(Audio) Titus Andrei și un remember „Mamaia”: „Nu-i vina ta” și „Balada timidului etern”

Mulțumesc, Felix! Știm amândoi și nu doar noi că meșteșugul acesta al discursului melodic, indiferent de formă, precum și al domesticirii cuvintelor este pe cât se poate de anvoios, pe atât de fără sfârșit. Cei care au în adâncurile lor asemenea înzestrări pot cuprinde lumea într-un cântec. Și avem cu miile asemenea exemple în muzica noastră ușoară, pop, rock, folk ș.a.

E adevărat, fără uitare, viața este o neputință. Să uităm, dar să nu ștergem definitiv. Amintiri vechi, amintiri recente. Două exemple din a doua categorie.

Două piese la întâmplare. „E vina ta”, compoziție Viorel Gavrilă, voce: Andra, text: Mihai Pocorschi. Anul lansării: 2004. Viorel Gavrilă se afirmase deja și ca dirijor, model fiindu-i unicul Sile Dinicu și mai ales, ca orchestrator după metoda prestigiosului Richard Bartzer.

Trec peste multe și acum la o săptămână după Mamaia 2025 să mai amintesc marele succes, de fapt lansarea Laurei Stoica la Mamaia ’90 cu piesa lui Gavrilă „Dă Doamne cântec” și premiul I, anul trecut, cu piesa „Vei fi mereu”, interpretare și text Daniel Iordăchioaei. Am auzit-o la această ediție.

Aș mai spune ceva ce n-am prea înțeles: cum e posibil ca în decurs de un an să n-auzi nicăieri o piesă, măcar o piesă dintre cele lansate anul trecut – Creații în primă audiție la Mamaia. E totuși creația noastră, promovarea muzicii românești, chiar nu au plăcut nimănui? În fine, n-am spus nimic despre Andra. Respect, Andra! Celelalte decurg de aici. Apropo de piese, nu e vina ta.

{Audio}

1998, tot Mamaia. Premiul I la Creație și trofeul festivalului „Balada timidului etern” de Andrei Kerestely, voce Gabriel Cotabiță. Cu o opt ani înainte tânărul compozitor avea 19 ani, obținuse premiul I la festivalul București ’90 cu piesa „Călători în pustiu”, interpretă Laura Stoica.

Era ceva în glasul ei când apărea pe scenă – spune Kerestely. De fapt, continuă el, caracterul unic al unei voci, amprenta unică sunt definitorii cel puțin pentru mine atunci când compun o piesă. La fel a fost și cu „Balada timdului etern”.

Intervin. Al cărei text a fost scris chiar de Gabriel Cotabiță știind probabil că primul semn al iubirii adevărate este timiditatea. Era timid și inteligent.

În finalul dialogului telefonic am mai discutat cu Kerestely junior câte ceva despre recenta ediție Mamaia, el a fost acolo ca expert în sonorizare, despre muzică, în general, despre festivalul Enescu ș.a. A mai adăugat: istoria se repetă, personalitățile în domeniul muzicii de largă circulație spun că mai jos nu se poate. Ceea ce ar însemna că vom merge doar în sus. Răspuns: De ce nu? Ars longa, vita brevis.

{Audio}