(Audio) Titus Andrei și un gând la aniversară lui Cristi Minculescu

S-a întâmplat să-mi doresc acum, mai mult ca oricând, acum la reîntâlnirea cu prietenii muzicii românești, să spun câteva fraze despre un artist, nu numai pentru mine, ci pentru generații întregi. Un prieten, un artist simbol cu spirit adânc care din proprie inițiativă, s-a pus în legătură cu mari scriitori și filozofi români. Eliade, Rebreanu, Bacovia, Păunescu, Cioran și alții.

Apropo de Cioran, iată motto-ul artistului pe care mi l-a spus în direct chiar la acest microfon, în urmă cu vreo 25-30 de ani. Ar fi greu să ne închipuim o lume în care toți ar iubi totul. Eh, eram și noi la vârsta fudulă a vieții, cum se exprima un critic.

Artistul – simbol Cristi Minculescu. Vocea inconfundabilă a rockului nostru, o amprentă de neșters asupra trupei Iris, cel care a cântat și cântă oricând piese lansate de trupe grele la nivel mondial.

Free, Led Zeppelin, Deep Purple, Balck Sabath, Uriah Heep, AC/DC. Știu că spun lucruri cunoscute, dar nu pot să nu amintesc de salutul său: „Bună seara, prieteni!”, care a devenit celebru, a ajuns emblema sa personală.

A fost desemnat de revista „Săptămâna” cel mai bun solist în 1981, la un an după cooptarea în Iris, chiar e ziua lui, 9 ianuarie. La mulți ani, Cristi!

De asemenea, a fost premiat la festivalul de la Cannes în ’92, a fost răsplătit pe scena Sălii Radio cu titlul „Artistul anului 2009”  la Premiile Muzicale Radio România Actualități după ce în 2007 , pentru prima dată în România, șeful statului a înmânat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler unei formații de muzică rock. Adaug doar două vorbe din declarațiile lui Minculescu: Mă deprimă degradarea morală a unora. Marele meu defect este sinceritatea, dar și marele atuu de a transmite prin muzică și voce tot ce am simțit și am crezut direct fără canoane. Iris, pe scena Colecției cu doyă piese dintr-un alt decor și din altă perioadă, piese care m-au dus cu gândul la Bobotează, ziua în care se sfințesc apele.