Bâtrânul și tânărul Talisman la Botoșani

A trecut poate o oră de când Alin Oprea a coborât de pe scena amplasată în Centrul Istoric, acolo unde timp de trei zile, botoșănenii au avut parte de concerte cu artiști locali și naționali în cadrul turneului național al formației Talisman „Îngeri pentru Îngeri”. Am plecat de acasă cu gândul că am să redescopăr și am să cânt din nou cântecele care mi-au fermecat adolescența și o să urlu din toți plămânii la marele hit „Atât de singur”.

Îl cântam în fiecare pauză aproape la școală, îl ascultam, acasă, cu volumul dat la maximum, era melodia mea de suflet alături de multe altele. Am ajuns la scenă cam în același timp cu solistul. Îmbracat ca un rocker autentic din cap până în picioare, Alin îmi dăduse prima impresie pozitivă. Rock? Pe bune? Aștept  nerăbădătoare să cânt „De ziua ta”, „Atât de singur”, „Numai una”, „Ochii ei”, „Iartă-mă”, „Nunta”… Cânt de la prima piesă aproape fără să-mi dau seama. Parcă știu piesele de ieri și nu de acum 10 sau 15 ani.

Trupa condusă de Alin Oprea împlinește anul acesta 18 ani și da, sunt convinsă acum după concertul de la Botoșani că a atins, în formula în care este, majoratul artistic. Da, se poate să trăiești a doua viață. Talisman în era Tavi Colen pentru adolescenții de ieri. Talisman de azi demonstrează clar că muzica nu are vârstă. Hiturile pe care cei mici de azi nu le cunosc erau cântate acum, la Botoșani, de piticii din primele rânduri odată cu solistul.  Am descoperit o voce uriașă. E imposibil să nu simți cum ți se ridică pielea pe mâini ascultând piesa lor ceva mai nouă „Eu te-am iubit”, o melodie cu un iz etno și de o forță pe care prea puține voci de la noi ar putea s-o ducă. Piesa a câștigat de altfel locul I și la Top Românesc, clasamentul realizat ani la rând de Titus Andrei la Radio România Actualități.

Momentele de virtuozitate când Alin „scârțâie”, cum modest a spus chiar el, la vioară, sunt unice, sunt adevărate revelații muzicale. Dialogul instrumentiștilor de pe scenă, unul și unul, este fabulos și te ridică deasupra tuturor relelor umane.  Concertul este conceput în special pe hiturile formației la care răspund incredibil de bine adolescenții de azi. Le cântă, le cer încă o dată și încă o dată. Nu au nevoie de foarte mult ajutor pentru că le știu. De unde? Dumnezeu știe pentru că muzica formației este din nefericire prea puțin difuzată azi.

Alin este un rocker înrăit. Da! Dincolo de vocea care îți taie respirația, Alin Oprea trăiește la intensitate maximă concertul de la un capăt la altul și nu are nevoie de surogate, nu are melodii preluate din repertoriul străin, nu are dansatori sau chestii cu care să impresioneze. E și dur și sensibil pe scenă. E într-o comunicare perfectă cu publicul, e sincer cu el și cântă, și când le vorbește. Iar publicul îl primește cu aplauze, cu bucurie, cu lacrimi chiar.

Partea mai puțin plăcută e că ditamai concertul, unul de mare rafinament, a avut parte de un public infim în comparație cu stadionul pe care l-ar fi meritat. De fapt, am plecat încă din timpul concertului cu un gând pe care îl păstrez încă în minte cel puțin până la următorul concert Talisman: prea bun ca să se piardă în piețe cu public prea redus sau poate prea puțin inițiat în ale muzicii adevărate. Concertul acesta este, clar, de sală, de bilet, de haine de gală.  De aplauze lungi și însetate de frumos. Este divin ce face acum Talisman pe scenă. Este majoratul lor, este o maturitate care se așează ușor pe umerii deja bătrânului și tânărului deopotrivă Talisman…

Autor: Ioana Matfeev