Dan Iagnov, compozitorul romantic și pasional

Pe numele adevărat Dan Ion Marcu, Dan Iagnov  s-a născut la data de 6 februarie 1935, în București. Numele de Iagnov îl preia după cel de al doilea soț al mamei sale, Salman Iagnov, o personalitate a lumii medicale. Tatăl lui biologic, Marcu Jean, era născut în Philadelphia, SUA, iar mama lui, Lucreția Fanchette era de origine franceză. Și-a petrecut copilăria și adolescența la București și Timișoara fiind absolvent al liceului de băieți „Nikos Beloiannis” din Timișoara -promoția 1953 și a facultății de construcții Civile  și Industriale, devenind inginer constructor. Viață, însă, a avut alt curs pentru omul cu bicicletă și inconfundabila lui șapcă.

Creator de șlagăre încă de când a început să compună și până când a murit, Dan Iagnov are compuse peste 300 de cântece. Și-a dezvoltat latura de artist, luând lecții de pian încă de la cinci ani cu Lidia Cristian și Magda Nicolau, două pianiste renumite, dar și de armonie și compoziție. A debutat în 1980, în calitate de pianist.

S-a distins în colaborări perfecte cu orchestratorul Ionel Tudor și textierul Andreea Andrei. Aceasta din urmă spune despre colaborarea cu Iagnov: “Dan Iagnov era un tip foarte retras. Într-un fel semăna cu mine că nici mie nu-mi  place să apar la televizor și nici cu radio nu mă împac foarte bine. Suntem niște persoane retrase, dar Dan era ceva ce depășea orice imaginație… De multe ori, când trebuia să luăm un premiu, nu voia  să iasă pe scenă și mă trimitea pe mine. Era un tip introvertit, foarte franțuzist. Avea de altfel rude, mama și bunica lui erau franțuzoaice. Era îndrăgostit de Paris. Stătea câte jumătate de an acolo. Nu mergea acolo ca să facă bani. Era fericit să stea într-o cârciumioară mică, să cânte într-un colț la pian. Era un boem! Îi plăcea să respire aerul Parisului. Cunoștea Parisul mai bine decât Bucureștiul. De orice străduță, colțișor dacă îl întrebai știa să-ți spună… Era și un tip foarte cultivat. Era un personaj deosebit Dan! Pe ultimul CD scos cu OvoMusic sunt multe cântece pe textele mele, piese care au ieșit foarte bine… Aici am avut cele mai mari satisfacții profesionale. Plus că Dan avea un stil liber de lucru, mă lăsa să spun ce vreau, să fac cum vreau. Ne potriveam de minune ca stil. Mă inspira! Până și la textele care mie mi se păreau mediocre, Dan îmi zicea:  <stai sa-l vezi cântat…>. Și adevărul ăsta e că un text de muzică ușoară nu-l poți citi ca pe o poezie…”.  Versurile pieselor de pe albumele „Magazinul meu de vise” și „Louisamour” sunt semnate integral de cunoscuta textieră.

Duetul Ștefan Iordache -Sanda Ladosi rămâne și astăzi, emblematic pentru iubitorii adevărați de muzica. Dan Iagnov povestea pentru Jurnalul Național din 10 noiembrie 2008: „În 1994 m-am gândit să scriu muzică pentru un film de televiziune, avându-i, ca protagoniști, pe Ștefan Iordache și pe Sanda Ladoși. Filmul nu s-a realizat din lipsa de fonduri. În schimb, s-au realizat două lucruri. Mai întâi, cinci melodii de mare succes, două dintre ele <Și între noi mai e un pas> și <Eu vreau să-ți spun că te ador> – fiind premiate. Al doilea lucru: s-a născut un duet plin de farmec și mister care s-a bucurat de mare succes”.

Regretatul actor Ștefan Iordache descrie întâlnirea cu Dan Iagnov astfel: “Am sunat și mi-a deschis un om în negru. Figura de ascet mi-a spus:  <Bună ziua!>.  Am crezut că am greșit adresa. Lumină puțină, abia vedeam pe unde merg, m-am împiedicat de o bicicletă. Un singur bec deasupra pianului. <Am vorbit la telefon ieri, nu?>  <Da>, mi-a răspuns mergând spre pian. <Să vă cânt ceva>. Așa a început aventura mea cu muzica ușoară… Ușoara neliniște când l-am cunoscut s-a risipit, singura lui nebunie fiind muzica. După gustul meu și nu numai compune minunat. Are un singur viciu doar, iubește. Și ce iubește? Ce este mai minunat pe lumea asta, femeia. De unde farmecul și liniștea melodiilor sale”.

Premiile obținute de Dan Iagnov nu sunt multe ca și când melancolicul și sensibilul compozitor n-a făcut un scop din asta. Se disting în palmaresul său: locul II la secțiunea Șlagăre la festivalul Mamaia cu piesa „Și între noi mai e un pas” în 1994, locul III, la aceeași secțiune a aceluiași festival, în 1995, cu piesa „Eu vreau să-ți spun că te ador”. În 1999, la Creație – festivalul Mamaia, Sanda Ladoși obținea pentru Dan Iagnov locul al III -lea cu piesa „Te chem”.  Surprinzător, deși a fost prezentă în 1992 la secțiunea Șlagăre, melodia „Când vine seara” lansată de Sanda Ladoși nu reușea să obțină niciun premiu. Cu toate acestea, istoria nescrisă a festivalului reține o întâmplare amuzantă legată de acest cântec.  Din aproape cei 100 de tineri interpreți care s-au prezentat la preselecțiile din acel an, 67 au cântat în fața juriului cunoscutul șlagăr.  Ziua cu pricina a rămas în amintirea membrilor juriului de atunci. După audierea tuturor interpreților, membrii juriului au urcat pe scenă și în aplauzele și amuzamentul publicului format din cei pe care tocmai îi audiaseră, au cântat piesa în versiuni care mai de care, de la pop, jazz, de petrecere, doină la muzică populară ș.a.

Titus Andrei, prezent în juriul de atunci al festivalului, îl caracterizează pe Iagnov astfel: „Un melodist de o discreție extraordinară. Parcă trecea printre oameni, plutind în aer. Toată structura lui sufletească s-a reflectat în creația lui plină de melancolii, reverii și iubirea dusă la sublim”.

Melodia „Mâine” compusă de Iagnov este și astăzi căutată, ascultată  și descărcată de pe YouTube. În perioada 1987 -1992, melodia lansată de Elena Cârstea a fost cantată  în peste 100 de baruri și localuri din țară.

Angela Similea a cântat de la Dan Iagnov piesa „Cât aș fi vrut” care a stat în fruntea topurilor 30 de săptămâni. Pentru celebra solistă și Ștefan Iordache, Iagnov a scris muzicalul „Adio femei” în colaborare cu Dan V. Dumitriu, în regia lui Mihai Berechet.

Despre propria muzică Dan Iagnov spunea: “Muzica scrisă de mine încearcă să fie o laudă adusă iubirii pentru femeie. Eu nu cânt decât iubirea care, împreună cu muzica, sunt două miracole lăsate de Dumnezeu pe pământ. Iubirea este legea, esența și viața lui Dumnezeu, iar muzica e o respirație a sufletului, un dialog cu Dumnezeu fără intermediar”.

Criticul muzical Daniela Caraman Fotea spune: „Am auzit pentru prima oară  numele lui Dan Iagnov pe buzele Angelei Similea, solista care se menține de ani de zile în prim planul publicului, i-a cantat melodiile. Mânată de curiozitate, am pătruns în universul acestui singular creator ce avea sa mi se releve fascinant. Dan Iagnov vine din lumea științelor exacte în care și-a trăit tinerețea aureolată  de prestigiul personalității, specialistul păstrându-si statutul celui care nu-și expune, nu-și exploatează calitatea pentru a parveni. În muzică  a ajuns printr-o întâmplare să-i spunem astfel pentru a evita cuvinte care nu-și găsesc încă adevăratul sens și care poate l-ar stingheri pe acest om, aparținând structural umbrei, retras, refractar publicității, de o modestie uneori de neînțeles. Pot afirma cu certitudine că a-l asculta cântându-și singur melodiile e un privilegiu”.

Nu cred că altcumva ar fi putut arăta portretul lui Dan Iagnov, omul care a vorbit atât de puțin despre sine, omul care a lăsat muzica să-l descrie. Iar cei care l-au simțit sunt, astăzi, plini de o strălucire lăuntrică, povestindu-l pe Iagnov dintr-o unică perspectivă care lui i-ar fi plăcut. Prin muzica pe care a lăsat-o aici, acum, ieri și peste mult timp de acum încolo. Adevărat doar pentru cei care știu s-o asculte.

Am folosit informații pentru acest material din biografia realizată de doamna Mirela Brițchi pe Wikipedia și din interviul acordat de doamna Andreea Andrei în anul 2012 pentru topromanesc.ro.