Dan Stoian, un muzician complex

Despre regretatul muzician Dan Stoian (1944-1992) s-a scris foarte puţin. Acesta este motivul pentru care îi dedic acest material, publicat în 2013 şi actualizat în mai 2021.

Doresc să adresez sincere mulţumiri lui Sergiu Cioiu, care mi-a împărtăşit din amintirile sale. De altfel, singurul album mare de autor al lui Dan Stoian, a fost realizat cu Sergiu Cioiu. Tot Sergiu Cioiu ne-a furnizat câteva fotografii inedite cu Dan Stoian.

Dan Stoian. Arhiva personală Sergiu Cioiu.
Dan Stoian. Arhiva personală Sergiu Cioiu.

Le mulţumesc interpretelor Stela Enache, Eva Kiss, Gina Pătraşcu şi Denis Ştefănescu care a avut amabilitatea de a scrie câteva rânduri despre regretatul compozitor.

De asemenea, mulţumesc prietenului nostru Marian Stere de la Radio România Internaţional, pentru rândurile scrise şi ajutorul oferit. La debut, Marian Stere a fost pregătit de Dan Stoian.

În numărul 08 din  august 1987 al revistei “Muzica” (actuala revistă “Actualitatea Muzicală”), Ianca Staicovici i-a dedicat lui Dan Stoian un portret componistic. Redau mai jos câteva fragmente din acest articol:

“(…) Dan Stoian este un melodist inspirat, original. Simplitatea, tandreţea, sinceritatea conferă paginilor sale un lirism de esenţă, punctat uneori cu elemente ritmice care aduc binevenitul contrast.

Farmecul iubirii, visarea, fapte de viaţă cotidiene privite câteodată cu umor sau maliţie, minunata lume a copilăriei sunt prinse în linii melodice simple dar nu simpliste ce rămân deseori în memorie.

Cântecele semnate de Dan Stoian posedă o frază muzicală uneori amplă alteori fragmentată, dar totdeauna de autentică sensibilitate. O orchestraţie făcută cu ştiinţă, “la zi” cu modalităţile de expresie internaţionale, un suport armonic variat care subliniază “apartenenţa” românească a inflexiunilor melodice sau a formulelor ritmice se adaugă şi definesc creaţia compozitorului. O creaţie bogată, încununată cu un elocvent palmares de premii, ce confirmă şi susţine valoroasa contribuţie a lui Dan Stoian în orginalul şi diversul peisaj al muzicii uşoare româneşti”.

Dan Stoian a fost un muzician complex: pianist, compozitor, orchestrator şi şef de orchestră.

S-a născut la 21 aprilie 1944, la Târgovişte. Încă din coplărie, creşte într-un mediu muzical. Dr. Emil Stoian, tatăl său, a fost un virtuoz violonist şi dirijor al Orchestrei medicilor. Copil fiind, studiază pianul cu profesoara Maria Fotino. La 14 ani este atras de muzica uşoară.

În 1963, formează o trupă proprie alături de care susţine concerte pe litoralul românesc.

În perioada 1965-1971, urmează cursurile Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, secţia dirijat – compoziţie. Printre profesorii săi s-au numărat Ion Dumitrescu, Victor Giuleanu, Victor Iuşceanu, Zeno Vancea.

Debutează ca dirijor în anul 1967.

Ca şi compozitor, debutează la Radioteleviziunea Română, în anul 1975. Primele compoziţii au fost “Albumul de fotografii” şi “Omule”.

Cu formaţia proprie, Orchestra “Dan Stoian”, susţine o numeroase concerte la cele mai cunoscute baruri din Bucureşti (“Atlantic”, “Continental”, “Melody”). Orchestra “Dan Stoian”, are numeroase apariţii discografice pe compilaţii lansate de “Electrecord”.

În perioada 1972-1979, Dan Stoian a dirijat celebrele spectacole ale Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de la Grădina Boema.

A efectuat turnee în Austria, Bulgaria, Germania (RFG), fosta Iugoslavie, Rusia (URSS).

De asemenea, a realizat peste 500 de orchestraţii ale unor înregistrări realizate de Radio, Electrecord sau Televiziune.

Ca şi compozitor, figurează pe un număr de peste 40 de compilaţii.

Primul disc single de autor - 1980. Arhiva personală Marian Stere
Primul disc single de autor – 1980. Arhiva personală Marian Stere

Dan Stoian a colaborat cu mari nume ale muzicii pop româneşti. Compoziţiile sale au fost interpretate de artişti precum (în ordine alfabetică): Dorin Anastasiu, Aurelian Andreescu, Corina Chiriac, Angela Ciochină, Sergiu Cioiu, Cornel Constantiniu, Gabriel Dorobanţu, George Enache, Stela Enache, Viorela Filip, Luigi Ionescu, Eva Kiss, Doina Limbăşanu, Jeanina Matei, Puiu Năstase, Nicolae Niţescu, Mihaela Oancea, Margareta Pâslaru, Gina Pătraşcu, Jean Păunescu, Cristian Popescu, Adrian Romcescu, Marian Spânoche, Dan Spătaru, Angela Stoenescu, Ion Ulmeanu, Mirela Voiculescu-Fugaru, etc.

De asemenea, în a doua jumătate a anilor’80 şi la începutul anilor’90, a încredinţat nişte prime audiţii unor tineri interpreţi, participanţi la secţiunea “Interpretare” a Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia sau la Concursul TV “Steaua fără Nume”, cum ar fi (în ordine alfabetică): Dana Bartzer, Alexandra Canareica, Liliana Cornilă (Liliana Crează, Liliana Cezar), Emilia Diţu, Adrian Dospinescu, Simona Florescu, Silvia Matache, Monica Măceanu, Gabriel Mustaţă, Trio Raclariu, Sergiu Simionese, Marian Stere, Angela Stoica, Ileana Şipoteanu, Denis Ştefănescu, Iunia Tănase. Mulţi dintre aceştia au devenit artişti îndrăgiţi ai muzicii pop româneşti.

În 1980, “Electrecord” a lansat discul single “Muzică uşoară de Dan Stoian”, ce cuprinde trei creaţii ale compozitorului.

În luna iulie 1989, este trecut în cartea „Meridianele cântecului” (Editura Muzicală), scrisă de muzicologul Daniela Caraman Fotea. În 2007, este trecut în cartea “Istoria Crizantemei de Aur” de Teodor Vasiliu (Editura Artpress, Târgovişte).

A participat frecvent în juriile unor festivaluri şi concursuri naţionale de muzică uşoară. A fost  laureat şi la Festivalurile Naţionale de Muzică Uşoară “Mamaia”, “Melodiile anului” sau popularul concurs TV “Şlagăre în devenire”.

Pe 08 februarie 1987, Dan Stoian participă alături de alţi mari artişti de muzică uşoară, populară sau clasică, la spectacolul “Seară de romanţe – Ioana Radu şi invitaţii săi”, organizat la Sala Radio, realizat de Florentina Satmari şi prezentat de Sanda Ţăranu, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă, a doamnei romanţei româneşti, Ioana Radu. Compozitorul prezintă piesa “Dragă Ioană, mamă romanţă” (versuri: Mircea Block), interpretată de tenorul Florin Georgescu (acesta a fost acompaniat la pian chiar de Dan Stoian). Spectacolul, a fost înregistrat şi montat, dar s-a difuzat integral la TVR abia în 1990, după căderea regimului Ceauşescu.

Prezenţa sa la acest spectacol nu a fost deloc întâmplătoare. În perioada 1982 – 1991, Dan Stoian a participat la fiecare ediţie a Festivalului Naţional de Romanţe “Crizantema de aur” de la Târgovişte, oraşul său natal, obţinând numeroase premii.

Din păcate, pe 11 mai 1992, la doar 48 de ani, Dan Stoian s-a stins prematur. A fost căsătorit cu textiera Gerda Stoian cu care are un băiat, Horia Stoian.

Dan Stoian la pian. Arhiva personală Sergiu Cioiu.
Dan Stoian la pian. Arhiva personală Sergiu Cioiu.

După moartea sa, timp de câteva ediţii la rând, la “Crizantema de Aur” s-a decernat un Premiu Special “Dan Stoian”, în semn de recunştiinţă pentru contribuţia adusă la acest festival.

Mă voi întoarce în 1981, când Dan Stoian şi Sergiu Cioiu au demarat un proiect cu totul deosebit. Un spectacol-recital cu melodii pe versurile lui Marin Sorescu, din cartea “O aripă şi-un picior”. Muzica a fost compusă de Dan Stoian iar selecţia versurilor a fost realizată de către Sergiu Cioiu. Premiera recitalului “La o adică” a avut loc în iunie 1981, sub auspiciile B.T.T., la Sala Dalles din Bucureşti. Spectacolul s-a jucat timp de două săptămâni, la Sala Dalles, urmat de un turneu la Costineşti.

După succesul avut la Sala Dalles, spectacolul a fost preluat şi de Teatru Foarte Mic din Bucureşti. De data aceasta, spectacolul s-a reintitulat “Pe cine numim…EU”. Publicaţii precum “Contemporanul”, “Săptămâna”, “Scînteia Tineretului” au scris nişte cronici elogioase la adresa spectacolului. Cronicile au fost realizate de importanţi oameni de muzică şi jurnalişti precum George Sbârcea (Claude Romano), Laurenţiu Profeta, Octavian Ursulescu şi Florin Silviu Ursulescu.

Cu ocazia acestui spectacol, casa de discuri “Electrecord”, a lansat dublul LP “La o adică”, singurul album de autor al lui Dan Stoian. Lansarea a avut loc pe 4 decembrie 1981, chiar în ziua premierei memorabilului spectacol “Pe cine numim…EU”, ce s-a desfăşurat la Teatrul Foarte Mic, în cadrul stagiunii 1981-1982. Coperta dublului album este foarte bine realizată. Grafica aparţine lui Emil Cost iar fotografiile au fost realizate de Paul Agarici şi Mihai Oroveanu. Fotografiile din spectacol, de pe broşura albumului, au fost realizate de Relu Cioboată. Compozitorul Laurenţiu Profeta şi poetul Nichita Stănescu au scris nişte frumoase rânduri pe broşura albumului, pe care le redăm mai jos.

Nichita Stănescu

“Sergiu Cioiu dezgheaţă ironia lui Marin Sorescu în neaşteptata bunăvoinţă a cîntecului. Cioiu devine el însuşi un spectacol pe un cuvînt scris de Sorescu şi pe un decor al lui Stoian. Bucuria interpretării lui ne deschide pleoapa cu un răsărit de stea.”

Laurenţiu Profeta

“Una din trăsăturile cele mai interesante care caracterizează dezvoltarea muzicii uşoare din ultimul deceniu constă în afirmarea vocaţiei sale culturale, în curajul ei de a fi abordat marea poezie românească clasică şi contemporană. Un bogat patrimoniu creat de aceşti ani îngemânează versul şi viersul românesc, compozitorii încercându-şi puterile în cursa arbitrată sever atât de Clio, cât şi de Euterpe!…Şi, dacă versul lui Eminescu, Minulescu, Blaga sau Miron Radu Paraschivescu părea a fi uşor de “muzicat”, poezia unor autori moderni printre care şi Sorescu, se dovedea mai “rezistentă” la impactul cu muzica. Primul care a “a adoptat-o” a fost Florin Bogardo şocând opinia şi urechile commode cu al său “doctore, m-am îmbolnăvit de moarte.

Exemplul lui Bogardo, care pornea de la un antitext de muzică uşoară şi reuşea totuşi să creeze un adevărat şlagăr, ni se pare seminficativ. Nu pot să nu deschid o paranteză pentru a deplânge încă o dată “concepţia” care domină în anumite locuri (chiar şi la TV) potrivit căreia, întreaga muzică uşoară românească este redusă la un şlagăr şi anume la cel săltăreţ, genul fiind practice situat într-o zonă subculturală, fără deschidere către gândirea muzicală complexă subtilă. Iată de ce nu pot decât să applaud când constat că aceste superstiţii sunt dezminţite prin faptele creaţiei! Ultima, dar nu şi cea din urmă “dezminţire” este semnată de un tânăr ce părea a fi hărăzit exclusiv genului de cea mai largă circulaţie: Dan Stoian. Făcând o piruietă ameţitoare de la şlagăr la poezie, Dan Stoian a surprins şi a uimit, pe mine cel puţin, căci de mult i-am presimţit darurile. Muzica sa are o spontaneitate cuceritoare, pare concentrată în pilule, în vitamină forte, păstrează discreţia şi modestia necesară slujirii fără ostentaţie a textului, dar ştie când să întervină şi în primul plan, cu notă de maliţie şi humor. Iată de ce închei cu un sicner bravo pentru încercarea pe deplin reuşită de a fecunda versul lui Sorescu în aria muzicii. (n-am spus uşoare).

Bravo pentru Dan Stoian, dar şi pentru Sergiu Cioiu, care “nu e lasă” şi duce mai departe lupta cu cei ce ignoră existenţa la noi a unei bogate creaţii în genul “şansonului” (nu se ştie bine decă se scrie cu “ş” sau “ch” ca în franceză – o dovadă în plus că genul deşi există, întârzie să fie legitimat şi omologat – înclusiv în dicţionar).

Albumul acesta am convingerea că se constituie într-un nou şi convingător argument în favoarea celor ce afirmă că muzica uşoară poate fi şi foarte grea în consecinţe spirituale – culturale”.

Sergiu Cioiu, protagonistul spectacolului “Pe cine numim…EU”, a avut amabilitatea să-mi scrie despre colaborarea sa cu Dan Stoian.

Gînduri-amintiri cu Dan Stoian

La sfîrşitul anilor 60, cred că în 1970, l-am cunoscut pe Dan Stoian. Avea un aer plăcut, o figură expresivă, cu trăsături regulate şi ochi inteligenţi, vii, umbriţi de gene lungi, clipind mai des, ascultîndu-şi interlocutorul… Era firav, fuma elegant. Din cînd în cînd, uita de ţigare şi scrumul cădea pe clapele pianului.
Prima oară l-am întîlnit, într-o bună seară, aşteptînd autobuzul… Avea o întîlnire cu cineva la ieşirea actorilor, la Teatrul Tănase. Staţia era la doi paşi de blocul în care stăteam, pe bulevardul Republicii (actualmente Regina Elisabeta, ca în 1945).
El : “Parcă ne cunoaştem…”

Eu: “E posibil… Sergiu Cioiu.”

El : “Dan Stoian…”

Eu: “Sunteţi…”

El: “Pianist, dirijor, compozitor…”

Eu: “A… Angajat ?…”

El: “Colaborator la Tănase, îl înlocuiesc pe Gelu Solomonescu cînd e nevoie…” (Gelu Solomonescu era şi el un mare muzician, pianist, dirijorul orchestrei de jazz Bucureşti, prim dirijor al Teatrului de Revistă şi excelent compozitor).
Am mers o bună bucată din drum pe trotuar, oprindu-ne din cînd în cînd, pălăvrăgind despre muzică, dirijat, cîntecele lui Alexandru Mandy, aranjamente muzicale, dorinţa mea de a cînta într-un stil minimalist, acustic, cu un acompaniament jazzistic, la pian. Discutarăm despre Oschanitzky, Dimitrie (Piky) Inglessis, despre familie, despre atmosfera de la Teatrul Tănase.
Tot mergînd şi oprindu-ne din mers, timpul a trecut repede şi a ratat întîlnirea. Am înţeles că nu era foarte important şi că se va scuza pentru inconvenient. Încă nu erau în funcţie telefoanele mobile…

Dan Stoian şi Sergiu Cioiu, în 1981, la înregistrări. Arhiva personală Sergiu Cioiu.
Dan Stoian şi Sergiu Cioiu, în 1981, la înregistrări. Arhiva personală Sergiu Cioiu.

M-a invitat, pentru a doua zi, să continuăm discuţia începută, să mai stăm de vorbă, să cîntăm şi să ne cunoaştem mai bine. Dorea să-mi arate din compoziţii şi, mai ales, să-l ascult cîntînd şi acompaniind, ca pianist şi aranjor, ceva din repertoriul meu. Mi-a spus unde stă pe Mîntuleasa, într-o casă veche, boierească. Am stabilit, de comun acord, să ne vedem la 10 dimineaţa. M-am prezentat, a doua zi, la adresa indicată. Mi-a deschis. Am intrat în vestibul şi apoi într-o cameră simplă, cu stucatură pe tavan, cu ferestre vechi cu rame grele. Încăperea avea un aer vetust, puţin cam prăfuit, vădind transformări impuse de rigorile unor timpuri, cînd familii mai înstărite au fost obligate să-şi modifice locuinţele pentru a acomoda locatari impuşi. Mai tîrziu, mi s-a confirmat această impresie. Exista o boltă acoperită, zidită, în peretele lîngă care era aşezat patul din camera artistului.  Pe peretele opus, lîngă o uşă care dădea, probabil, într-o altă încăpere, trona o veche pianină. Mai tîrziu, după cîţiva ani, acea boltă avea să se deschidă din nou, pentru ca Dan să poată reintra în posesia adevăratului său dormitor. Pîna la această revenire la un binemeritat confort, însă, Dan Stoian lucra, dormea şi primea în această cameră de boemă bucureşteană, în care am poposit şi eu, primit cu căldură, prietenie şi o enormă bună dispoziţie. Mai tîrziu, mi-am desfăcut tolba cu cîntece şi proiecte artistice, iar pianina, meşterită ad hoc de Dănuţ cu o cheie de acordaj, a fost calul de bătaie a numeroase repetiţii, compoziţii noi, aranjamente strict pianistice sau mai complexe, orchestrale, care aveau să se desfăşoare pe parcurs.
A fost o primă dimineaţă cu cîntec, cu multe cafele, cu plăcerea de a începe o prietenie şi de a lucra împreună. Era în perioada în care, ca liber profesionist, eram destul de solicitat. A fi acompaniat de un pianist excelent, un adevărat şef de orchestră, era un imens avantaj pentru un artizan ca mine, actor şi interpret de cîntece.
Dan Stoian a devenit pianistul cu care am făcut mai multe turnee cu recitaluri personale, fie din repertoriul meu de piese semnate Mandy, fie cu cîntece realizate de mine pe versuri de Miron Radu Paraschivescu, Romulus Vulpescu, Geo Bogza, ori după idei din versurile lui Sorescu. Am cîntat, mai peste tot, în formula voce-pian, o formulă acustică pe care o apreciez şi pe care aş folosi-o oricînd, dar care, cu Stoian la pian, era unică, deci irepetabilă… O singură dată am prezentat, totuşi, cu succes, într-un concurs naţional, aceeaşi formulă — întregită cu un violonist improvizator — pentru Tripticul Brâncuşi. Altă dată am prezentat, la o casă de cultură, un recital cu cîntece de Mandy la care au mai participat Gerry Podgoreanu, la un al doilea pian, şi Johnny Răducanu, la contrabas. Din păcate, aceste momente nu au fost înregistrate şi rămîn doar o frumoasă amintire a colaborării mele cu Dan Stoian şi cîţiva dintre cei mai buni instrumentişti ai acelui timp. Pot spune că am avut noroc şi am fost privilegiat.
Cu Stoian se lucra uşor, rapid şi foarte profesional. Avea o memorie extraordinară şi era un acompaniator desăvîrşit. A învăţat imediat tot repertoriul cîntat de mine. Am început să colaborăm cu diverse teatre şi organizatori de spectacole, pentru diferite turnee în ţară. Îmi aduc aminte că îşi mai făcea curaj cu cîte un coniac, înainte de fiecare spectacol. Eu eram oarecum îngrijorat să nu afecteze perfomanţa noastră în doi. Am fost, însă, uluit să văd, să aud, să constat, că era atît de atent şi de prezent în atmosfera şi universul cîntecelor încît, la cea mai mică ezitare din partea mea asupra textului, îmi sufla cuvîntul şi avansa versul  următor, ca să fie sigur că nu mă încurc în vreun lapsus. Era mai sigur ca un prompter, acompaniator desăvîrşit, excelent improvizator şi armonist, coleg fabulos, om de o mare generozitate, un spirit deschis şi frumos, un tandru şi adevărat prieten pe care îl regret, ca mulţi alţii care au avut plăcerea de a-l cunoaşte ca om şi muzician.
Devenisem de-al familiei. L-am cunoscut pe doctorul Stoian, tatăl, care era şi violonist în orchestra medicilor din Bucureşti, ca şi pe doamna Stoian, fire deschisă, optimistă, veselă, căreia Dan îi spunea Bubulina, ca personajului din Zorba grecul lui Cacoyannis (după romanul lui Kazantzakis), personaj căruia autorul i-a dat semnificaţia faimoasei eroine care a dus la independenţa Greciei. Am ţinut a sublinia acest fapt, pentru că mulţi ar fi tentaţi să creadă că numele Bubulina este un alint pentru o femeie slabă, căreia îi place să fie dorlotată şi alintată. Adevărul este că Dan îşi iubea şi îşi respecta mama, personaj în jurul căruia se învîrtea existenţa familiei, o fermecătoare doamnă căreia Dan i-a oferit o permanentă prezenţă, calitatea unei minunate relaţii de prietenie respectuoasă și tandreţe filială, mai ales după moartea tatălui său.
Cu Dan am colaborat o vreme şi la clasa de canto de la Şcoala Populară de Arte, unde am fost profesor. Împreună cu el şi Dan Ştefănică, am pus pe picioare un grup vocal, “5+1”, care a fost premiat la Concursul Naţional “Cîntarea României” şi prezentat într-unul din spectacolele Teatrului Tănase.
Cea mai intensă şi fructuoasă colaborare, soldată cu un album LP cuprinzînd 28 de cîntece (din cele peste 35 compuse pentru scenă), a fost proiectul La o adică, spectacol-recital cu cîntece pe versuri de Marin Sorescu. Realizat de mine, muzicalizat de Dan Stoian, proiectul mi-a fost inspirat de cartea O aripă şi-un picior, iar premiera recitalului a avut loc în 1981, sub auspiciile B.T.T., la Sala Dalles din Bucureşti. Pe harta voiajului La o adică, Dan a avut conducerea muzicală a unui grup din care făceau parte redutabili instrumentişti, ca Sandu Avramovici, Dan Dimitriu, Cornel Meraru, Alin Constanţiu, Costin Petrescu, Mira Moreno Toroimac (voce), Gerda Mosescu (voce & violoncel).
Ţin minte febrila noastră agitaţie pentru a populariza, a face cunoscut cît mai multor oameni acest recital. Am reuşit să conving nişte tîmplari ai Teatrului de Operetă, care mă simpatizau (fusesem în slujba acestui stabiliment vreme de trei stagiuni), să ne construiască trei panouri publicitare, triunghiulare, înalte, ce se învîrteau pe un ax. Pe fiecare faţă a panourilor erau lipite cîte două exemplare, recto şi verso, ale afişului-program realizat de pictorul Sorin Dumitrescu. Desfăcut, programul de sală al spectacolului (cu poze, cronici, citate…) devenea afiş (cu fotografia subsemnatului, cu titlul şi distribuţia show-ului… dar şi alte detalii), astfel ca spectatorul să aibe nu numai programul cu amănunte despre spectacol, dar şi afişul. Noaptea, am cărat panourile cu o camionetă pînă in faţa Sălii Dalles. Am lăsat unul acolo şi alte două pe bulevardul Magheru, unul în dreptul cinematografului Scala şi altul în colţ, la Piaţa Romană. Toată această incursiune — nocturnă, romanescă, indelebilă — am făcut-o cu Dan întru succesul spectacolului nostru, fireşte, dar mai ales pentru că ne lega, deja, o strînsă prietenie.

În 1981, în studioul Electrecord, la înregistrarea albumului "La o adică". Arhiva personală Sergiu Cioiu.
În 1981, în studioul Electrecord, la înregistrarea albumului „La o adică”. Arhiva personală Sergiu Cioiu.

A doua zi, s-au primit tot felul de telefoane de la “organe”, întrucît “deranjasem ordinea publică”, instalînd — fără aprobare — panourile cu afişe. Am scăpat cu faţa curată şi cu panourile aduse în faţa Sălii Dalles, pentru că B.T.T. era gerat de C.C. al U.T.C., sub ordinea lui Nicuşor Ceauşescu (fiul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu n.n.)…
Acest prim spectacol, reluat de cîteva ori, a fost doar cu cîntece. Poeziile lui Sorescu, cîntate şi interpretate de mine, erau ca nişte simple fabliau-uri, dar cu dublu sens, cu apropo la ipocrizia de fiecare zi, la turnătorii, la limbajul lemnos, tovărăşesc, convenţional, la inexprimabilele nemulţumiri ale epocii — practic, ceva şopîrle. Astfel, spectacolul a trezit interesul unora, şi am fost invitaţi să dăm o vizionare la Teatrul Mic, condus, pe atunci, de Dinu Săraru, scriitor şi director de teatru, cu solide credite politice, dar cu o viziune mai liberală, mai descătuşată, mai ieşită din corset, și cu ambiţia de a încuraja producţia unor spectacole de teatru cu subtext, şi chiar unele muzicale, cum ar fi cele ale unor folkişti ca Nicu Alifantis, care deja avusese un recital sub egida T.F.M..
După o primă vizionare cu consiliul artistic al teatrului, s-a decis a se trece la realizarea acestui recital la T.F.M., dar într-o formulă redusă, întrucît nu erau bani pentru a finanţa toată formaţia. Am decis, împreună cu Stoian, să adăugăm duetului nostru un instrumentist care să coloreze ţesătura muzicală. Direcţia teatrului m-a îndemnat (sau mi-a sugerat) să caut poeme soresciene care să articuleze show-ul cu idei mai corozive, mai curajoase, mai critice, mai şopîrloase. Interesant !…

Zis şi făcut. Eram amîndoi în al nouălea cer. Dan a venit cu ideea de a ne îmbrăca ultra şic, el în redingotă şi pantaloni reiaţi, ca pe vremuri, eu în smoching, ghete de lac, cu ghetre… Între timp, am găsit şi am selecţionat poemele ce mi s-au părut mai curajoase, cu un substrat social mai dur, mai critic, cu care am completat recitalul. Am reintitulat spectacolul Pe cine numim… Eu, după o altă poezie a lui Sorescu. Am optat pentru a întrebuinţa negativele discului, deja înregistrate la Electrecord. Am aranjat ca bine cunoscutul maestru de sunet, Paul Enigărescu, să ne dea o mînă de ajutor pentru mixarea a ce era în direct cu ceea ce era deja înregistrat, şi ne-am prezentat pentru o a doua vizionare, la ora fixată de onor direcţia teatrului, într-o dimineaţă, la orele 10:30.
Pe la orele 11:30, după o primă oră de aşteptare, ni s-a spus că tovarăşul Săraru este reţinut într-o şedinţă la “ceceu” (Comitetul Central al Partidului Comunist Român n.n.). Pentru a trece peste inconvenientul aşteptării, Dan Stoian şi-a comandat o cafea. Mai tîrziu, am aflat că în ceaşca de cafea era şi un stropşor de coniac, dintr-o sticluţă discret disimulată in buzunar…
După prima oră de aşteptare, a urmat o a doua, cu cafeaua aferentă, apoi o a treia, o a patra şi, după o dimineaţă întreagă de aşteptare, cu cafele înotînd în coniac, a apărut şi tovarăşul director, Dinu Săraru, aferat de-atîtea treburi, răspunderi, ședinţe… “Hai, daţi-i drumul !” Aici, a izbucnit instantaneu furia lui Dan, care, fără să se mai gîndească la consecinţe, a aruncat o salvă de înjurături scriitorului Dinu Săraru, redutabil director al Teatrului Mic, omul Partidului, care, venit de la “ceceu”, important şi cam precipitat, răspunzînd la sătrăiţi-urile slujbaşilor prezenţi (oamenii de serviciu, tehnicieni şi maşinişti), gata să înceapă mult întîrziata vizionare, nu se aştepta ca cineva să-l facă albie de porci, insultîndu-l fără jenă, fără perdea, de faţă cu toată lumea. Eu am încremenit. Ştiidu-l calm şi molcom, pe Dan, am fost surprins, uluit. Nu mă aşteptam la un afront dezlănţuit, cu injurii la adresa tovarăşului. Vorbea omul, dar culorile lexicale emanate în clipa aceea erau ale alcoolului ingurgitat, pe-ndelete, în cinci ore de aşteptare, de emoţii reţinute, şi de discuţii sterile la cafele alungite cu coniac Dunărea.
Dinu Săraru a reacţionat inteligent, chiar dacă era înfuriat. L-a poftit afară pe Stoian, m-a chemat la birou şi mi-a spus că, dacă doresc să fac spectacolul la teatrul ce cu onoare conduce, să-mi intre în cap că Stoian nu are ce căuta pe scenă; să mă gîndesc bine şi să-l înlocuiesc sau să renunţ la idee… “În teatrul meu nu au ce căuta beţivii! I-am dat afară pe Tudorel Popa, pe Dumitru Furdui, actori impotanţi, angajaţi ai Teatrului Mic. Nu există scuze pentru aşa ceva ! Nu accept explicaţii ! Hotărăşti cum crezi, dar eu, Dinu Săraru, nu sunt dispus să trec peste insulte, obrăznicii şi, mai ales, pentru o atitudine provocată de alcool.”
Ce era să fac? Am căutat toate scuzele din lume. Nu aveam argumente. Eram între ciocan şi nicovală. Explicaţia mea că Dan era, totuşi, autorul muzicii, nu a ţinut. Mi-a retorcat că nu toţi autorii sau compozitorii se urcă pe scenă să-şi interpreteze operele sau să îşi acompanieze interpreţii. Că Stoian n-are ce să caute în teatru. Poate doar să asiste la premieră, dacă eu doresc să prezint acest recital sub auspiciile T.F.M..
Am discutat cu Dan, care a înţeles situaţia şi care s-a scuzat pentru dezagrementul major provocat de ebrietatea sa. Am găsit, împreună, un excelent pianist, în persoana lui Alex Dumitrescu, elevul lui Dan Mizrahy. Deasemeni, am apelat la Costin Petrescu, cunoscut percuţionist, care a contribuit la realizarea unui decor muzical foarte potrivit. Stoian a scris note pentru pian şi a supervizat realizarea acompaniamentului. A fost prezent şi s-a bucurat de succesul recitalului, la premieră, cînd a fost lansat şi albumul. Am rămas buni prieteni pînă la plecarea mea din ţară.
Pe album a apărut o frumoasă acoladă scrisă de Nichita Stănescu: “Sergiu Cioiu dezgheaţă ironia lui Marin Sorescu în neaşteptata bunăvoinţă a cîntecului. Cioiu devine el însuşi un spectacol pe un cuvînt scris de Sorescu şi pe un decor al lui Stoian. Bucuria interpretării lui ne deschide pleoapa cu un răsărit de stea.”
Bucuria despre care scria Nichita nu putea fi simţită fără participarea lui Dan Stoian, a cărui creativitate a dus la realizarea acestui album şi a celor două spectacole, La o adică, la Sala Dalles, şi Pe cine numim… Eu, la T.F.M..
Termin cu o anecdotă. Nu mi-am explicat niciodată de ce, uneori, Dan cădea pe gînduri şi-mi spunea că el simte că va muri tînăr. După premieră, Dan Stoian mi-a făcut cadou costumul (redingota şi pantalonii reiaţi) pe care ar fi trebuit să-l poarte pe scenă. De atunci, redingota şi pantalonii au dispărut, ca orice lucru perisabil… Cîntecele compuse şi semnate de Dan Stoian au rămas. Ele pot fi ascultate, oricînd, pe LP-ul de colecţie La o adică (Electrecord, ST-EDE 01920) şi pe albumul CD intitulat Pe cine numim… Eu (înregistrat în 2000 şi publicat în 2017, la Casa de discuri “Eurostar”,  în colaborare cu  ConArt, cu noi interpretări vocale pe negativele originale).

Amintirea lui Dan Stoian, talentat, blînd, tandru, mucalit, rămîne vie în amintirea mea.

Sergiu Cioiu, iulie 2013

…………………………………………….

Îmi amintesc cu drag de o perioadă care pare a se fi desfăşurat într-o altă viaţă… Şi chiar a fost o altă viaţă… A trecut un sfert de secol, dar parcă a trecut un sfert de mileniu… Ce păcat că în acea perioadă nu existau la tot pasul telefoane mobile cu înregistrare audio – video sau cu aparat foto… A rămas doar un disc cu autograf, un disc de autor în interpretarea magistrală a minunatului artist şi prieten Sergiu Cioiu.

Coperta albumului "La o adică" (1981) cu autograful lui Dan Stoian. Arhivă personală Marian Stere.
Coperta albumului „La o adică” (1981) cu autograful lui Dan Stoian. Arhivă personală Marian Stere.

Dan Stoian: un om bun, blând, vesel, cu o mare apetenţă pentru viaţă. Răspundea la numărul de telefon 22.18.03. Când vorbesc despre Dan, amintirile se îmbulzesc spre ieşire şi, din cauza înghesuielii, se blochează. Încercarea de a evoca un portret al lui Dan Stoian se risipeşte în mii de cioburi aranjate ca într-un vechi caleidoscop pe care, dacă vă amintiţi, oricum îl răsuceai în faţa ochilor, arăta imagini superbe, fantastice şi multicolore. În strada Mântuleasa numărul 4 era un laborator muzical, cu o pianină încăpăţânată: doar Dan putea cânta la ea. Dacă o atingea altcineva, scotea nişte sunete jalnice. În schimb, clapele mângâiate de el transformau – prin minunea parteneriatului artistic – o zbatere de coardă într-un sunet diafan. Când se aşeza la pianină, Dănuţ săruta muzica. A avut mulţi elevi, începători în ale muzicii. Chiar a organizat, alături de un alt mare dispărut, Cornel (Bebe) Fugaru, o clasă de artişti. Îmi amintesc: stăteam în prima bancă, alături de un bun prieten (păcat că a renunţat la muzică) Ovidiu Baciu şi de o fată veselă, mereu pusă pe glume, extraordinar de talentată: Laura Stoica… Şi ea s-a grăbit să cânte îngerilor… De aceea spuneam la început că toate s-au întâmplat parcă într-o altă viaţă… Şi tot de un om fantastic, răbdător şi profesionist până în vârful unghiilor mă leagă alte amintiri care îl au pe Dănuţ în centrul atenţiei… Este vorba despre Theodor (Freddy) Negrescu, maestru de sunet la Electrecord, acolo unde am făcut primele mele înregistrări, care, prin voinţa destinului, mi-au fost încredinţate de profesorul meu de teorie şi solfegii, acelaşi Dan Stoian…

Eram militar în termen la Ciorani (UM 02874) – judeţul Prahova, o unitate de dresaj de câini pentru grăniceri… De acolo, am fost selectaţi câţiva militari pentru a reprezenta unitatea la Festivalul „Cântarea României”, la Casa Armatei din Ploieşti. Cert este că tot Dan Stoian mi-a încredinţat o piesă în primă audiţie (pe care am cântat-o acompaniat live de Orchestra de Estradă dirijată de Vasile Simion): „E floarea tinereţii noastre” – pe versuri de Mircea Block. Versurile erau superbe, potrivite perfect pentru un festival ostăşesc, dar nu şi pentru marele public. În paranteză fie spus, am avut de furcă la alegerea celei de-a doua piese (care trebuia să aibă elemente „patriotice” – adică să se refere la „Epoca de Aur”). Am ales, alături de Dan, „Trenul galben fără cai” – piesa compozitorului Marcel Dragomir pe versuri de George Ţărnea, pe atunci lansată în urmă cu vreo 4 – 5 ani, de Angela Similea. Era vorba despre metrou, o înfăptuire măreaţă (timpul mi-a demonstrat că, de fapt, aşa a şi fost). Mi-am luat Marele Premiu, am fost înaintat de la gradul de soldat prost, direct la cel de caporal – artist (fruntaş deştept nu am fost niciodată)… În sfârşit… La revenirea din armată am intrat în studioul Electrecord şi am înregistrat acea „Floare a tinereţii” cu un alt text, realizat tot de regretatul Mircea Block: „Iubirea mea nu are margini”. Cu acel prilej am cunoscut-o pe superba doamnă Naarghita, care tocmai terminase de înregistrat… Amintiri…

Dar cea mai puternică impresie mi-a rămas în urma unei farse (cam macabră, dar cred că tocmai de aceea mi-o şi amintesc)…

În primăvara anului 1992 (eram deja de doi ani angajat în Radio România) am sunat la 22.18.03. Mi-a răspuns o voce care semăna izbitor cu cea a lui Dan, care mi-a spus aşa:

„Nu sunt Dan Stoian, sunt vărul lui primar. Am ajuns acasă la el, pentru că Dan a avut un accident de maşină şi a murit”. Evident că m-am speriat (era într-o seară de vineri). Am sunat-o pe Lucia Popescu Moraru (care, pe atunci, realiza emisiunea „Vineri noaptea în direct”), pe Mirabela Dauer, pe Angela Ciochină, pe Angel Grigoriu, pe Angela Similea… Nimeni nu auzise nimic. Evident că pe atunci nu existau telefoane mobile… Cert este că au început să sune telefoanele… A doua zi, am primit un telefon acasă: „Marinuş, mortul la telefon. Vroiam să văd ce se întâmplă dacă aş fi murit”. Normal că m-am supărat. I-am spus că dacă mai face bancuri de prost gust, îi cumpăr o coroană funerară, i-o rezem de uşa de la intrare, sun şi fug !… După câteva zile (eram la Craiova într-un turneu) am primit un alt telefon în camera de hotel, cu o veste asemănătoare: „Marian, ai auzit că astăzi a murit Dan Stoian?”. Răspunsul meu a fost sec, iar sub formă de întrebare: „Iar?!”. De data asta, chiar era adevărat…

Marian Stere, iulie 2013

……………

Ecuaţia este foarte simplă şi, totuşi, complicată:

Talent + Dăruire + Generozitate + Bunătate + Zâmbet = DAN STOIAN

Mi-e tare dor de Dănuţ…

Stela Enache, iulie 2013

………………………..

Ce aş putea să vă scriu despre Dan Stoian?  Am avut o colaborare foarte bună cu el. Am fost colegi la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

A fost un coleg bun, sensibil si muncitor. Mi-a facut placere sa cânt melodiile compuse de el.

Mi-a încredinţat câteva piese frumoase, pe care le-am prezentat la cele mai importante competiţii de gen de la acea vreme (Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, Concursul de Creaţie de Muzică Uşoară Românească “Melodiile Anului”, Concursul TV “Şlagăre în Devenire”).

Am colaborat bine cu el şi mă bucur mult că scrieţi despre valori ale României, Dan Stoian fiind un  compozitor  prolific, sensibil şi pasionat de munca sa.

Eva Kiss, mai 2021

………………………..

Ce-aş putea spune?…..Un profesionist de înaltă clasă, foarte bun pianist….piesele lui erau aparte ca şi stilul său de astfel.

Cu toată rigurozitatea era destul de permisiv când vroiam să schimb ceva sau să improvizez. Mă  încuraja când aveam emoţii…mai ales în concursuri.

Din ce îmi aduc aminte, i-am prezentat două piese la două dintre cele mai importante competiţii de gen: Concursul TV “Şlagăre în Devenire” (în 1983, cu piesa “Bucureşti, oraş al păcii”) şi Crizantema de Aur (tot în 1983, cu piesa “De ce mai caut fericirea”)

Piesa compusă de el, care mi-a venit mănuşă este “Trecătoare ploi”, lansată în 1983, pe versurile lui Eugen Rotaru.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină.

Gina Pătraşcu, mai 2021

………………………..

Prima persoană cu care am “început să scriu povestea mea în muzica uşoară românească” a fost compozitorul Dan Stoian!

Tatăl meu, regretatul Ion Ştefănescu, l-a contactat, în prima fază, pentru a mă ajuta cu negativele (varianta instrumentală) unor piese din muzica uşoară, dar lucrurile n-au rămas la acest nivel!

Între familiile noastre s- a legat o frumoasă prietenie, Dan şi Gherda, soţia lui, devenindu- ne buni prieteni de familie!

El a fost cel care m-a indrumat către concursul TV “Steaua fara nume”! Datorită lui, în toamna anului 1987, m-am înscris şi am fost selecţionată.

Nu am să uit câte emoţii am avut în culise, la Sala Radio, pe 4 aprilie 1988, în timpul concursului, pentru ca au venit cu toţii la spectacol. Au fost alături de noi! A fost mândru de mine când, la final, am obţinut din partea juriului de specialitate, 10 pe linie. Chiar şi din partea doamnei Camelia Dăscălescu, care foarte severă.

În toamna anului 1990, cu puţin timp înainte de dispariţia sa prematură, Dan Stoian mi-a încredinţat o frumoasă piesă de dragoste, pe versurile Gerdei Stoian, intitulată “Prinde o stea”.

Mare compozitor, mare orchestrator, mare om, mare prieten! Dan Stoian era un domn născut!!!

Era un tip cu un simţ al umorului super dezvoltat, un sensibil şi o persoană extrem de modestă!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.

Denis Ştefănescu, mai 2021

………………………..

Mai jos puteţi citi discografia, palmaresul şi participările lui Dan Stoian la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.

Muzică pentru spectacole şi spectacole de revistă

“E nemaipomenit” (1975) – Teatrul “Constantin Tănase”

“Cavalcada comediei” (1976) – Teatrul “Constantin Tănase”

“Nu v-ascundeţi după uşă” (1979) – Teatrul “Ion Vasilescu”

“La o adică” (1981) – Sala Dalles + Turneu în Costineşti

“Pe cine numim…EU” (4 decembrie 1981 – mai 1982) – Teatrul Mic

“Disco’82” (1982) – Teatrul de Estradă din Ploieşti

“Revista la ora exactă” (1982) – Teatrul de Estradă din Deva

“Revista tinereţii” (1983) – Teatrul din Timişoara

PARTICIPĂRI LA FESTIVALURI ŞI CONCURSURI NAŢIONALE

CONCURSUL DE CREAŢIE DE MUZICĂ UŞOARĂ ROMÂNESCĂ MELODIILE ANULUI (BUCUREŞTI, 1979 – 1987)

Melodii’79 (Sala Palatului, 26 – 28 decembrie 1979) – Ediţia 01

Participare în concurs

Melodii’81 (Sala Polivalentă, 29 ianuarie – 02 februarie 1982) – Ediţia 03

“Am crescut odată cu ţara mea” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Jean Păunescu (pe discul Electrecord apare Cristian Popescu) – piesă prezentată în afara concursului

“Trei fabule” (m: Dan Stoian; t: Gerda Moisescu) – i: Grupul Stereo

Melodii’82 (Sala Palatului, 25 februarie – 02 martie 1983) – Ediţia 04

Secţiunea “Din melodiile anului 1982”

“E carnaval” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Grupul 3T (pe discul Electrecord apare Mihaela Oancea)

“Eu sunt tinereţea” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Grupul Vocal “Expres”

Secţiunea “Lucrări în primă audiţie”

“Chimiştii” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Grupul vocal “Choralis”

“Cu tinereţea în inimă” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Mirela Voiculescu

Melodii’83 (Sala Polivalentă, 06 – 11 martie 1984) – Ediţia 05

Secţiunea  “Piese lansate în 1983”

“Cu tinereţea în inimă” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Mirela Voiculescu

“Marea nopţilor albastre” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Grupul “Expres”

Secţiunea  “Lucrări în primă audiţie”

“Floarea prieteniei” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Jean Păunescu

Melodii’84 (Sala Polivalentă, 14 – 17 februarie 1985) – Ediţia 06

Secţiunea “Melodiile anului 1984”

“E dorul aprins de cuvinte” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Eva Kiss – Premiul Organizatorilor

Secţiunea “Muzică de dans în primă audiţie”

“Nu e prea mult” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Cristian Popescu

Melodii’85 (Sala Polivalentă, 13 – 16 februarie 1986) – Ediţia 07

Secţiunea “Din melodiile anului 1985”

“Cele mai frumoase flori” (m: Dan Stoian; t: Ciupi Rădulescu) – i: Un grup de copii de la Casa Pionierilor şi Şoimilor patriei a sectorului IV din Bucureşti, dirijat de Lăcrămioara Mitroaică – Premiul Organizatorilor

“Grea e dragostea” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Stela Enache – Premiul Organizatorilor

Secţiunea “Muzică de dans în primă audiţie”

“Ne întâlnim într-un dans” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – i: Eva Kiss & Radu Constantin

“Univers de lumină” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Eva Kiss

Melodii’86 (Sala Polivalentă, 30 ianuarie – 01 februarie 1987) – Ediţia 08

“Toamna se numără bobocii” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – i: Dan Spătaru şi un grup de copii de la Palatul Pionierilor – Laureată

Melodii’87 (11 – 13 martie 1988) – Ediţia 09 (ultima ediţie)

“Te-am aşteptat, iubită primăvară” (m: Dan Stoian; t: Nicolae Dumitru) – i: Dan Spătaru – Laureată

CONCURSUL TV “ŞLAGĂRE ÎN DEVENIRE” (1980 – 1987) (participările de la acest concurs au fost preluate din cartea “Titus Munteanu – un lord al micului ecran” de Octavian Ursulescu, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2017) – în paranteză este trecută data difuzării la TVR

Ediţia 01 (Sala Radio, 27 decembrie 1980)

“Pastel de toamnă” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Ion Ulmeanu

Ediţia 04 (Sala Radio, 06 aprilie 1981/18 aprilie 1981, data difuzării la TVR)

“Am crescut odată cu ţara mea” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Cristian Popescu

Ediţia 07 – Ediţie Specială realizată la Costineşti (Costineşti, 05 septembrie 1981)

“Visul meu de soare” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Grupul Stere

Ediţia 09 (Sala Radio, 15 mai 1982)

“Eu şi tinereţea” (m: Dan Stoian; t: Gerda Moiescu) – i: Grupul Stereo

Ediţia 11 – Vară Românească (04 august 1983/20 august 1983 data difuzării la TVR) – ediţie desfăşurată la Teatrul de Vară Soveja din Constanţa, care a fost inaugurat cu această ocazie

“Mândră vară românească” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Mirela Voiculescu

Ediţia 12 – Melodiile Bucureştiului (Sala Radio, 26 noiembrie 1983)

“Bucureşti, oraş al păcii” (m: Dan Stoian; t: Aurel Storin) – i: Gina Pătraşcu

Ediţia 13 – Ediţie specială de Anul Nou (Sala Radio, 02 ianuarie 1984)

“Un An Nou” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Eva Kiss

Ediţia 15 – Vară Românească (Sala Radio, 21 iulie 1984)

“Radio-Vacanţa” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Grupul 3T

Ediţia 16 – Toamnă Românească (Sala Radio, toamna 1984)

“Cânta vântul o melodie” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Dorin Anastasiu

Ediţia 17 (Sala Radio, 04 mai 1985)

“Grea e dragostea” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Stela Enache

Ediţia 18 (Sala Radio, 15 iunie 1985)

“Cele mai frumoase flori” (m: Dan Stoian; t: Ciupi Rădulescu) – i: Un grup de copii de la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei a Sectorului IV din Bucureşti, dirijat de Lăcrămioara Mitroaică, solişti Anamaria Aconstantinesei şi Mircea Ciurez – Premiul Juriului, Premiul de Popularitate, Premiul Tinereţii

Ediţia 19 (Sala Radio, 05 iulie 1986)

“Pianul meu” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – i: Stela Enache

Ediţia 20 (Sala Radio, 13 decembrie 1986)

“Pastel de iarnă” (m: Dan Stoian; t: Ecaterina Dumitru) – i: Stela Enache alături de un grup de copii din Formaţia de Estradă a Palatului Pionierilor, îndrumaţi de profesoara Lăcrămioara Mitroaică

CONCURSUL CÂNTECULUI POLITIC PENTRU TINERET (Sala Radio, 1976 – 1988)

Ediţia 04 (27 – 29 noiembrie 1981)

Secţiunea “Muzică Uşoară”

“Pentru că eşti tânăr” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Mihaela Oancea

“Sunt oşancă” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Jeanina Matei

Ediţia 05 (aprilie 1984)

Secţiunea “Muzică Uşoară”

“Primăvara vieţii” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Cvintetul Luchian

Ediţia 06 (18 – 20 aprilie 1986)

Secţiunea “Muzică Uşoară”

“Cu tinereţe şi mândrie” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Grupul Vocal “Choralis”

CONCERTUL CONCURS DE MUZICĂ UŞOARĂ “ZBOR DE PORUMBEI” (Teatrul de Vară din Mamaia, 07 – 08 august 1982) – o singură ediţie

“Frumoasa Cosânzeană” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Doina Limbăşanu

“Pentru pace” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Eva Kiss – Premiul II

FESTIVALUL NAŢIONAL DE MUZICĂ UŞOARĂ DE LA MAMAIA (1963 – 2012)

Mamaia’83 (26 – 30 august 1983) – Ediţia 13

Secţiunea “Creaţie”

“Marea nopţilor albastre” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Trio Expres

Secţiunea “Interpretare”

Gabriela Mihai

“Pentru pace” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru)

Mamaia’84 (29 august – 02 septembrie 1984) – Ediţia 14

Secţiunea “Creaţie”

“E dorul aprins de cuvinte” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Eva Kiss – în afara concursului

“Farmecul mării” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Eva Kiss

Secţiunea “Interpretare”

Emilia Basarabeanu

“Floarea prieteniei” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet)

Mamaia’85 (28 august – 01 septembrie 1985) – Ediţia 15

Secţiunea “Creaţie”

“Visul etern românesc” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – i: Cvintetul “Luchian”

Secţiunea “Interpretare”

Silvia Matache – Premiul de Popularitate

“Ne întâlnim pe litoral” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – primă audiţii

Mamaia’86 (27 – 31 august 1986) – Ediţia 16

Secţiunea “Creaţie”

“Toamna se numără bobocii” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – i: Dan Spătaru şi un grup de copii de la Casa pionierilor şi şoimilor patriei, sector IV, Bucureşti – Premiul Criticii Muzicale

Secţiunea “Interpretare”:

Trio R (Luminiţa, Liana şi Gabriela Raclariu) – Premiul de Popularitate

“La noi la Mamaia” (m: Dan Stoian; t: Eugen Rotaru) – primă audiţie

Dana Bartzer – Premiul Criticii muzicale oferit de ATM

“Drumul spre înalt” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – primă audiţie

Mamaia’87 (26 – 30 august 1987) – Ediţia 17

Secţiunea “Creaţie”

“Voi, cocorii” (m: Dan Stoian; t: Mala Bărbulescu) – i: Dan Spătaru

Secţiunea “Interpretare”:

Monica Măceanu

“Iubire, tu eşti ca un cântec” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – primă audiţie

Mamaia’88 (31 august – 04 septembrie 1988) – Ediţia 18

Secţiunea “Creaţie

“Râzi tu, imimă şi cântă” (m: Dan Stoian; t: Mala Bărbulescu) – i: Corina Chiriac

Secţiunea “Interpretare”:

Liliana Crează (Liliana Cornilă) – Premiul II

“Pe plaiul Carpatin” (m: Dan Stoian; t: Gerda Stoian) – primă audiţie

Adrian Dospinescu – Menţiune

“La telefon” (m: Dan Stoian; t: Gina Teodorescu) – primă audiţie

Mamaia’89 (30 august – 03 septembrie 1989) – Ediţia 19

Secţiunea “Creaţie”

“Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie?” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Dan Spătaru – Laureată

“Să iubim planeta albastră” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet) – i: Cvintetul “Luchian”

Secţiunea “Interpretare”:

Sergiu Simionese

“Corăbii de lumină şi de dor” (m: Dan Stoian; t: Mala Bărbulescu) – primă audiţie

Mamaia’91 (28 august – 02 septembrie 1991) – Ediţia 21

Secţiunea Creaţie I – Prime audiţii

“Într-o lume de-ntrebări” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu-Chiselet ?) – i: Liliana Cezar (Liliana Cornilă)

CONCURSUL DE CREAŢIE ŞI INTERPRETARE A MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI “BUCUREŞTI’” (PENTRU TINERII SOLIŞTI)

Bucureşti’84 – Ediţia 08 (Sala Radio, 19 – 23 mai 1984)

Secţiunea “Creaţie”

“A-nflorit bătrânul Cişmigiu” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Nicolae Niţescu – Premiul Consiliului Municipal al Femeilor

FESTIVALUL NAŢIONAL DE ROMANŢE CRIZANTEMA DE AUR” (TÂRGOVIŞTE, 1968 – )

Ediţia  15 (10 – 13 noiembrie 1982)

Secţiunea “Creaţie”

“Dorule, copil hoinar” (m: Dan Stoian; t: Dumitru Popescu Chiselet) – i: Luigi Ionescu

Ediţia 16 (08 – 13 noiembrie 1983)

Secţiunea “Creaţie”

“De ce mai caut fericirea” (m: Dan Stoian; t: Nicolae Niţă) – i: Gina Pătraşcu

“În pacea de acasă” (m: Dan Stoian; t: Ion Encuţ) – i: Jean Păunescu – în afară de concurs

“La pieptul tău” (m: Dan Stoian; t: Nicolae Niţă) – i: Margareta Niculescu

Ediţia 17 ( 29 noiembrie – 01 decembrie 1984)

Secţiunea “Romanţe în primă audiţie”

“Mă-ntâmpină oraşul meu drag” (m: Dan Stoian; t: Aristide Mircea) – i: Nicolae Niţescu

Ediţia  18 (22 – 24 noiembrie 1985)

Secţiunea “Romanţe în primă audiţie”

“Iubite învăţător” (m: Dan Stoian; t: Nicolae Dumitru) – i: Lucian Marinescu

Ediţia 19 (14 – 16 noiembrie 1986)

Secţiunea “Romanţe în primă audiţie”

“Oraşul meu, mândria mea” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Grupul “Romanţa”, al Şcolii Populare de Artă din Târgovişte

“Spre tine zboară dorul meu” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Ion Ulmeanu

Ediţia 20 (04 – 08 noiembrie 1987)

Secţiunea “Creaţie”

“De ce n-a fost fără sfârşit” (Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Georgeta Braşoveanu – Premiul I

“Douăzeci de crizanteme” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Elvira Cîrje – Premiul I

Ediţia 21 (02 – 05 decembrie 1988)

Secţiunea “Romanţe în primă audiţie”

“Copii ne rămân copii” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Niculina Merceanu

Ediţia 22 ( 09 – 12 noiembrie 1989)

Secţiunea “Romanţe în primă audiţie”

“De multe, multe primăveri” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Mariana Bălan

Ediţia 23 (14 – 18 noiembrie 1990)

Secţiunea Romanţe în primă audiţie”

“Părinţii noştri” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Iunia Tănase

“Romanţă – rugăciune” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Elvira Cîrje

Ediţia 24 (01 – 03 noiembrie 1991)

Secţiunea “Creaţie”

“Aşa e viaţa uneori” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Ana Piuaru – Premiul I

“Bătrâne lăutar” (m: Dan Stoian; t: Mircea Block) – i: Florin Georgescu – Premiul III

ALTE PREMII ŞI DISTINCŢII (selectiv)

1981 – Premiul II la Etapa republicană a Festivalului Naţional “Cântarea României” pentru piesa “Am crescut odată cu ţara” (text: Eugen Rotaru).

1982 – Diplomă la Concursul Teatrelor şi Secţiilor de Estradă pentru muzica spectacolului “Revista la ora…exactă” (Teatrul de Estradă din Deva).

1983 – Participare la Festivalul Internaţional de la Tokio, Japonia cu peisa “Vino în întâmpinarea mea” (text: Eugen Chiselet).

DISCOGRAFIE DE AUTOR

Muzică uşoară de Dan Stoian (Electrecord 1980, 45 EDC 10.690) – EP

01. Albumul cu fotografii (Dan Stoian/Aurel Felea) – Mihaela Oancea

02. Ca-n basme (Dan Stoian/Ovidiu Dumitru) – Grupul 5T

03. Am vrut (Dan Stoian/Angela Ciochină) – Angela Ciochină

Sergiu Cioiu – La o adică (Electrecord 1981, ST-EDE 01920) – LP

Muzica: Dan Stoian

Versuri: Marin Sorescu

01. Despre cum era să zbor (Dan Stoian/Marin Sorescu)

02. Zbor (Dan Stoian/Marin Sorescu)

03. Învoiala (Dan Stoian/Marin Sorescu)

04. Vitejie (Dan Stoian/Marin Sorescu)

05. Bunica şi chibriturile (Dan Stoian/Marin Sorescu)

06. Orchestra (Dan Stoian/Marin Sorescu)

07. Întâmplare (Dan Stoian/Marin Sorescu)

08. Perechea (Dan Stoian/Marin Sorescu)

09. Mă trag de mustăţi cu pisica (Dan Stoian/Marin Sorescu)

10. Dumneata, lampă (Dan Stoian/Marin Sorescu)

11. Sud-Nord (Dan Stoian/Marin Sorescu)

12. În copac (Dan Stoian/Marin Sorescu)

13. La o adică (Dan Stoian/Marin Sorescu)

14. Ce urât (Dan Stoian/Marin Sorescu)

15. Botezul (Dan Stoian/Marin Sorescu)

16. Ceva (Dan Stoian/Marin Sorescu)

17. Blazare (Dan Stoian/Marin Sorescu)

18. Dii! (Dan Stoian/Marin Sorescu)

19. Nedumerire (Dan Stoian/Marin Sorescu)

20. Dialectica (Dan Stoian/Marin Sorescu)

21. Ce? (Dan Stoian/Marin Sorescu)

22. Sufletul (Dan Stoian/Marin Sorescu)

23. Viteză (Dan Stoian/Marin Sorescu)

24. Goange (Dan Stoian/Marin Sorescu)

25. Bănuitorul iepure (Dan Stoian/Marin Sorescu)

26. Grija (Dan Stoian/Marin Sorescu)

Sergiu Cioiu – Pe cine numim…EU (15.05.2017, Eurostar E 958) – 2 CD

Muzica: Dan Stoian

Versuri: Marin Sorescu din volumul “O aripa şi-un picior”

Selecţia versurilor: Sergiu Cioiu

01. Despre cum era să zbor (Dan Stoian/Marin Sorescu)

02. Zbor (Dan Stoian/Marin Sorescu)

03. Învoiala (Dan Stoian/Marin Sorescu)

04. Vitejie (Dan Stoian/Marin Sorescu)

05. Bunica şi chibriturile (Dan Stoian/Marin Sorescu)

06. Orchestra (Dan Stoian/Marin Sorescu)

07. Întâmplare (Dan Stoian/Marin Sorescu)

08. Perechea (Dan Stoian/Marin Sorescu)

09. Mă trag de mustăţi cu pisica (Dan Stoian/Marin Sorescu)

10. Dumneata, lampă (Dan Stoian/Marin Sorescu)

11. Sud-Nord (Dan Stoian/Marin Sorescu)

12. În copac (Dan Stoian/Marin Sorescu)

13. La o adică (Dan Stoian/Marin Sorescu)

14. Ce urât (Dan Stoian/Marin Sorescu)

15. Botezul (Dan Stoian/Marin Sorescu)

16. Ceva (Dan Stoian/Marin Sorescu)

17. Blazare (Dan Stoian/Marin Sorescu)

18. Dii! (Dan Stoian/Marin Sorescu)

19. Nedumerire (Dan Stoian/Marin Sorescu)

20. Dialectica (Dan Stoian/Marin Sorescu)

21. Ce? (Dan Stoian/Marin Sorescu)

22. Sufletul (Dan Stoian/Marin Sorescu)

23. Viteză (Dan Stoian/Marin Sorescu)

24. Goange (Dan Stoian/Marin Sorescu)

25. Bănuitorul iepure (Dan Stoian/Marin Sorescu)

26. Grija (Dan Stoian/Marin Sorescu)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ

Jeanina Matei (1979, Electrecord, EDC 10.572) – Single

02. E timpul (Dan Stoian/Dan Stoian) – Jeanina Matei

Concursul Cântecului Politic pentru Tineret – Ediţia a IV-a (1981, Electrecord STM-EDE 01974) – LP

08. Pentru că eşti tânăr (Dan Stoian/ Dumitru Popescu-Chiselet) – Mihaela Oancea

12. Sunt oşancă (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Jeanina Matei

Melodii’81 (1) (1982, Electrecord ST-EDE 02030) – LP

05. Trei fabule” Dan Stoian/Gerda Moisescu) – Grupul 5T

10. Am crescut odată cu ţara mea (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Cristian Popescu – piesă prezentată în afara concursului

Melodii’82 (3) (1983, Electrecord ST-EDE 02139) – LP

02. Eu sunt tinereţea (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Grupul Vocal “Expres”

06. E carnaval (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Mihaela Oancea

Jeanina Matei – From Me to You (1983, Electrecord ST-EDE 02144, STC 00204) – LP şi Casetă Audio

06. A Mouse and a Bird (Dan Stoian/Alexandru Andrieş)

Crizantema de aur (1984, Electrecord ST-EPE 02427, ST-EPE 02428, ST-EPE 02429, ST-EPE 02430, ST-EPE 02431, ST-EPE 02432, ST-EPE 02433) – 7 LP

Discul 3 – Creaţii noi (2)

E04. De ce mai caut fericirea? (Dan Stoian/Nicolae Niţă) – Elvira Cîrje

Melodii îndrăgite (1984, Electrecord ST-EPE 02566, STC 00275) – LP şi Casetă Audio

07. În pacea de acasă (Dan Stoian/Ion Encuţ) – Jean Păunescu

Concursul Cîntecului Politic Pentru Tineret – Ediţia a -V-a 1984 (1984, Electrecord ST-EDE 02578 a/b) – 2 LP

A04. Primăvara vieţii (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Cvintetul Luchian

Mamaia’84 (4) (1984, Electrecord ST EDE 02634) – LP

08. E dorul aprins de cuvinte (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Eva Kiss

Mamaia’84 (5) (1984, Electrecord ST EDE 02635) – LP

04. Farmecul mării (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Eva Kiss

O seară la discotecă – 1 (1985, Electrecord ST-EDE 02712) – LP

06. Măi noroace (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Eva Kiss

10. Nu e prea mult (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Cristian Popescu

Mamaia’85 (1) (1985, Electrecord ST EDE 02769) – LP

07. Visul etern românesc (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Cvintetul “Luchian”

Melodii’85 (1) (1986, Electrecord, ST EDE 02851) – LP

03. Grea e dragostea (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Stela Enache

06. Cele mai frumoase flori (Dan Stoian/Ciupi Rădulescu) – Un grup de copii de la Casa Pionierilor şi Şoimilor patriei a sectorului IV din Bucureşti, dirijat de Lăcrămioara Mitroaică

Crizantema de aur (1986, Electrecord ST-EPE 02886/02887) – 2 LP

B07. Mă-ntâmpină oraşul meu drag (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Nicolae Niţescu

Melodii’85 – Melodii de dans 2 (1986, Electrecord ST-EDE 02943) – LP

05. Ne întâlnim într-un dans (Dan Stoian/Gerda Stoian) – Eva Kiss în duet cu Radu Constantin

Mamaia’86 (2) (1986, Electrecord ST EDE 02992) – LP

01. Toamna se numără bobocii” (Dan Stoian/Gerda Stoian) – i: Dan Spătaru şi un grup de copii de la Casa pionierilor şi şoimilor patriei, sector IV Bucureşti

Festivalul Cântecului Ostăşesc “Te apăr şi te cânt, patria mea” – Ediţia 1986 (1986, Electrecord CS 0205) – LP

12. Mândruliţă, eu sunt militar (Dan Stoian/Aristide Mircea) – Marian Spânoche

Melodii’86 (1) (1987, Electrecord ST EDE 03072) – LP

05. Toamna se numără bobocii” (Dan Stoian/Gerda Stoian) – i: Dan Spătaru şi un grup de copii de la Casa pionierilor şi şoimilor patriei, sector IV Bucureşti

Mamaia’87 (1) (1987, Electrecord ST EDE 03195) – LP

07. Voi, cocorii (m: Dan Stoian/Mala Bărbulescu) – Dan Spătaru

Melodii’87 (1) (1987, Electrecord ST EDE 03291) – LP

07. Te-am aşteptat, iubită primăvară (Dan Stoian/Nicolae Dumitru) – Dan Spătaru

Şlagăre, şlagăre (1987, Electrecord ST-EDE 03299) – LP

07. Iubeşte dacă vrei să fii iubit (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Corina Chiriac

Crizantema de Aur – A 20-a Ediţie (1988, Electrecord ST-EPE 03326, ST-EPE 03327, ST-EPE 03328, ST-EPE 03329, ST-EPE 03330) – 5 LP

F09. Douăzeci de crizanteme (Dan Stoian/Nicolae Niţă) – Elvira Cîrje

H06. De ce n-a fost fără sfârşit? (Dan Stoian/Mircea Block) – Georgeta Braşoveanu

Mamaia’88 (1) (1988, Electrecord ST-EDE 03432) – LP

Live recordings

01. Râzi tu inimă şi cântă (Dan Stoian/Mala Bărbulescu) – Corina Chiriac

Mamaia’88 – 3 Concursul de Interpretare (1988, Electrecord ST EDE 03478) – LP

Înregistrări live

02. Pe plaiul carpatin (Dan Stoian/Gerda Stoian) – Liliana Crează (Liliana Cornilă)

10. La telefon (Dan Stoian/Gina Teodorescu) – Adrian Dospinescu

Mamaia’89 (3) Creaţie (1989, Electrecord ST EDE 03623) – LP

05. Să iubim planeta albastră (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Cvintetul “Luchian

Mamaia’89 (4) Creaţie (1989, Electrecord ST-EDE 03624) – LP

03. Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie? (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Dan Spătaru

Mamaia’89 (7) Interpretare (1989, Electrecord ST-EDE 03665) – LP

03. Corăbii de lumină şi de dor (m: Dan Stoian; t: Mala Bărbulescu) Sergiu Simionese

Daniel Iordăchioaie – Acel paradis pierdut (1991, Electrecord ST-EDE 04059, STC 00766) – LP şi Casetă Audio

06. La telefon (Dan Stoian/Gina Teodorescu) – Daniel Iordăchioaie

Marian Stere – E rândul meu (1995, Alpha Sound B-37) – Casetă audio

07. Trenul vieţii mele (Dan Stoian/Marian Stere) – Marian Stere

Marian Stere şi Rebecca Şerb – O stea de ziua mea (2002, Eurostar E 532) – Casetă audio

11. Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie? (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Marian Stere

124 Şlagăre, pe versuri de Eugen Rotaru – vol 2 (2004, Muzica 2001 020 / 2006, Star Media Music SMM 106) – CD 

05. Grea e dragostea (Dan Stoian/Eugen Rotaru) – Stela Enache

Cristian Popescu – Liliana… Gabriela (2007, Electrecord EDC 828) – CD

10. Cum eşti tu (Dan Stoian/V. Blaga) – Cristian Popescu

13. Dansul tău m-a fascinat (Dan Stoian/V. Blaga) – Cristian Popescu

Primăvara (2008, Electrecord/Intercont IMCD 1320) – CD

12. Te-am aşteptat, iubită primăvară (Dan Stoian/Nicolae Dumitru) – Dan Spătaru

Dan Spătaru – Dac-ajung la inima ta (2008, Electrecord EDC 879) – CD

10. Te-am aşteptat, iubită primăvară (Dan Stoian/Nicolae Dumitru) – Dan Spătaru

13. Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie? (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Dan Spătaru

Dan Spătaru – Discul de aur, vol. 08 (108)(2010, Electrecord/Intercont/Jurnalul Naţional)) – CD apărut împreună cu Jurnalul Naţional/Ediţie de Colecţie din 01.02.2010)

04. Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie? (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Dan Spătaru

Stela Enache – Cântecele mele (2016, Eurostar E 900) – 2 CD

CD2 – Melodii pe muzica altor compozitori cunoscuţi

01. Grea e dragostea (Dan Stoian/Eugen Rotaru)

03. Pianul meu (Dan Stoian/Gerda Stoian)

Marian Stere – Diamante muzicale (2019, Eurostar E 1033) – CD

01. Ce-mi eşti tu, mândruţo, mie? (Dan Stoian;/Dumitru Popescu-Chiselet) – Marian Stere

ALTE COMPOZIŢII (selectiv). În paranteză este trecut numele textierilor.

“A-nflorit pe cer prima stea” (Aurel Felea) –

“Am înţeles ce înseamnă dragostea” (Alexandru Mandy) –

“Cântec de iarnă” (Eugen Rotaru) –  Simona Florescu

“Cântec mării” () – Jeanina Matei

“Cântec la pian” (Aurel Felea) – i: Dorin Anastasiu

“Cine poate să-nţeleagă” (Eugen Rotaru) – Iunia Tănase

“Copiii ţării vă mulţumesc” (Mircea Block) – Grup Solistic

“Cu dragoste fierbinte” (Viorel G. Cozma) – Corul de copii al Palatului Pionierilor şi  Şoimilor Patriei

“Cununi de dragoste fierbinte ” (Viorel G. Cozma) – Corul de copii al Radioteleviziunii

“Dor de acasă” (Eugen Rotaru) – Aurelian Andreescu

“Dragă Ioană, maică romanţă” (Aristide Mircea) – Nicolae Niţescu

“Dragoste de viaţă” – Gabriel Mustaţă

“Dreptul la viaţă” (Mircea Block) – Formaţia “Lira” a Palatului Pionierilor şi Şoimilor Patriei, dirijat de Lăcrămioara Mitroaică

“E floarea tinereţii noastre” (Mircea Block) – Marian Stere

“E lung drumul până mâine” – Iunia Tănase

“E timpul să întrebi de ce” (Dan Stoian) – Jeanina Matei

“Frumoasa Cosânzeana” (Dumitru Popescu-Chiselet) – Doina Limbăşanu / Viorela Filip

“Gânduri flori” (Eugen Rotaru) – Zoe Câmpeanu / Simona Florescu

“Iubirea mea nu are margini” (Mircea Block) – Marian Stere

“Iubire, tu eşti ca un cântec” (Gerda Stoian) – Monica Măceanu (Monica Măciuceanu) / Liliana Cornilă (Liliana Crează)

“Iubita mea” (Cecilia Silvestri) – Puiu Năstase

“Înseninarea mea” (Aurel Storin) – Cornel Constantiniu

“Ne întâlnim pe litoral” (Eugen Rotaru) – Silvia Matache / Liliana Cezar (Liliana Crează)

“Nu mai vreau iubirea ta” (Eugen Rotaru) – Iunia Tănase

“Nu te-ntreb, dragule” (Eugen Rotaru) – Iunia Tănase

“Nume drag” (Aurel Storin) – Corul Ansamblului Artistic “Doina”  al Armatei, Corul “Preludiu” al UTC

“Nuntă-n sat” (Gera Moisescu) – Mihaela Oancea

“Omule” () – Adrian Romcescu

“Poveste într-o vitrină” (Aurel Felea) – Jeanina Matei

“Prag de viaţă” – George Enache

“Primăvară, fată dragă” (Viorela Filip) – Viorela Filip (1988)

“Prinde o stea” (Gerda Stoian) – Denis Ştefănescu (1990)

“Soarele mi-a spus” (Aurel Felea) – Aurelian Andreescu

“Şi pentru mine cineva va cânta” (Eugen Rotaru) – Cornel Constantiniu

“Tânăr eşti” (Aristide Mircea) – Ileana Şipoteanu (1987)

“Te rog să uiţi” (Eugen Rotaru) – Gabriel Dorobanţu

“Tot ce am” (Dumitru Popescu Chiselet) – Emilia Diţu

“Trăiască tinereţea” – Angela Stoica

“Trecătoare ploi” (Eugen Rotaru) – Gina Pătraşcu (1983)

“Ţara din suflet” (Eugen Dumitru) – Alexandra Canareica (1988)

“Un cântec poate însemna” (Gerda Stoian) – Eva Kiss

“Un om de nea” (Gerda Moiescu) – Margareta Pâslaru / Angela Stoenescu

“Undeva, cineva” (Aurel Felea) – Aurelian Andreescu

“Univers de lumină” (Eugen Rotaru) – Eva Kiss / Liliana Cezar (Liliana Crează)

“Vino în întâmpinarea mea” (Dumitru Popescu Chiselet) – Ileana Şipoteanu (1988)

 

Articolul a fost elaborat cu ajutorul cărţii “Meridianele cântecului” (Editura Muzicală, 1989), scrisă de muzicologul Daniela Caraman Fotea.

 

AUTOR

MIRCEA NICOLAU

 

 

Autor: Mircea Nicolau

Share This:

Leave a Reply

5 comentarii la „Dan Stoian, un muzician complex

  • 5 august 2013 la 15:35
    Permalink

    Excelent articol. Felicitari, draga Mircea! Iti propun sa scrii un articol si despre o interpreta pe cat de talentata, pe atat de modesta si discreta, din pacate uitata complet in zilele noastre: Mihaela Oancea. Ce zici, accepti provocarea?

    Răspunde
  • 5 august 2013 la 18:01
    Permalink

    Dragul meu Mihai Stefan,

    Nu am cum sa accept aceasta provocare. Mi-a placut mult Mihaela Oancea, dar nu am nici un fel de date biografice despre ea. Ea s-a retras din muzica in mai 1987 si a plecat din tara. Nu am gasit decat foarte putine date despre ea. Nu stiu nici macar cand e nascuta. In timp, daca voi strange materiale, voi scrie si despre ea.

    Numai bine

    Răspunde
  • 24 decembrie 2013 la 15:22
    Permalink

    Marin Sorescu și Dan Stoian au plecat în turneu. Ne-au lăsat și nouă motive de bucurie. Sergiu Cioiu este încă aproape… aici în America. Nu știu nimic despre Alex Dumitrescu, un vechi prieten, care nu știu cum a dispărut într-un fel de ceața. Dacă știe cineva ceva de el aș fi foarte bucuros să aflu și eu. Va mulțumesc!

    Răspunde
  • Pingback: Sergiu Cioiu – Un actor interpret – Top Românesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.