Constantin Drăghici– O legendă a muzicii românești, un simbol al anilor ‘60

Pe 19 ianuarie 2014, maestrul Constantin Drăghici a împlinit 82 de ani.

Interpret, compozitor şi orchestrator, Constantin Drăghici a fost unul dintre cele mai mari staruri ale muzicii româneşti din anii’60. Aşa cum am relatat atunci, mi-am propus să scriu un articol detaliat despre cariera de excepţie a acestui mare artist.

Doriesc să adresez mulţumiri celor care ne-au ajutat în realizarea acestui articol.

Domnul Sergiu Cioiu, pentru superbele rânduri scrise şi pentru frumoasa iniţiativă avută de ziua domnului Constantin Drăghici.

Doamna Margareta Pâslaru pentru rândurile scrise şi pentru furnizarea unor materiale inedite.

Textierul, interpretul şi realizatorul Marian Stere de la Radio România Internaţional, pentru rândurile scrise şi pentru ajutorul oferit în multe din demersurile noastre.

Şi, bineînţeles, Olimpia şi Constantin Drăghici pentru furnizarea unor date şi materiale importante.

Înainte de a scrie despre maestrul Drăghici, permiteţi-mi să vă amintesc un pic de anii’ 60, decadă despre care, din păcate, se scrie si se vorbeşte foarte puţin.

Superbii ani ’60, au revoluţionat întreaga lume, iar România nu a făcut excepţie de la regulă. A fost o perioadă dominată de The Beatles, de Elvis, de Brigitte Bardot, de mişcarea Hippie, de şlagărele lansate la Festivalul de la San Remo, de cuplul Elizabeth Taylor-Richard Burton, de fustele mini, de spargerea tabuurilor, de curentul free cinema şi, mai ales, de cultura pop! Aceştia au fost anii în care s-au pus bazele divertismentului modern. Deşi se afla în comunism, România a cunoscut o incredibilă dezvoltare şi o perioadă de deschidere către vest. Televiziunea Română (inaugurată în 1956) şi Radio România au pus bazele a ceea ce numim astăzi perioada de aur a divertismentului de calitate. Casa de discuri “Electrecord”, singura casă de discuri din România în perioada 1948–1990, a scos o mulţime de discuri single cu artişti în vogă ai momentului.

În 1963 se inaugurează celebrul Festival Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, după modelul celui de la San Remo. Acest festival a avut o importanţă majoră în muzica românească.

Artiştii din acea perioadă erau (în ordine alfabetică): Aurelian Andreescu, Valentin Baciu, Doina Badea, George Bunea, Ilinca Cerbacev, Sonia Cruceru, Graţiela Ghiţu, Sorina Dan, Puica Igiroşanu, Luigi Ionescu, Alexandru Jula, Ana Lăcătuşu, Gigi Marga, Luky Marinescu, Roxana Matei, Ionel Miron, Aida Moga, Ilona Moţica, Nicolae Niţescu, Jean Păunescu, Margareta Pâslaru, Rodica Paliu, Lavinia Slăveanu, Marina Voica, etc.

În perioada 1964-1968, au mai apărut Anca Agemolu, Lidia Andronescu, Anda Călugăreanu, Sergiu Cioiu, Denise Constantinescu, Luminiţa Dobrescu, Mihaela Mihai, Elena Neagu, Mândruţa Radu, Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Aura Urziceanu, Florina Varlam, etc.

Pe lângă marii artişti enumeraţi mai sus era, bineînţeles, Constantin Drăghici. În anii’60, acesta a fost unul dintre cei mai de succes interpreţi, lansând o mulţime discuri şi melodii de succes.

Cum a început povestea “trubadurului tinereţii noastre”, aşa cum l-a numit jurnalistul Octavian Ursulescu?

S-a născut pe 19 ianuarie 1932, la Bucureşti. Artistul s-a născut prematur, cu două luni mai devreme. Tatăl său era vatman iar mama casnică. A studiat primii ani la Liceul Comercial din Bucureşti. În 1943, absolvă cursul inferior al acestui liceu.

În perioada 1947-1949, la sfatul mamei sale,  se angajează la magazinul “Vulturul de mare”, unde a făcut parte şi din brigada artistică.

În anul 1949 s-a stabilit la Cluj-Napoca unde a studiat desenul tehnic la Şcoala de Construcţii. În timpul liceului, este remarcat de Livia Pop, cu care începe să ia lecţii de canto.

În perioada 1953-1956 este angajat la Ansamblul Armatei (actualul Ansamblu Doina al Armatei) din Bucureşti, într-un cor de 100 de persoane. În această perioadă studiază, în particular, teorie şi solfegii cu profesorul Scăunaş.

În anul 1956 se reîntoarce la Cluj, unde se angajează în Corul Operei. Timp de 4 ani, îşi face ucenicia la Opera din Cluj, unde are roluri episodice în multe opere, dar şi roluri principale în “Casa cu trei fete”, “Lăsaţi-mă să cânt”, “Traviata”.

În 1957-1960, urmează cursurile Conservatorului “Gheorghe Dima” din Cluj.

În 1960 este remarcat de maestrul Ion Dacian, care îl invită la Teatrul de Operetă din Bucureşti.

În 1960, figurează pe coloana sonoră a celebrului film „Darclee”, în regia lui Mihai Iacob, unde cântă în duet cu Constanţa Câmpeanu. Premiera filmului are loc pe 29 noiembrie 1960.

Odată cu revenirea la Bucureşti, pe 1 ianuarie 1960, se transferă la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, unde a urmat Secţia “Canto-Instrumente” (pian), pe care îl absolvă în 1962. Aici, interpretează rolul principal masculin în operele “Tănăra gardă”, “Faust”, “Traviata”.

În perioada 1960-1970 este angajat al Teatrului de Operetă din Bucureşti, unde joacă cu succes în “Don Pasquale”, “Elixirul dragostei” şi în operete celebre precum “Casa cu trei fete”, “Clopotele din Corneville”, “Dăruiţi iubitelor lalele”, “Lisistrata”, “My Fair Lady”, “Paganini”, “Secretul lui Marco Polo”, “Ţara surâsului”, “Văduva veselă”.

În 1961, la sfatul lui Gabriel Gheorghiu, coleg şi prieten de la Operetă, abordează muzica uşoară.

Tot în 1961, debutează la Radio cu piesa “Nu eşti de vină tu”, a compozitorului român Enrico Fanciotti. În scurt timp, piesa devine un mare succes, fiind difuzată zilnic la Radio.

La Radio România, artistul înregistrează zeci de piese. Cu această ocazie începe o lungă şi fructoasă colaborare cu Radioteleviziunea Română (până în anul 1994, Radio şi Televiziunea erau fuzionate).

În 1962, debutează la Televiziunea Română cu “Nu eşti de vină tu”. A apărut în nişte emisiuni TV de varietăţi memorabile, realizate de celebri oameni de televiziune cum ar fi Valeriu Lazarov sau Alexandru Bocăneţ.

Iată ce a scris Edmond Deda despre debutul lui Constantin Drăghici:

“…Studiul atent, pasionat, al interpretărilor unor cântăreţi consacraţi, asemănători ca gen, cum ar fi Claudio Villa sau Luis Mariano, dar nu şi imitarea lor, căutarea asiduă a unui stil personal, românesc în acelaşi timp, au dus în cele din urmă la o împletire judicioasă a elementelor “bel-cantiste”, în repertoriul abordat de Constantin Drăghici, la un echilibru fericit între resursele sale vocale şi elementele de creaţie pur interpretativă, actoricească. Rezultatul a fost imediata apreciere a stilului lui Constantin Drăghici…”

(extras din cartea “Parada muzicii uşoare” de Edmond Deda, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, 1968).

Tot în 1962, debutează discografic la casa de discuri “Electrecord”. Acesta a fost începutul unei colaborări de mare succes. Până în 1970, a lansat 9 discuri solo de mare succes şi a figurat pe un număr impresionant de peste 40 de discuri colective. Succesul acestor discuri i-au adus lui Constantin Drăghici decernarea Premiului Discului, pe anul 1964.

Artistul apare şi pe discuri colective străine din Germania, Israel, Polonia, Rusia.

Constantin Drăghici a lansat zeci de melodii de succes, pe muzica şi versurile celor mai mari compozitori români ai momentului. Putem aminti şlagăre precum: “Acest cuvânt” (Radu Şerban), “Am strâns toamnă după toamnă” (Aurel Giroveanu), “Cântece” (George Grigoriu), “Culori, culori” (Nicolae Kirculescu), “Dacă nu eşti lângă mine” (Vasile Veselovski), “Dorule” (Temistocle Popa), “Eşti fermecătoare” (Gelu Solomonescu), “Gândeşte-te la mine” (Elly Roman), “Ia te uită ce mai fete” (George Grigoriu), “Într-o zi” (Edmond Deda), “La un cuvânt al tău” (Radu Şerban), “Luna la Mamaia” (Vasile Veselovski), “Mandoline, mandoline” (Marcel Ionescu), “Nici nu ştii”  (Radu Şerban), “Nici o dragoste nu e ca a noastră” (Henri Mălineanu), “Noapte bună, vioară” (Nicolae Kirculescu), “N-am să te uit” (Aurel Giroveanu), “Nu” (Radu Şerban), “Nu ştii câtă iubire” (Ion Cristinoiu), “O vioară veche” (Elly Roman), “Prea tarziu” (Radu Şerban),  “Să cântăm” (George Grigoriu), “Serenada tinereţii” (George Grigoriu), “Spune-mi şi te cred” (Radu Şerban), “Tango drag” (Gerd Villnow), “Vis frumos” (Aurel Giroveanu), “Visul meu, viaţa mea” (Florentin Delmar), etc.

De asemenea, a interpretat cu succes şi melodii din repertoriul internaţional cum ar fi: “Am adunat în gând trandafiri” (Manos Hadjidakis), “Amor, Mon Amour, My Love” (Malgoni), “Gelosia” (Mascheroni), “Gondolier” (Brousolle), “Le Nuvole e la luna” (Renis), “Linişte” (Rosso), “Merci Cherie” (Udo Jurgens), “N-am crezut în iubire” (Miggliaci, Zambrini, Enriquez), “Tu che sai di primavera” (Ezio Leoni), “Trei cuvinte” (O. Ferrares), etc.

În 1963, participă la prima ediţie a celebrului Festival de Muzică Uşoară de la Mamaia. Până în 1970, participă la toate ediţiile acestui festival. Pe parcursul a doar 5 ediţii (1963, 1964, 1965, 1966, 1969), Constantin Drăghici a participat cu un număr record de 31 de piese, dintre care 13 au fost premiate. Tot în cadrul festivalului, a primit şi patru Premii Speciale de Interpretare.

Începând cu 1962, întreprinde o serie de turnee de succes si peste hotare în ţări precum: Bulgaria (1965 cu orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”), Franţa (în 1967, la “Olympia” din Paris), Germania Democrată (în 1963 cu orchestra Electrecord, în 1965 şi 1966 cu orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”), Germania Federală (1969, turneu de două luni, alături de Orchestra “Electrecord”), Israel (1966 cu Mia Braia, 1968 cu N. Stroe, 1970 cu Teatrul “Ion Vasilescu”), Italia (în 1966, la Trieste cu colectivul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”), fosta Iugoslavie (1967), Polonia (1965 cu orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”), Rusia (1965 cu formaţia lui Horia Moculescu), etc.

De asemenea a participat la Festivalurile Internaţionale de la Helsinki (1962), Leipzig (1964), Sopot (1966), Split (1967). Apariţia la Festivalul de la Leipzig, s-a soldat cu o invitaţie a televiziunii din Leipzig, care i-a oferit un contract de 4 luni, în vara anului 1965, cu un turneu în toată Germania cu orchestra televiziunii condusă de Fips Fleischer.

Pe 22 mai 1966, face parte din distribuţia celebrului show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveţia.

Vocea lui Constantin Drăghici figurează pe coloana sonoră a filmului muzical „De trei ori Bucureşti” (regia: Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu), a cărui premieră are loc pe 29 ianuarie 1968.

Pe 05 martie 1968, imensa popularitate a lui Constantin Drăghici, i-a adus onoarea de a deschide prima ediţie a Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov, cu un recital de mare succes.

Pe 12 septembrie 1968, pentru meritele deosebite în activitatea muzicală, este distins cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV –a, acordat de către Consilul de Stat al României, prin Decretul 797/12.09.1968.

În noiembrie 1968, este trecut în cartea “Parada muzicii uşoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti).

Constantin Drăghici este şi un talentat compozitor. A început să cocheteze cu compoziţia încă din perioada când era angajat la Ansamblul Armatei.

În perioada 1966-1969 compune nişte piese de mare succes.

Prima sa compoziţie difuzată la radio a fost “Tot pe drum”, în 1966. A urmat apoi “A căzut o frunză-n calea ta” (1967), un evergreen al muzicii româneşti. Iată ce a declarat maestrul Drăghici despre apariţia acestei superbe melodii, într-un interviu acordat lui Sergiu Mihalcea pentru Evo TV.

“Soţia din prima căsătorie avea o nepoată pe care o chema Luminiţa Crăciunescu. Mai târziu, cunoscută sub numele de Ioana Crăciunescu, o poetă şi o actriţă de succes. Luminiţa scria versuri şi scria cum putea să scrie o fetiţă la 9 ani. Cu imaginaţia ei a scris aceasta poezioară. De fapt, versuri albe. Mie mi-au placut foarte mult şi am aşezat versurile într-o poezie cu patru strofe.”

Artistul a mai compus piesele “Te rog să ierţi”, “M-am regăsit”, “N-ar trebui”, precum şi două piese orchestrale: “Nu vrea să întreb” şi “Nuanţe”.

În 1968 a lansat un album de cantautor – “Constantin Drăghici cântă melodii de Constantin Drăghici” (1968, Electrecord EDC 10.038)”.

În vara anului 2013, maestrul Drăghici a scris despre activitatea sa componistică, pe Pagina Oficială Facebook . Cu permisiunea dumnealui publicăm rândurile sale.

“Activitatea componistică m-a cuprins relativ devreme. Când am reuşit să închiriez un pian eram angajat la Ansamblul Armatei. Atunci am încercat primele mele mici piesuliţe pentru pian ,acestea nefiind încadrabile în vreo categorie a formelor muzicale .Eram într-o oarecare măsură iniţiat în construcţii armonice. Cu timpul aprofundând studiile am încercat o lucrare pentru cor bărbătesc, realizând un cântec ostăşesc cu solo de bariton şi cor. Mi-am dat seama că drumul este anevoios şi că aveam un bagaj insuficient de cunoştinte. Am aşteptat ca totul să vină la timpul său. După terminarea Conservatorului, când incepusem să fiu cunoscut ca solist, am simţit că a sosit timpul să-mi scriu singur cântece. Astfel am scris împreuna cu Constantin Cârjan { textier } primul cântec pe care l-am prezentat la radio. Piesa a fost admisă , am orchestrat-o şi aşa s-a născut cântecul, parcă predestinat, ” TOT PE DRUM „. A urmat piesa care mi-a adus cea mai mare satisfacţie şi succes, „A CAZUT O FRUZA-N CALEA TA „. Istoricul ei e cunoscut. Bineînteles , textierii s-au sesizat şi au început să scrie versuri. Primul a fost Aurel Felea care ascultând o melodie cântata de mine la pian mi-a propus o colaborare, scriind versurile la cântecul „N-AR TREBUI” care de asemeni s-a bucurat de succes, melodia fiind selecţionată pentru Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia editia 1969, care mi-a adus satisfacţia unui premiu. Eu scriam muzică în timpul când nu eram solicitat de spectacolele de la OPERETA, TV, RADIO, ELECTRECORD, atunci când simţeam eu că o linie melodică prezintă interes. Am scris foarte multe încercari pe care le-am aruncat la coşul de gunoi , melodii care nu-mi spuneau nimic.Următoarea melodie pe care am scris-o având textul Mihaelei Argeşanu, a fost „TE ROG SA IERTI „. Într-o dimineaţă răsfoind o carte de versuri mi-a atras atenţia poezia lui Alexandru Vlahuţă „M-AM REGĂSIT”. Mi-a sunat tema în minte, m-am aşezat la pian şi gata. A fost cantecul pe care l-am scris cel mai repede si nu pot spune că a fost cel mai slab. Cu Mihai Dumbravă {text } am compus cântecul „PRIMA ZAPADĂ” pentru care Catinca Ralea a scris versiunea în limba engleză, cântec pe care prietenul meu AURELIAN ANDREESCU l-a cântat la Festivalul Internaţional de la SOPOT în Polonia. Anul 1969 a adus crearea, simţindu-mă la jumatatea vieţii, a romanţei cu acelaşi nume „LA JUMĂTATEA VIEŢII” căreia i-a dat viaţă Ioana Sandu, despre care voi vorbi mai târziu . Melodia care îmi putea aduce cred un succes la fel de mare ca „FRUNZA” a fost „DE NEBUN CE ERAM” pe versuri proprii. Prezentată la radio a fost primită, atât versurile cât şi muzica, cu elogii aduse de Dan Deşliu si de Sile Dinicu. Am orchestrat-o, dar n-am mai reuşit să o şi imprim pentru că eu in primăvara anului 1970 am pornit „Tot pe drum”… Dupa 31 de ani am revenit cu adevărat în ţară. Atunci am definitivat cântecul „La jumătatea vieţii ” completând versurile cu două strofe oferind o atmosferă optimistă, cântecul „Mint” pe versurile lui Aurelian Udrişte si melodia dragă mie „DE NEBUN CE ERAM” pe care am reuşit să o imprim în duet cu Ioana Sandu.”

În vara anului 1969, revenit după un turneu de succes în Germania Federală, unde a cântat la celebrul “Variete Imperial” din Frankfurt şi la Televiziunea Germană, într-o emisiune color (unde a interpretat “Luna la Mamaia” de Veselovski), Constantin Drăghici participă la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia’69. În cadrul festivalului, participă şi în calitate de compozitor cu piesa “N-ar trebui”, care este distinsă cu Menţiune, în cadrul Secţiunii “Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”.

În mai 1970, întreprinde al treilea turneu în Israel, alături de Teatrul “Ion Vasilescu”.

Tot în mai 1970, imediat după acest turneu, Constantin Drăghici se stabileşte în Germania, la Koln, unde va locui 12 ani. Aici înregistrează pentru casele de discuri AMIGA, BASF, Show.

În Germania, în 1973, o cunoaşte pe viitoarea lui soţie, Olimpia Zaharia Drăghici. Cei doi se vor căsători în 1983.

Tot în Germania, întreprinde turnee alături de celebrul Mircea Crişan.

În 1982 se stabileşte în SUA, în urma unui contract la Town Hall din New York. Constantin Drăghici rămâne, până în prezent, singurul artist român care a cântat pe Broadway.

A locuit 5 ani la New York şi 5 ani la Los Angeles. În toată acestă perioadă, în ciuda unui program încărcat (artistul lucrând ca arhitect), Constantin Drăghici, alături de Olimpia Drăghici, cântă în Los Angeles, New York, San Francisco, etc.

Va mai efectua trei turnee în Israel (în 1977 cu orchestra lui Nancy Brandes, în 1986 şi în 2000, alături de Teatrul “Constantin Tănase”, împreună cu Alexandru Arşinel, Mircea Crişan, Mirabela Dauer, Olimpa Drăghici, Stela Popescu)

În toată această perioadă petrecută în străinătate, Constantin Drăghici a lucrat şi ca arhitect.

În vara anului 1990, după 20 de ani, Constantin Drăghici revine în România, pentru 2 luni. După câteva apariţii la Televiziunea Română, Constantin şi Olimpia Drăghici susţin un recital de succes pe scena Festivalului Naţional de Muzică Uşoară Mamaia’90 (22–26 august 1990) – prima ediţie liberă de după căderea regimului comunist. În cadrul recitalului, Olimpia Drăghici interpretează în primă audiţie piesa “Mint”, compusă de Constantin Drăghici.

Constantin şi Olimpia Drăghici, au mai participat la o serie de spectacole realzate de Teatrul “Constantin Tănase”, la celebra Grădină “Boema”. Acestea au fost ultimele spectacole de la Boema, grădina fiind dărâmată în toamna aceluiaşi an.

În anii’90, maestrul Drăghici a venit des în ţara natală.

În perioada 1992-2001 a locuit din nou în Germania.

 

Din 2001, Constantin şi Olimpia Drăghici s-au stabilit în România. Puţină lume a ştiut acest lucru până în 2007, când s-a lansat, la casa de discuri “Electrecord”, CD-ul “A căzut o frunză…”, ce cuprinde 25 de succese din repertoriul lui Constantin Drăghici.

Este trecut în cartea “Alternative Pop-Dance” (Editura Humanitas Educaţional), scrisă de Titus Andrei şi Daniela Caraman Fotea, care este lansată pe 5 februarie 2004.

În 2013, casa de discuri “Eurostar” a lansat un CD şi un DVD cu succesele lui Constantin Drăghici. Aşteptăm cu interes albumul cu noile creaţii ale maestrului Drăghici, încredinţate Ioanei Sandu şi orchestrate de Francisc Reiter.

Prin acest articol, am dorit să arătă celor tineri şi să le readuc aminte celor maturi, rolul major pe care Constantin Drăghici l-a avut şi îl are în istoria muzicii pop româneşti.

Pe 09 aprilie 2015, la un an de la publicarea acestui material, Constantin Drăghici a părăsit această lume, la vârsta de 83 de ani. A plecat aşa cum a trăit – discret şi cu demnitate.

Mai jos puteţi citi nişte gânduri despre maestrul Drăghici, scrise de Margareta Pâslaru, Sergiu Cioiu, Marian Stere.

MARGARETA PÂSLARU:

Te iubim!

Intuind impresiile unanime ce vor sosi din partea colegilor, subscriu la ele, felicitându-l pe dragul nostru Costică. Voi adauga totodată câteva imagini din arhiva personală.

Ceea ce admiram în mod deosebit la Constantin Drăghici, în afara talentului său şi a profesionalismului, era faptul că transmitea caldură. Ştia să-si maleeze impostaţia vocală folosind timbrul catifelat pentru muzica uşoară, în timp ce la Operetă rezona glasul amplu, bel-canto.

Tangenţial:

La festivalul Mamaia, potrivit unui concept temporar, ni s-au incredintat aceleasi creaţii, pe care le-am prezentat în dublă interpretare. Turneele se jucau cu casa de bilete  inchisă:):)  iar Televiziunea concepuse un duet „Poate dragostea” pentru o emisiune de varietăţi. Ulterior, piesa devenită şlagăr a fost inclusă şi pe discul comun. Tot la varietăţi ni s-a scris un numar „Trio tineretea” – Constantin Draghici, Aurelian Andreescu si, subsemnata.

Dupa ani şi ani, revederea noastra a avut loc la Los Angeles în 1983 la invitaţia renumitului chitarist-compozitor-aranjor, Radu Goldiş.

Vă prezint un alt program de sală – reluarea recitalului Gică Petrescu – ‘Telegrame melodii’ în care figura şi Constantin Drăghici cu orchestra Gaston Ursu. Celebrul Gică Petrescu m-a invitat încă de la prima ediţie a recitalului său, din iunie 1963, împreuna cu Marina Voica şi cuplul dansatorilor Andreea Constantinescu – Ioan Tugear. Şef de orchestră şi pianist era Gery Podgoreanu.

Fiecare artist este inconjurat de grupul admiratorilor fideli, pentru care cântă, compune, dansează, sau joacă. La fel şi Constantin Drăghici, se bucura în continuare de dragostea şi aprecierea publicului său.

Te iubim!

 

SERGIU CIOIU

Constantin Drăghici este un artist complet. Autor compozitor și interpret, muzician și actor, deopotrivă.

Am fost o vreme colegi la Operetă, ne-am învîrtit intr-un cerc de amici care azi nu mai sunt printre noi. Ne-am intîlnit pe scenă, în România, dar și în California. Întodeauna a fost o plăcere să-l revăd, să-l ascult. Cred că cea mai mare calitate care ar fi trebuit să caracterizeze viața acestui artist excepțional este cea de autor-compozitor-interpret. Cîntecele compuse de el, ca autor și interpret, sînt cîntece de patrimoniu, ca și timbrul său remarcabil. O voce dulce, dar penetrantă și armonioasă, cu un vibrato natural; o voce bine stăpînită și condusă, un glas de aur pe care, încă, îl putem asculta în reluările pe Youtube sau în unele emisiuni de radio care acordă, din cînd în cînd, un loc pentru „muzica ușoasră” a acelor ani.  „A căzut o frunză”, „N-ar trebui”, și toate celelalte melodii, compuse și cîntate de el, ar fi trebuit să fie drumul mereu insorit al acestui om minunat, debordant de un imens talent de compozitor, aranjor și interpret.

Desigur, sînt multe gînduri care mă poartă către o epocă în care ni s-au încrucișat pașii, dar mă bucur să știu că și azi Constantin Drăghici e înconjurat de cîțiva prieteni adevărați și de prețuirea unui public fidel cîntecelor sale.

Costică Drăghici rămîne o referință pentru muzica, zisă, ușoară, sau pop-ul românesc. Eu mă bucur că l-am cunoscut, îndeaproape, într-una din cele mai faste perioade ale carierei sale.

La început, prin ’64, cînd eram un tînăr actor al Teatrului Tănase, proaspăt angajat, il admiram pentru calitatea incontestabilă a unui timbru vocal unic, a intinderii vocale și a ușurinței cu care cînta. Era o bucurie impărtășită fără efort, peste tot unde apărea, pe scena varietăților sau la barurile de pe litoral, unde incepusem să cînt și eu.

Mai tîrziu, în ’66, am cîntat pe aceeași scenă a festivalului MAMAIA, unde eu participam, ca interpret, pentru prima oară, alături de alte vedete, deja, cunoscute ale acelei epoci, între care, Gică Petrescu, Margareta Pâslaru, Doina Badea, și alte nume, noi, care debutau, tot ca interpreți, la acela ediție a festivalului, (Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Anda Călugăreanu, Mihai Dumbravă).

Astfel, după un timp destul de scurt, m-am împrietenit și cu Constantin Drăghici. Costică era în plină glorie, dar era modest, săritor, bine intenționat în tot ce propunea, avea un umor molipsitor, era un mare admirator al sportivilor de performanță, îi plăcea cu deosbire fotbalul. În cercul de amici pe care îl frecventa nu lipseau un Nunveiler, un Dumitrache, un Dinu, sau un Lucescu.

Era o vreme cînd ambianța era puțin diferită de cea de astăzi. Era un climat de colegialitate, respect mutual, o bucurie a întîlnirilor pe scenele varietăților și, uneori, se închegau frumoase și durabile prietenii. Astfel se explică unele relații  de adevărată prietenie, care durează peste ani… Erau prietenii legate între cîțiva dintre cei pe care i-am pomenit, închegate, fie dintr-o admirație reciprocă, fie pentru că împărtășam pricipii de viață, puncte de vedere sau opinii profesionale comune…

Ceea ce consider că este important de știut și de reținut, este faptul că pe lîngă colaborări notabile cu compozitori români de anvergură, ca Gherase Dendrino, Henry Mălineanu, Radu Șerban, Aurel Giroveanu, Vasile Veselovski, Edmond Deda și Enrico Fanciotti, (arhitectul/compozitor, căruia Drăghici i-a cîntat cîntecul cu care s-a lansat în muzica ușoară românească, „Nu ești de vină tu”), cîntărețul a lansat cîntece, de neuitat, compuse de el, care trebuiesc menționate, ca o dovadă incontestabilă, a talentului său componistic: Tot pe drum, A căzut o frunză, N-ar trebui, , De nebun ce eram, La jumătatea vieții, Prima zăpadă, Te rog să ierți, M-am regăsit, și mai nou, Toamnă perversă, Doi prieteni și altele în lucru…

Reiterez ce am scris în urmă cu o lună, de ziua sa, 19 ianuarie, pe o pagină Facebook. consacrată cu această ocazie:

Sigur că o decorație pentru întreaga sa activitate în slujba cîntecului, ar fi trebuit să-i fie acordată din partea unui Ministru al Culturii sau a celor care au această prerogativă, dar mai ales, dragoste și respect pentru arta unui artist iubit de sute de mii de ascultători și spectatori. MERITUL CULTURAL, Constantin Drăghici, îl are, deja, de la MĂRIA SA PUBLICUL! MĂ ÎNTREB DE CE, ACUM, CÂND ARTISTUL A ÎMPLINIT VENERABILA VÂRSTĂ DE 82 DE ANI, PREŞEDINTELE UNIUNII COMPOZITORILOR, FOST MINISTRU AL CULTURII, DOMNUL ADRIAN IORGULESCU, NU A DORIT SĂ SUSŢINĂ DEMERSUL SEMNAT DE MAI MULTE SUTE DE ADMIRATORI, ÎNTRE CARE NUME CUNOSCUTE ALE CÂNTECULUI ŞI CHIAR ALE TEATRULUI ROMÂNESC.

Deasemenea, îl citez pe unul dintre cei care au lăsat un frumos mesaj pe aceeași pagină, in Facebook, domnul Ion Alecsoiu :

Adolescent fiind, ascultam prin anii 60 minunatele cântece interpretate de maestrul Constantin Drăghici la… difuziunea la care eram abonați, care prelua Radio România, emisiunea… „O melodie pe adresa dumneavoastră”.
Ascultam cu încântare Festivalul de la Mamaia, și pe marii nostri cântăreți, acum uitați, cu nesimțire, de cei care diriguiesc Cultura României. Italia nu-i poate uita pe Celentano, Morandi, Iva Zanicchi, și toți marii ei cântăreți, care sunt zilnic pe programele tv, dar la noi… ca la nimeni!

Intr-adevăr, dacă ar fi să-l compar cu o legendară vedetă europeană, Constantin Drăghici este un Claudio Villa al muzicii ușoare românești, o altă legendă. De altfel a și inclus în repertoriul său unul din cîntecele lansate în Italia, de Claudio Villa, „Amour, mon amour my love”.

Iată, încă una din reacțiile unui om care iubește muzica și neuitarea celor care o creează, domnul Octavian-Sergiu Ciurtin:

In Minister (n.a. probabil al Culturii), sunt tineri care nu prea sunt familiarizati cu bunul simt, cu plecaciuni in fata oamenilor merituosi. Le mai trebuie rutina, suflet si interes (ne financiar). Mă doare obsesia lor spre înalt, călcând pe pietrele solide care i-au aruncat în posturi calde… ( oare ei au părinti? Și daca au, unde au fost ei, copii, când părintii lor trăiau sentimente calde pe voci nepieritoare?)

Reiau firul gîndurilor…

Cînd incă nu începusem a cînta, Constantin Drăghici era, deja, o descoperire care, pentru o vreme, i-a eclipsat chiar şi pe Gică Petrescu, Dorina Drăghici (artiști emeriți), Aida Moga, Alin Noreanu, Nicolae Nițescu. Luigi Ionescu, Rodion Hodovanski. Luigi Ionescu, Gigi Marga, Nicu Stoenescu, Alin Noreanu, George Bunea, Norocel Dimitriu, Willy Donea și încă alte cîteva nume, despre care se poate vorbi, ca despre cunoscuți și apreciați artiști sau plăcute prezențe care au avut un deosebit succes, într-o anumită epocă.

(Unii  artiști, cu un parcurs mai lung, alții, cu o activitate artistică percutantă, dar ceva mai scurtă. Astfel, unii au rămas, incă, în memoria colectivă a românilor care ascultau Un cîntec pe adresa dumneavoastră sau Melodia preferată, la Radio București, 1 sau 2.

Sînt destui cei care nu au uitat apariția unui Hodovanski, cîntînd Clopotele, cu vocea sa de bas profund. Mulți își amintesc de serile petrecute la restaurantele cu muzică și excelente orchestre, la Cina, Zisu, Ambasador, Lido, MonJardin, Cișmigiu, și altele, unde au cîntat, o vreme, mulți dintre cunoscuții cîntăreți și cîntărețe de muzică ușoară, ca Sorina Dan, Rodica Paliu, Silvia Poluxis, Doina Badea, Dorina Drăghici, Aida Moga, Lavinia Slăveanu, Ilinca Cerbacev, Luky Marinescu, și alții care au lăsat frumoase inregistrări in cardexul Radio sau pe discuri ELECTRECORD)

Față de toate aceste nume, pentru mine, Constantin Drăghici rămîne unul dintre cele mai potrivite pentru a fi făcut o carieră internațională cu incontestabile calități: Talent artistic, talent componistic, textură vocală specială, unică, educație muzicală, gust artistic, tehnicăa orchestratorului, facilitate în a se acompania, ca un cant-autor, prezență scenică.

Costică nu a avut un agent, un reprezentant de presă, un director artistic, o echipă, un grup de oameni interesați și pricepuți, pentru a face din el o vedetă planetară. Drăghici s-a născut intr-o țară din care se pleca mai greu, dar, totuși, se mai putea pleca, cu cîte un contract, spre a cînta la un festival, la un bar, la vreun restaurant, dar, rareori, ca vedetă intr-un spectacol, chemat de vreun mare impresar. Dacă aveai norocul să fi la locul potrivit la momentul potrivit, poate s-ar fi putut întîmpla ceva extraordinar…

Ar fi fost de preferat să fie altfel; am scris doar ce cred, nimeni nu poate judeca sau jalona un parcurs în care singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este talentul lui Constantin Drăgici care ar fi trebuit să continue a compune, a face față concurenței acerbe și a găsi acel agent/ manager/ impresar/producător/ casă de discuri/ care să îl pună în valoare. Adesea, ne lăsam tentați de promisiuni, de povești, de contracte mai puțin interesante, pentru ca, mai tîrziu, să fim nevoiți a accepta gioburi de intreținere. Desigur, cînd  avem perspectiva unei cariere artistice in domeniul muzical,vorbim de o meserie frumoasă, dar  tot atît de grea pe cît de riscantă…

Este bine să ai o rezervă profesiomală pentru un plan B… Pînă la urmă,  este o chestiune de destin, la care contribuie și românitatea noastră, o limbă superbă, dar care nu este internațională, ca engleza, italiana, franceza, spaniola. portugheza și rusa, limbi cantabile ca și româna, dar mult mai vorbite și mai cîntate în lumea mare, pe scene, pe discuri, in cabaretele și music-hall-urile de pretutindeni, inclusiv cele din Las Vegas…

Scriind aceste rînduri mi-am adus aminte de epoca unor succese incontestabile ale muzicii ușoare românești, ale unui divertisment de calitate și la acei artiști pe care i-am pomenit, cu care am fost coleg, pe care-i respect, pe care nu-i uit.

Dintre dînşii, Constantin Drăghici este un prieten pe care îl port in inimă, ca pe un om minunat, cald, generos, spiritual, disponibil, sentimental şi deloc interesat pentru propria lui persoană. Poate, prea încrezător în vorbele unora care, din păcate, nu ar fi putut face mult mai mult pentru cariera sa artistică.

MARIAN STERE

Îmi doresc foarte mult ca aceste rânduri pe care le aştern pe hârtia virtuală a calculatorului, să fie o surpriză plăcută pentru dragii mei Olimpia şi Constantin Drăghici. Pentru cei care care mă cunosc, deja este un fapt cunoscut că am crescut cu muzica uşoară românească. Pick-up-ul, care cânta non-stop în dormitorul meu, m-a adus în lumea

teatrului la microfon şi a muzicii, făcându-mi prieteni minunaţi pe care i-am cunoscut, deşi nu îi văzusem niciodată… Se spune să ai grijă ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să se împlinească… De unde să ştiu eu? Dumnezeu a avut grijă de mine şi mi-a împlinit multe dintre dorinţe…

Iată, într-o frumoasă zi, datorită unei minunate Doamne, o adevărată STEA a Teatrului de Revistă din Ploieşti, Georgeta Mihalache (mama prietenei mele, interpreta şi îndrumătoarea destinului grupului de copii BIMBAM, Cristina Chiş) am avut prilejul de a mă întâlni cu soţii Drăghici. Ştiam că ei sunt plecaţi din ţară de ani buni, aşa că surpriza a fost cu atât mai mare. Am realizat împreună, la Radio România Internaţional, câteva emisiuni foarte emoţionante şi chiar îmi amintesc de marea duioşie şi frumoasele tresăriri pe care el, deja Prietenul “Costică” Drăghici, le avea la audiţia unor momente din fonoteca sufletească… Îmi amintesc şi de momentul în care i-am oferit spre audiţie o variantă proprie de interpretare a piesei sale “A căzut o frunză…” şi de căldura îmbrăţişării sale, cu atât mai mult cu cât îi şi spusesem povestea acelei interpretări. Merită să o redau aici – tot suntem în clipa destăinuirilor…

Unul dintre cântecele dragi ale sufletului meu a fost şi, evident, rămâne “A căzut o frunză-n calea ta”, semnat de Constantin Drăghici. În anul 1993, după ce obţinusem Marele Trofeu la prima ediţie a Festivalului “Aurelian Andreescu” (deh, cine mai era ca mine?) am îndrăznit să mă apropii de partitura acestei CAPODOPERE. Concret, piesa este strucurată în două părţi principale: un recitativ şi partea cântată propriu-zis. Cu o duioasă inconştienţă a artistului care vrea să impresioneze cu orice chip (aveam 23 de ani…) am înregistrat piesa în studioul 6 al Radioului şi m-am prezentat, mândru de isprava mea, la artista care îmi şi înmânase Trofeul mai sus amintit, doamna Angela Similea. În acea perioadă chiar înregistram, acasă la Angela, un serial foarte iubit de publicul ascultător şi, bineînţeles, de “angelişti”: “Angela… la Porţile Iubirii”. Luasem o copie a piesei pe o casetă (pe vremea aceea nu se purta CD-ul) şi, plin de mândrie, am rugat-o să o asculte. Rezultatul? Fiasco total. Eram mult prea afectat, cântasem prea dramatic, cu o doză de actorie ieftină. Şi atunci, Angela mi-a spus: “Marian, este toamnă, poţi să te duci în parc să vezi cum cade o frunză?”. Zis şi făcut. M-am dus în parcul de lângă casă şi m-am aşezat pe o bancă. Am fixat cu privirea o frunză mai “şubredă”, care se zbătea în adierea vântului (ori adia în zbaterea lui?) şi am aşteptat să văd ce se întâmplă. Intenţionat o alesesem pe cea mai vulnerabilă (în fond, nu vroiam să aştept o veşnicie şi nici să cadă copacul cu totul J ). Doar că, după câteva minute, am observat lupta acelei frunze de a rezista pe creangă… Încet-încet, începusem să ţin cu frunza… Până la urmă, a căzut. Am luat-o de pe jos şi am păstrat-o. Şi acum o mai ţin între paginile unui album. Dar nu pot uita cât de puternic m-a marcat momentul desprinderii acelei frunze, cât de mult m-a întristat acea cădere… În mod firesc, am refăcut înregistrarea şi, îmi amintesc, după ce a ascultat-o şi Angela (de această dată foarte mulţumită de rezultat), amândoi am ajuns la aceeaşi concluzie:

“Dom’le, Drăghici e GENIAL!”
A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare…
Şi-a rămas pierdută pe cărare,
Ploi şi vânt trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ şi se întreba:
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o?
Dar a rămas acolo, undeva…

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte-or să mai cadă…
Dar n-ai să ştii nicicând
Şi nu-ţi va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.

Premii şi distincţii

1965 – Premiul Discului de Muzică Uşoară Românească 1964, decernat în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’65” (14 iulie 1965).

1968 – Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, acordat de către Consilul de Stat al României, prin Decretul 797/12.09.1968.

2001 – Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate profesională, în cadrul celei de-a 31 –a ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia 2001” (09-12 august 2001).

2002 – Trofeul şi Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Uşoare Româneşti, organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor (06 mai 2002).

2008 – Diploma de Onoare decernată cu ocazia aniversării a 40 de ani de la prima ediţie a Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov, decernată în cadrul celei de-a 16-a ediţii a Festivalului (03-08 septembrie 2008).

2011 – Trofeul de Excelenţă pentru Întreaga Activitate, în cadrul celei de-a IX-a ediţii a Premiilor Muzicale Radio România Actualităţi (13 martie 2011).

Filmografie

Darclee (29.11.1960); regia: Mihai Iacob

De trei ori Bucureşti (29.01.1968); regia: Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu

Participări în cadrul Festivalurilor de Muzică Naţionale şi Internaţionale

Festivalul Mondial al Tineretului de la Helsinki (Finlanda) – ediţia 1962

Medalia de Bronz pentru piesele

“O chitară cânta”

“Eşti dragostea mea” (H. Mălineanu)

Festivalul Televiziunii din Leipzig (Germania) – ediţia 1964

Recital. Aici Constantin Drăghici a avut un deosebit succes cu melodia “Ole! Torero” din opereta “Andaluzia” de Francisc Lopez

Festivalul Internaţional de la Sopot (Polonia) – ediţia 1966

Recital în cadrul manifestării “Ziua Internaţională a Discului”, unde a interpretat piesele “Tu” (Vasile Veselovski) şi “În genunchi mă întorc la tine” (Giani Morandi)

Festivalul Internaţional de la Split (Iugoslavia) – ediţia 1967

Splitul cântă (Iosip Kailer/Constantin Cârjan)

Va mai veni (Angelo Vlatkovic/Constantin Cârjan)

FESTIVALUL  INTERNAŢIONAL “CERBUL DE AUR” – BRAŞOV (1968 – )

Ediţia 01 (Teatrul Dramatic din Braşov, 05 – 10 martie 1968)

Recital în deschiderea Festivalului

Ediţia 16 (Braşov, 03 – 08 septembrie 2008)

Medalie şi Diplomă Jubiliară decernate cu ocazia aniversării a 40 de ani de la prima ediţie a Festivalului. Ceremonia a avut loc pe 3 septembrie 2008, la Hotel Aro din Braşov, în cadrul galei de deschidere a festivalului

FESTIVALUL NAŢIONAL DE MUZICĂ UŞOARĂ DE LA MAMAIA  (1963 – 2012)

Festivalul Mamaia 1963 (Teatrul de Vară din Mamaia, 25 – 29 august 1963) – Ediţia 1

“În tot ce e frumos pe lume” (m: Elly Roman; t: Aurel Felea & Saşa Georgescu)

“Oglinzile mării” (m: Eugen Teger; t: Ion Şerebreanu) – Premiul Radioteleviziunii

“Zorile” (m: Temistocle Popa; t: Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – Premiul Litoralului

În cadrul festivalului, Constatin Drăghici a primit şi un Premiu Special de Interpretare

Festivalul Mamaia 1964 (Teatrul de Vară din Mamaia, 14 – 19 iulie 1964) – Ediţia 2

“Ca-n prima zi” (m: Elly Roman; t: Eugen Mirea) – Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor

“Dacă nu eşti lângă mine” (m: Vasile Veselovski; t: Mihai Maximilian)

“Două rândunici” (m: Radu Şerban; t: Ctin Cârjan) – Premiul Uniunii Tineretului Muncitor

“Nicio dragoste nu-i ca a noastră” (m: H.Mălineanu; t: I Fulga şi H.Negrin)

“Prea târziu” (m: Radu Şerban; t: Puiu Maximilian)

“Nimeni” (m & t: Henri Mălineanu) – Premiul Litoralului

“Tu” (m: Vasile Veselovski; t: Tiberiu Utan) – Marele Premiu al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă

“Sună clopotele vieţii” (m: Temistocle Popa; t: Eugen Mirea)

În cadrul festivalului, Constatin Drăghici a primit şi un Premiu Special de Interpretare

Festivalul Mamaia 1965 (Teatrul de Vară din Mamaia, 10 – 15 august 1965) – Ediţia 3

“Cât te iubesc” (m: Radu Zaharescu; t: Ciupi Rădulescu)

“Dorule” (m: Temistocle Popa; t: Aurel Storin) – Premiul Uniunii Scriitorilor

“Fără tine” (m: Laurenţiu Profeta; t: Constantin Teodori)

“Într-o zi” (m: Edmond Deda; t: Aurel Storin)

“Luna la Mamaia” (m: Vasile Veselovski; t: Constantin Cârjan) – Premiul Litoralului

“Noi ne iubim”(m: V. Doboş; t: C. Titus)

“O vioară veche” (m: Elly Roman; t: Berg & Mihalache)

“Să cântăm” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – Premiul Uniunii Tineretului Comunist

“Spune-mi şi te cred” (m: Radu Şerban; t: Mihai Maximilian) – Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor

În cadrul festivalului, Constatin Drăghici a primit şi Premiul pentru Cea Mai Bună Interpretare

În cadrul festivalului, Constatin Drăghici a fost distins şi cu Premiul Discului de Muzică Uşoară Românească 1964

Mamaia 1966 (Teatrul de Vară din Mamaia, 08 – 14 august 1966), Ediţia 4

“Acest cuvânt” (m: Radu Şerban; t: Constantin Cîrjan)

“Am strâns toamnă după toamnă” (m: Aurel Giroveanu; t: Harry Negrin)

“Culori, culori” (m: Nicolae Kirculescu; t: Aurel Storin) – Premiul Uniunii Compozitorilor

“Eşti fermecătoare” (m: Gelu Solomonescu; t: Aurel Felea)

“Înfloresc nuferii albi” (m: Theodor Sibiceanu, Florin Comişel; t: C. Titus)

“Mandoline, mandoline” (m: Marcel Ionescu; t: I. Berg, G. Mihalache)

“Nopţile” (m: Temistocle Popa; t: Aurel Storin)

“Plec” (m: Vasile Veselovski; t: Mihai Maximilian)

“Trece o umbră” (m: Petre Mihăescu; t: Aurel Felea)

Constatin Drăghici a primit şi un Premiu Special de Interpretare

Mamaia 1969 (Teatrul de Vară din Mamaia, 25 – 27 iulie 1969), Ediţia 5

Secţiunea “Lucrări Inedite”

“Ştiu” (m: Nicolae Kirculescu; t: Fred Firea) – Premiul III

Secţiunea “Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”

“N-ar trebui” (m: Constantin Drăghici; t: Aurel Felea) – Menţiune

Mamaia 1990 (22 – 26 august 1990), Ediţia 20

Recital alături de Olimpia Drăghici

Mamaia 2001 (09 – 12 august 2001), Ediţia 31

Premiu de Excelenţă

CONCERTUL DE PRIME AUDIŢII CU PREMII AL RADIOTELEVIZIUNII – BUCUREŞTI (1967, 2 ediţii)

Ediţia 01 (Sala Radio Bucureşti – 07 mai 1967)

“Nu ştii câtă iubire” (Ion Cristinoiu/Mihai Dumbravă) – Laureată

Compozitor

“A căzut o frunză în calea ta” (text: Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu) – i: Constantin Drăghici

“M-am regăsit” (text: Alexandru Vlahuţă) – i: Constantin Drăghici

“N-ar trebui” (text: Aurel Felea) – i: Constantin Drăghici

“Prima zăpadă” (text: Mihai Dumbravă/Catinca Ralea – în engleză) – i: Constantin Drăghici/Aurelian Andreescu (engleză)

“Te rog să ierţi” (text: Mihaela Argeşeanu) – i: Constantin Drăghici

“Tot pe drum” (text: Constantin Cârjan) – i: Constantin Drăghici

“De nebun ce eram” (text: Constantin Drăghici) – i: Ioana Sandu şi Constantin Drăghici/Sergiu Cioiu

Compoziţii recente

“Aş zbura spre infinit” (text: Constantin Drăghici) – i: Ioana Sandu

“La jumătatea vieţii” (text: Aurel Felea) – i: Georgeta Mihalache/Ioana Sandu

“Doi prieteni” (text: Ştefan O. Iosif) – i: Ioana Sandu

“Mint” (text: Aurelian Udrişte) – i: Olimpia Drăghici/Ioana Sandu

“Toamnă perversă” (text: Ion Minulescu) – i: Ioana Sandu

“Trenul vieţii” (text: Constantin Drăghici) – i: Ioana Sandu

“Vis de iarnă” (text: Ioana Burghel) – i: Ioana Sandu

DISCOGRAFIE SOLO

Constantin Drăghici (1962, Electrecord EDC 337) – EP

1. Armonica (Ţankov/Vlaicu Bârna)
2. Gondolier (Brousolle/Constantin Drăghici)
3. Nu eşti de vină tu (E. Fanciotti/G. Popovici)
4. Din dragoste pentru tine (Temistocle Popa/Mircea Block)

Cânta o mandolină (1963, Electrecord ECF 46) – Flexi Disc

Cânta o mandolină (Gherase Dendrino/Aurel Felea)

Constantin Drăghici (1963, Electrecord EDC 425) – EP

1. Le Nuvole e la luna (Renis)
2. Nu mă uita (Ion Vasilescu/N. Constantinescu, N. Vlădoianu)
3. Nu (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
4. Amor, Mon Amour, My Love (Malgoni)

Constantin Drăghici (1964, Electrecord 45-EDC 509) – EP

1. Nici o dragoste nu-i ca a noastră (H Mălineanu/Jack Fulga, H. Negrin)
2. Ca-n prima zi (Elly Roman/Eugen Mirea)
3. Prea târziu (Radu Şerban/Mihai Maximilian)
4. Dacă nu eşti lângă mine (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

Constantin Drăghici (1964, Electrecord 45-EDC 539) – EP

1. Il surf (Donaggio)
2. Una lagrima sul viso (Lunero)
3. Amor, amor (Ruiz/Rastell)
4. La ragazza del mio cuore (Darin)

Constantin Drăghici (1965, Electrecord 45-EDC 637) – EP

1. Occhi neri i cielo blu (Fini Busch/Mario Panzeri)
2. Tu che sai di primavera (Ezio Leoni)
3. A New Orleans (Cosimo di Ceglie/Filibello/Michele del Prete)
4. Quatro Ghitarre

Constantin Drăghici – Festivalul de Muzică Uşoară Românească Mamaia 1965 (1966, Electrecord 45-EDC 640) – EP

1. Spune-mi şi te cred (Radu Şerban/Mihai Maximilian)
2. Să cântăm (George Grigoriu/ Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
3. Dorule (Temistocle Popa/Aurel Storin)
4. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)

Constantin Drăghici – Tu (1966, Electrecord 45-EDC 736) – EP

1. Tu (Vasile Veselovski/Tiberiu Utan)
2. Occhi neri e cielo blu (Fini Busch/Mario Panzeri)
3. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)
4. Quattro ghitarre

Al IV-lea Festival de Muzică Uşoară Românească – Mamaia 1966 (1966, Electrecord 45-EDC 771) – EP

1. Culori (Nicolae Kirculescu/Aurel Storin)
2. Trece o umbră (Petre Mihăescu/Aurel Felea)
3. Nopţile (Temistocle Popa/Aurel Storin)
4. Am strâns toamnă după toamnă (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Merci Cherie (1967, Electrecord EDC 921) – EP

1. Merci Cherie (Udo Jurgens/Gina Teodorescu)
2. Trei cuvinte (O. Ferrares/Aurelian Udrişte)
3. N-am crezut în iubire (Miggliaci, Zambrini, Enriquez/Aurelian Udrişte)
4. Am adunat în gând trandafiri (Manos Hadjidakis/Aurelian Udrişte)

Constantin Drăghici cântă melodii de Constantin Drăghici (1968, Electrecord EDC 10.038 ) – EP

1. N-ar trebui (Constantin Drăghici/Aurel Felea)
2. M-am regăsit (Constantin Drăghici/ Alexandru Vlahuţă)
3. Te rog să ierţi (Constantin Drăghici/Mihaela Argeşeanu)
4. A căzut o frunză în calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

A căzut o frunză… (2007, Electrecord EDC 807) – CD

1. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)
2. Mandoline, mandoline (Marcel Ionescu/I. Berg, G. Mihalache)
3. N-ar trebui (Constantin Drăghici/Aurel Felea)
4. Tot pe drum (Constantin Drăghici/Constantin Cârjan)
5. Culori (Nicolae Kirculescu/Aurel Storin)
6. La un cuvânt al tău (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
7. Ia te uită ce mai fete (George Grigoriu/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
8. Gândeşte-te la mine (Elly Roman)
9. Nici nu ştii (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
10. Dorule (Temistocle Popa/Aurel Storin)
11. Prea târziu (Radu Şerban/Mihai Maximilian)
12. Serenada tinereţii (George Grigoriu/Mircea Block)
13. Spune-mi şi te cred (Radu Şerban/Mihai Maximilian)
14. Nu ştii câtă iubire (Ion Cristinoiu/Mihai Dumbravă)
15. Nu (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
16. Eşti fermecătoare (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)
17. Tango drag (Gerd Villnow/Aurel Felea)
18. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)
19. Nici o dragoste nu e ca a noastră (H. Mălineanu/Jack Fulga, Hary Negrin)
20. Visul meu, viaţa mea (Florentin Delmar/Aurel Felea)
21. Să cântăm (George Grigoriu/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
22. M-am regăsit (Constantin Drăghici/Alexandru Vlahuţă)
23. Am strâns toamnă după toamnă (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)
24. Noapte bună, vioară (Nicolae Kirculescu/Fred Firea)
25. Nu mă uita (Ion Vasilescu/N. Constantinescu, N. Vlădoianu)

Tot pe drum (2013, Eurostar E 733) – CD

1. N-ar trebui (Constantin Drăghici/Aurel Felea)
2. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)
3. Eşti fermecătoare (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)
4. Vis frumos (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)
5. Mandoline (Marcel Ionescu/Aurelian Udrişte)
6. N-am crezut în iubire (Zambrini/Aurelian Udrişte)
7. Gondolier (Brousolle/Constantin Drăghici)
8. N-am să te uit (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)
9. Tot pe drum (Constantin Drăghici/Constantin Cârjan)
10. Gândeşte-te la mine (Elly Roman/Saşa Georgescu)
11. Acest cuvânt (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
12. Cântece (George Grigoriu/Angel Grigoriu)
13. Culori, culori (Nicolae Kirculescu/Aurel Storin)
14. Nu mă uita (Ion Vasilescu/N. Constantinescu, N. Vlădoianu)
15. Te rog să ierţi (Constantin Drăghici/M. Argeşeanu)
16. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)
17. Serenada tinereţii (George Grigoriu/Mircea Block)
18. Dorule (Temistocle Popa/Aurel Storin)
19. Ia te uită ce mai fete (George Grigoriu/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ 1960-1970

DISCURI SINGLE sau EP

Loto 6 din 49 (1962, Electrecord 2 R.C.I)

A4. Nu eşti de vină tu (E. Fanciotti/G. Popovici)

La revedere Litoral/E atât de bine/Cine eşti tu?/Pe litoral (1962, Electrecord EDC 310)

B2. Pe litoral (Radu Şerban/George Mihalache)

Pepito, mi corazon/Tu mi piaci/Gelosia/Caramba (1962, Electrecord EDC 311)

B1. Gelosia (Mascheroni)

Oneşti, Oneşti/Ochi iubiţi/Cânta o mandolină/Valea Prahovei‎ (1962, Electrecord EDC 360)

B1. Cânta o mandolină (Gherase Dendrino/Aurel Felea)

Corazon de Melon (1962, Electrecord EDC 363)

B1. Carina (R. Poes)

Constantin Drăghici/Gigi Marga (1962, Electrecord EDC 374)

A1. Pe litoral (Radu Şerban/George Mihalache)

A2. Nu eşti de vină tu (E. Fanciotti/G. Popovici)

La un pas de fericire/Poezia dragostei /Serenada Tinereţii/Iubito (1963, Electrecord EDC 386)

A2. Poezia dragostei (C. Zaharia)

B1. Serenada tinereţii (George Grigoriu/Mircea Block)

Primul Festival Naţional de Muzică Uşoară 25 – 29 august 1963 (1963, Electrecord EDC 399)

A1. Oglinzile mării (Eugen Teger/Ion Şerebreanu)

Oglinzile Mării/Te Caut/Zorile/Spre Soare (1963, Electrecord EDC 412)

A1. Oglinzile mării (Eugen Teger/Ion Şerebreanu)

Radu Şerban (1963, Electrecord EDC 426)

03. Nu (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

04. Nici nu ştii (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Constantin Drăghici/Mihaela Păsărin (1963, Electrecord EDC 450)

B1. Bambina, bambina (G. Libano)

B2. N-am să te uit (Aurel Giroveanu/Eugen Frunză)

Constantin Drăghici/Doina Badea (1963, Electrecord EDC 472)

A1. Un refren (Camelia Dăscălescu/Aurel Felea)

A2. Oraşul de la Dunăre (Temistocle Popa/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

Melodii de George Grigoriu (1965, Electrecord 45-EDC 568)

1. Ia te uită ce mai fete (George Grigoriu/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

Al III-lea Festival De Muzică Uşoară Românească Mamaia – August 1965 (1965, Electrecord EDC 610)

A1. Într-o zi (Edmond Deda/Aurel Storin)

A2. Te iubesc (Radu Zaharescu/Ciupi Rădulescu)

Al III-lea Festival De Muzică Uşoară Românească Mamaia – August 1965 (1965, Electrecord EDC 611)

A1. Spune-mi şi te cred (Radu Şerban/Mihai Maximilian)

Al III-lea Festival De Muzică Uşoară Românească Mamaia – August 1965 (1965, Electrecord EDC 612)

A2. O vioară veche (Elly Roman/Elly Roman, Ion Berg)

B2. Noi ne iubim (Vasile Doboş/Constantin Titus)

Al III-lea Festival De Muzică Uşoară Românească Mamaia – August 1965 (1965, Electrecord EDC 613)

B1. Dorule (Temistocle Popa/Aurel Storin)

B2. Să cântăm (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Al III-lea Festival De Muzică Uşoară Românească Mamaia – August 1965 (1965, Electrecord EDC 614)

A1. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)

A2. Fără tine (Laurenţiu Profeta/Constantin Teodori)

Cu tine/Cânt de dragul cui mi-e drag/Cum să uit ce-a fost/O vioară veche (1965, Electrecord EDC 642)

B2. O vioară veche (Elly Roman/Elly Roman, Ion Berg)

Constantin Drăghici şi Margareta Pâslaru (1966, Electrecord 45-EDC 644)

01. Într-o zi (Edmond Deda/Aurel Storin)

02. Te iubesc (Radu Zaharescu/Ciupi Rădulescu)

Constantin Drăghici/Doina Badea (1966, Electrecord C.S. 137)

1. Să nu ne despărţim (Gherase Dendrino/Nicolae Stroe, Vasile Vasilache, Ştefan Cristodulo)

Al IV-lea Festival de Muzică Uşoară Românească – Mamaia 1966 (1966, Electrecord 45-EDC 773)

B2. Plec (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

Al IV-lea Festival de Muzică Uşoară Românească – Mamaia 1966 (1966, Electrecord 45-EDC 774)

B2. Mandoline, mandoline (Marcel Ionescu/Ion Berg, George Mihalache)

Melodii de Gerd Villnow (1967, Electrecord 45-EDC 855)

A1. Tango drag (Gerd Villnow/Aurel Felea)

Melodii de Gelu Solomonescu (1967, Electrecord 45-EDC 856)

3. Eşti fermecătoare (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)

Concertul de Prime Audiţii cu Premii al Radioteleviziunii – Mai 1967 (1968, Electrecord EDC 884)

4. Nu ştii câtă iubire (Ion Cristinoiu/Mihai Dumbravă)

Doina Badea şi Constantin Drăghici la Festivalurile Internaţionale 1967 (1968, Electrecord 45-EDC 920)

03. Va mai veni vreodată? (Angelo Vlatkovic/Constantin Cârjan)

04. Splitul cântă (Iosip Kailer/Constantin Cârjan)

* Festivalul Internaţional de la Split, piesele 3, 4.

Melodii de Liviu Ionescu (1968, 45-EDC 10.002)

4. În seara aceea (Liviu Ionescu/Aurel Storin)

Melodii de Camelia Dăscălescu (1968, Electrecord 45-EDC 10.033)

A1. Eşti primăvara mea (Camelia Dăscălescu/Gheorghe Astaloşi)

DISCURI LP

Recital de Muzică Uşoară Românească (1963, Electrecord EDD-1070)

1. Serenada tinereţii (George Grigoriu/Mircea Block)
2. Cânta o mandolină (Gherase Dendrino/Aurel Felea)

Sportivi ai ţării mele, înainte! (1963, Electrecord EDD 1077)

A1. Sportivi ai ţării mele, înainte! (H. Mălineanu/Harry Negrin, Jack Fulga)

B2. Sportu-nseamnă tinereţe (Florentin Delmar/Aurel Felea)

Reclama Trimestrul III 1964 (1964, Electrecord 0018) – disc promoţional

B1.2 Un refren (Camelia Dăscălescu/Aurel Felea)

Al II-lea Concurs şi Festival de Muzică Uşoară Românească – Mamaia 1964 (1964, Electrecord EDE 0153)

A2. Ca-n prima zi (Elly Roman/Eugen Mirea)

A4. Prea târziu (Radu Şerban/Mihai Maximilian)

Al II-lea Concurs şi Festival de Muzică Uşoară Românească – Mamaia 1964 (1964, Electrecord EDE 0154)

A2. Tu (Vasile Veselovski/Tiberiu Utan)

A6. Nici o dragoste nu-i ca a noastră (H.Mălineanu/Jack Fulga, Harry Negrin)

B3. Sună clopotele vieţii (Temistocle Popa/Eugen Mirea)

Melodii din toată lumea.Ne Chiamă Ritmul să Dansăm (1965, Electrecord EDE 0123)

A3. Gondolier (Brousolle/Constantin Drăghici)
B2. Gelosia (Mascheroni)

Melodii Din Toată Lumea (1965, Electrecord EDE 0147)

A6. Le nuvole e la luna (Renis)

B6. Amor, Mon Amour, My Love (Malgoni)

Muzică uşoară românească (1965, Electrecord EDD-1097)

1. Nici o dragoste nu-i ca a noastră (H Mălineanu/Jack Fulga, H. Negrin)
2. Nu (Radu Şerban/Constantin Cârjan)
3. Dacă nu eşti lăngă mine (Vasile Veselovski/Mihai Maximilian)

Muzică uşoară românească (1966, Electrecord EDD-1134)

6. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)

Melodii Din Toată Lumea II (1966, Electrecord EDE 0189)

A3. Una lacrima sul viso (Lunero)

B3. La ragazza del mio cuore (Darin)

Din creaţia lui Ion Vasilescu (1966, Electrecord EDE 0230)

1. Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea (Ion Vasilescu/Eugen Mirea)
2. Nu mă uita (Ion Vasilescu/Nicuşor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu)
3. Hai acasă puişor (Ion Vasilescu/ Nicuşor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu) – cu Ilinca Cerbacev

Muzică uşoară românească (1967, Electrecord EDD-1157)

4. Mandoline, mandoline (Marcel Ionescu/I. Berg, G. Mihalache)

Muzică uşoară românească (1967, Electrecord EDD-1163)

5. Tot pe drum (Constantin Drăghici/Constantin Cârjan)

Melodii de Gherase Dendrino (1967, Electrecord EDD 1147)

4. Să nu ne despărţim (Gherase Dendrino/Nicolae Stroe, Vasile Vasilache, Ştefan Cristodulo)
5. Tinereţe (Gherase Dendrino/George Mihalache)

Melodii de Elly Roman (1968, Electrecord EDD 1190)

1. Primul ghiocel Elly Roman/Aurel Felea) – cu Ilinca Cerbacev
2. Gândeşte-te la mine (Elly Roman)

Succesele muzicii uşoare din 8 ţări (1968, Electrecord EDE 0349)

3. Culori (Nicolae Kirculescu/Aurel Storin)

Mamaia’69 (1969, Electrecord EDE-0448)

8. Ştiu (Nicolae Kirculescu/Fred Firea)

Pagini din Operete Contemporane (1969, Electrecord ECD 1181)

A1. Pe străduţa ta (Frederick Loewe/Lidia Ionescu)

A4. Ne du căluţule (Maurice Yvain/Erastia Sever)

B1. Maria (Leonard Bernstein/Aurelian Udrişte)

B2. S-a înnoptat (Leonard Bernstein/Aurelian Udrişte) – cu Vali Niculescu

Şlagărele anilor’60 (1992, Electrecord ST-EDE 04165, STC 00838) – LP & CASETĂ AUDIO

5. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

CD-URI

Vasile Veselovski – Strada Speranţei (2001, Electrecord EDC 442) – CD şi Casetă audio
10. Luna la Mamaia (Vasile Veselovski/Constantin Cârjan)

Nicolae Kirculescu – Aşa începe dragostea (2003, Electrecord EDC 553)

4. Culori, culori (Nicolae Kirculescu/Aurel Storin)

Parada Şlagărelor 2 (2005, Electrecord EDC 678)

11. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

Melodii de Ion Vasilescu – vol.1 (2006, Electrecord EDC 718)

6. Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea (Ion Vasilescu/Eugen Mirea)

Cântecele noastre toate – Muzică de colecţie, vol.2 (2006, Jurnalul Naţional/Intercont Music/Electrecord, IMCD 1291, IMMC 1291) – CD & Casetă Audio

14. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

Melodii din Bucureştiul de odinioară, vol.4 & 5 (2006, Electrecord EDC704/705)

CD1-05. Mandoline (Marcel Ionescu/Aurelian Udrişte)

Melodii de George Grigoriu (2007, Electrecord EDC 768)

4. Ia te uită ce mai fete (George Grigoriu/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

Toate florile din lume (2008, Intercont/Electrecord IMCD 1231/2009, Jurnalul Naţional – Ediţie de Colecţie vol. 85)

6. Primul ghiocel Elly Roman/Aurel Felea) – cu Ilinca Cerbacev
7. Am adunat în gând trandafiri (Hadjidakis/Aurelia Udrişte)

Primăvara (2008, Electrecord/Intercont IMCD 1320)

8. Eşti primăvara mea (Camelia Dăscălescu/Gheorghe Astaloşi)

Sunetul muzicii anilor’50 (2008, Intercont, IMCD 1334)

6. Cânta o mandolină (Gherase Dendrino/Aurel Felea)

Muzica noastră (2009, Reader’s Digest/Electrecord 20210501) – 4 CD

CD1 – Un zâmbet, un şlagăr

14. Mandoline, mandoline (Marcel Ionescu/I. Berg, G. Mihalache)

Cântece de aur – vol. 4 (2009, Roton 4470-2)

4. Am strâns toamnă după toamnă (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Discoteca – Galaxia Rompop 1960-1970-1980 (2015, Roton/Electrecord 5291-2) – 3 CD

CD 01 – 1960

6. Mandoline, mandoline (Marcel Ionescu/Aurelian Udrişte)

DISCOGRAFIE – COMPOZITOR (ALŢI INTERPREŢI)

Muzică Uşoară Românească (1970, Electrecord EDD 1242) – LP 

3. Prima zăpadă (Constantin Drăghici/Mihai Dumbravă) – Aurelian Andreescu

Alexandru Arşinel – O strângere de mână (2004, Electrecord EDC 607)

7. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

Constantin Forescu – Cântece de neuitat (2005, Roton 3719-2)

16. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

Aurelian Andreescu – Iubirea cea mare (2009, Electrecord EDC 892)

21. Prima zăpadă (Constantin Drăghici/ Mihai Dumbravă)

Lucian Lepşa – Dulcea pasăre a tinereţii (2010, Studioul Muzical Gaudeamus)

1. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu)

Anotimpurile iubirii (2011, Roton 4493-2) – 4 CD

CD 3 – Nostalgie de toamnă

13. A căzut o frunză-n calea ta (Constantin Drăghici/Constantin Drăghici, Ioana Crăciunescu) – interpret Alexandru Arşinel

Ioana Sandu – La jumătatea vieţii (2014, Eurostar E793)

02. Mint (Constantin Drăghici/Aurelian Udrişte)

04. De nebun ce eram… (Constantin Drăghici) – duet Ioana Sandu şi Constantin Drăghici

06. Doi prieteni (Constantin Drăghici/Ştefan O. Iosif)

08. La jumătatea vieţii (Constantin Drăghici/Aurel Felea)

10. Aş zbura spre infinit (Constantin Drăghici)

12. Toamnă perversă (Constantin Drăghici/Ion Minulescu)

 

Bibliografie:

Arhiva familiei Drăghici

Arhiva revistelor “Informaţia”, “Săptămâna”

“Parada muzicii uşoare” de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, 1968)

“Alternative Pop Dance” de Daniela Caraman – Fotea şi Titus Andrei (Editura Humanitas Educaţional, 2003)

“Actualitatea Muzicală”, nr.9 din septembrie 2013 (“Portret Componistic”, realizat de Octavian Ursulescu)

 

Autor: Mircea Nicolau