Titus Andrei despre compozitorul Edmond Deda

Compozitorul Edmond Deda. În prima perioadă a Cerbului de aur care, îndrăznesc a spune, a adus pe scena de la Brașov cele mai mari vedete internaționale ale acelor ani, autorul melodiei “Of, inimioară” a fost cântat de mai multe ori în gala festivalului.

Apogeul a fost în ’69 când Luminița Dobrescu a obținut trofeul. Alte melodii care i s-au cântat atunci: Inimă, nu fii de piatră, Știu adevărul, Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte.

Personal, am avut onoarea să figurez împreună cu sextetul Cantabile în spectacole scrise de Edmond Deda pentru teatrul Ion Vasilescu din capitală în anii ’70. De la Bach la Tom Jones și mini jazz cu maxi haz, categoric, era un împătimit al jazzului.

Un muzician complet dacă luăm în calcul bogata sa creație de muzică ușoară, îngemănarea armoniilor de jazz cu cele folclorice, muzica pentru spectacolele de revistă, activitatea de pianist, profesor, dirijor, comentator avizat al muzicii ușoare și de jazz în emisiuni radio și chiar de interpret vocal, în această ultimă ipostază punctul său forte timbrul de bass bariton.

Am ales cu Edmond Deda „Mă mai gândesc la dumneata” înregistrată aici la Radio în 1967, textul: Aurel Storin. Melancolii nocturne, mai avem și așa ceva. Pasaje orchestrale în stil baroc și, cum spuneam, un timbru vocal special.

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.