(Audio) Titus Andrei și două momente muzicale de aur: Iris și Laurențiu Cazan

IRIS – floarea rockului românesc, poziție peremptorie în istoria genului. Indiferent de formulă, 4,5 sau 3 membri, grupul rămâne același personaj public de mare popularitate. În ultimii ani, cei trei foști, parcă mi-e greu să le spun așa, Cristi, Walter și Boro, au lăsat o puternică impresie cu piesa „Amintiri”, un fel de suavitate și tristețe în același stil inconfudabil fără intenții demonstrative. Îmi place în continuare foarte mult acest cântec și am îndrăznit să-l asociez printr-o comunicare de idei și sentimente mamei și tatălui fiecăruia dintre noi. Și mai îndrăznesc ceva: îl asociez următoarelor două cugetări cu mare înălțime: Mircea Eliade – prozator și eseist – „Amintirile sunt icoanele timpului.” Aici, cele din cântec, evident. Și Garabet Ibrăileanu, zis și marele cărturar de la începutul secolului XX – „Amintirile – o muzică ce ne vine de dincolo de orizont”.

{audio}

O parafrazare acum pentru că, mi se pare mie, îl descrie perfect pe marele muzician al prezentului: Laurențiu Cazan. Forță hugoliană, debit de Niagară la chitară, negru și alb în același timp, prăpastie crescută în sus, uragan al scenei – criticul Laurențiu Ulici. Un intermezzo. Adică o mică piesă muzicală ce apare în cadrul unei structuri mai ample. Structura mai amplă – Colecția de muzică. Piesa instrumentală de mici dimensiuni: „Sun and rain”.

{audio}

Acum, „Wilds horses” (Caii sălbatici). Ascultăm tot o piesă instrumentală realizată în totalitate de artistul Laurențiu Cazan – compozitor, instrumentist de clasă, orchestrator ș.a.m.d. Și neîntrecut vorbitor. Când se ivește ocazia, provocați-l.

Laurențiu Cazan:

„Cineva a spus că muzica reprezintă ecoul Paradisului pierdut. Frumos spus. Or, eu cred că o dată ce acest Paradis va fi recâștigat, nu trebuie să-l mai pierdem niciodată, fiindcă mai mult decât un ecou, muzica este ea însăși Paradisul”.

{audio}