(Audio) Titus Andrei, de la muzica ușoară cu Dorina Drăghici la stilul Didei Drăgan

De dragoste și de primăvară. Că primăvara vine de aproape sau de departe, albastrul firicel, iubire împarte. Floare albastră, simbol al romantismului, va amintiți Eminescu. „Și te-ai dus, dulce minune/Și a murit iubirea noastră/Floare albastră, floare albastră”

1954 – craioveanca Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu, născut în Focșani, soț și soție, lansează melodia „Firicel de floare albastră” compusă de Ion Vasilescu, textul Eugen Mirea, melodie din patrimoniul muzicii noastre ușoare. Cine n-o știe?

Nicu Stoenescu avea deja în repertoriu alte mari șlagăre: „Să nu ne despărțim” (Gherase Dendrino), „Te aștept diseară în Cișmigiu” sau „Țărăncuță” (ambele e Ion Vasilescu).

Dorina Drăghici apare pentru prima oară în public alături de soțul ei în 1940 când aveam 18 ani și avea apoi, onoarea să cânte în ’52 la Ateneul Român, cu prilejul organizării pe această prestigioasă scenă a primului concert de muzică ușoară românească.

Scria Aurel Storin, cunoscutul autor de texte și de biografii: „Dorina Drăghici a apărut la răscrucea de vânturi a muzicii noastre ușoare când cântecul românesc avea nevoie de un nou mod de adresare către marele public. Mai sincer, mai sensibil, mai direct.”

{audio}

Uitare? Ce uitare? Când vrei să uiți pe cineva, te gândești tocmai la acea persoană și n-am cum să uit nici zecile sau sutele de melodii pe care le-a lansat Dida Drăgan, Didone, așa cum îi spune eu acestei artiste prietene, acestei personalități frământate, mereu într-o agitație nepotolită, dornică în fiecare moment de aventură în infinitul sunetului.

Un album Electrecord apărut în 1986 se numește simplu „Dida Drăgan” și cuprinde piese de Petre Magdin între care „Necuprins și cupins”, „Ninge pe masa tăcerii”, „Zvon de lumină”, „Baladă cu voievozi”, „Floare de colț” sau „Amintiri de ieri”- textul Eugen Dumitru, pe care am ales-o pentru această seară.

Mi-a plăcut răspunsul lui Petre Magdin în cadrul unui interviu în 2013: „Este dreptul individului la gust și la alegere, dar nu este dreptul profesionistului să-și ridice propriul gust la rangul judecății de valoare.” Și are perfectă dreptate, se mai întâmplă și printre noi. De fapt, cine judecă? Publicul. Colecție cu Dida Drăgan.

{audio}