână celor meritorii”. Nicu Alifantis despre maestrul său veritical, ce cuvânt fruos a folosit, în cartea “Adrian Enescu Forver”, apărută anul trecut sub îngrijirea lui Alexandru Șipa. Evocări impresionante, mai amintesc câteva:

Poetul Lucian Avramescu, pe versurile cărora Adrian Enescu a compus 13 cântece: Ceea ce scriu despre el în această carte doar amână uitarea. Uitarea pe care muzica lui o face imposibilă. Regizorul Alexandru Darie, foarte bun prieten cu care a colaborat mult în teatru: Adrian Enescu nu poate fi nici trecut, nici prezent, nici viitor. El este eternul continuu.

Apreciatul comentator sportive, Cristian Țopescu: Am admirat împreună, el a și practicat un sport care te-nvață ce înseamnă curajul, voința, inteligența: rugby. Într-o perioadă nefericită a vieții noastre, am împărțit pentru o zi și o noapte aceeași rezervă la spitalul Colentina. Eu eram mai tăcut, el  mai vorbăreț. Simțea că se apropie ceasul cel din urmă și încerca să facă acest pas cu demnitate, ca-n rugby. Iar eu reamintesc celor care îi prețuiesc muzica: ceasul cel din urmă a fost în august 2016.

Muzicologul Daniela Caraman Fotea: Alăsat o creație vastă, rămâne un compozitor global, muzica lui se cântă pe tot globul: jazz, jazz pop-rock progresiv, camera, simfonic, șlagăre, muzică de film-record absolut, muzică de teatru, prelucrări de efect.

{audio}

Și ce comentarii ar putea rezulta din toate aceste evocări, interviuri, convorbiri, cronici, dialoguri. M-a impresionat în fiecare interviu cu Adrian Enescu revenirea. Iată ce amintește el de fiecare dată: mama pe masa de operație. Anestezistul vrând să destindă atmosfera îi spune candid: Doamnă, purtați numele unui celebru compozitor român. Replică plină de mândrie: Da, e fiul meu. Alt moment: Tatăl meu lucra la CFR triaj, la vagoane, dar era un om extraordinar, iubitor de culturi. M-a dus la teatru, la film, la filarmonică, la sala radio, m-a pus să citesc și când aveam 10 ani, mi-a luat primul instrument: un acordeon.  Mai spune compozitorul: mă bucur enorm că piesa “Bună seara, iubito” cu Loredana și Caramitru a fost votată de public pe locul al II-lea în istoria muzicii românești.

Da, așa e, după “Tu ești primăvara mea” (Bogardo, Aurelian Andreescu) în cadrul marelui spectacol radiofonic “80 de muzică în 80 de ani de radio” în 2008. Probleme înainte de ’89 cu difuzarea cântecului “Bună seara, iubito” și asta pentru ce? Pentru superba metaforă a lui Avramescu “să punem cătușe cuvântului dor”.

 

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.