Titus Andrei despre Eminescu și muzica

Eminescu și muzica. O carte cu două semnături celebre de Zoe Dumitrescu Bușulenga și Iosif Sava, carte ce prezintă cu documentele vremii, relația poetului cu muzica. Doar câteva mărturii ale celor care l-au cunoscut.

Eminescu vorbea rar și dulce. Aveai impresia că asculți o melodie. (un coleg de al său la Viena)

Eminescu avea un glas profund umbrit într-o surdină dulce misterioasă care dădea cuvintelor o vibrare particulară (Alexandru Vlahuță)

Prin toate fibrele sale cântau natura și iubirea, pădurea și izvoarele, păsări și stele. Cânta până șu masa lui de brad iar el cânta scriind. (Ioan Slavici)

Iată și ce nota focloristul Chirileanu:

Cânta corect căci avea un auz bun. Cântecele populare îl încântau cel mai mult și pe acestea le cânta el cu mare plăcere: Eu sunt Barbu Lăutarul, Starostele și cobzarul sau Eu mă duc, mă prăpădesc ca un cântec bătrânesc.

De asemenea, însuși poetul spunea că muzica lui Chopin l-a transformat cu desăvârșire și o spunea mai ales când cânta la pian Veronica Micle. În fine, trecem la exemplu muzical: din 1970, printre primele compoziții ale lui Marius Țeicu: Dintre sute de catarge. Piesa a fost înregistrată în radio cu solistul trupei Mondial, deja în mare vogă atunci, Gabriel Drăgan.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *