(Audio) Titus Andrei și o întoarcere la marii folkiști

Colecția de muzică, direct în subiect. Nu voi voi niciodată să fi instrument păstrat sub cheie, pentru că iubesc ce e a iubi cu disperare și scriu într-o limbă ca a lui Arghezi făcută din miere și înjurătură. – Adrian Păunescu. Tocmai prin acest a iubi pe care l-am repetat acum poezia lui devine discurs, articol, afiș, manifest, simțire și suflet pentru cel preocupat de sănătate pământului. Părerea mea este că dintre cei care l-au cântat, cel mai bine l-a transpus în acordurile chitarei Victor Socaciu. Să fiu un instrument păstrat sub cheie decât o muzică fără idee. Lucid, sentimental și inegalabilul cantautor care  ne / îmi lipsește atât de mult. Amândoi romantici cu interogații privind sensurile existenței, timpului și locului.

{audio}

Vom rămâne la numele celebre ale folkului nostru și, după cum s-a întâmplat să fie în această seară, e vorba de un folk pop, chiar cu accente rock piesa următoare. Să auzi și să nu crezi fiind vorba despre Ștefan Hrușcă, dar atenție la orchestrație. Albumul se numește „Balade speciale”, zece la număr,  pe versuri de George Țărnea, una fiind instrumentală. După spusele poetului, acestea i-au marcat accesul la gravitate, iar divinitatea, iubirea, creația rămân speranțe ale salvării și îndreptării lumii. Întrebări: Cine își asumă vinovăția? Cine își așteaptă desăvârșirea? De nemurire cine se teme? De răzbunare cine se lasă? Și tu, și eu, amândoi. Și noi, și voi.

{audio}