Introducere în jurnalismul muzical… chiar dacă la muzică se pricepe oricine

În a cincea ediţie (pentru mine) a taberei de jurnalism „Ai noştri tineri” (Vorona, 2022), am avut bucuria să vorbesc despre domeniul care m-a acaparat din 1990 încoace, că a fost presă scrisă, radio ori televiziune. Auditoriu: o parte dintre cursanţii cerculului de jurnalism „Micii reporteri” al asociației Buzzmedia, dar şi câţiva elevi din Vorona, comuna în care s-au desfăşurat „ostilităţile”. Cu o precizare importantă: mai mult decât făcea inconştient proză Monsieur Jourdain în „Burghezul gentilom”, cursanţii Ioanei Matfeev de peste an (şi ai noştri, trainerii taberei anuale) aveau legături serioase cu jurnalismul muzical. În cei 11 ani de activitate, generaţiile de elevi dornici să se joace (cât se poate de serios) „de-a jurnalismul” au intervievat din plin solişti, instrumentişti, grupuri muzicale, organizatori, au scris şi au editat audio-video despre şi cu muzică. Sunt deja (re)cunoscute (nu numai la Botoşani) ziarul tipărit lunar „Buzz” şi canalul youtube „Televiziunea adolescenţilor”. Câţiva dintre ei au propriul blog, vlog, podcast, cont Tik-Tok…

De la începutul acestui an, am fost în legătură directă cu „ai noştri tineri”. Pentru că s-au şi concretizat câteva lucrări, de mai mici sau mai mari dimensiuni: articole despre cântăreţi şi trupe, reportajul documentar cu Ovidiu Anton, cel cu Ana Pătan (intervievată pe skype în Germania), videoclipul making of Impersona – „Restanţier”. Altele sunt în lucru:  Andrea Popescu „Poppy” din Pacific, Ana Suruniuc / Hexxana Su (Koln), Doru Trăscău / The Monojacks, festivalul „Seri melancolice eminesciene”… Elevii şi-au făcut temele cu brio, eu şi colegul editor video Bogdan Sterpu am avut ocazia să le includem câteva materiale video în emisiunea muzicală „Remix” la TVR 3. Intrând mai adânc în problemă, ideea de a structura cumva jurnalismul muzical a apărut natural. Totul pe fondul noţiunilor de bază pe care Buzzmedia le cultivă de atâţia ani la Botoşani.

De fapt, a existat un prim episod în 11 martie, la sărbătoarea celor 11 de ani de Buzzmedia, când le-am vorbit despre „Ce rămâne după muzică?”, după ce Ioana le ceruse să răspundă la această întrebare pe bileţele. La Vorona nu ne-au ajuns cele două ore iniţiale, am cerut încă una (care s-a făcut două), apoi încă una… Personal, nu a fost deloc simplu să cobor discursul la nivelul lor de înţelegere, de cultură generală. Am descoperit şi învăţat, la rândul meu, destule, în fapt mi-am confirmat o vorbă veche: cu cât intri într-un domeniu să îl cunoşti mai bine, cu atât îţi dai seama cât de puţin îl cunoşti de fapt. Le-am ocupat timpul liber copiilor, mea culpa, dar au răspuns cu interes şi bucurie, aşa că am mers mai departe. Bonus: penultima sesiune de rebranding „Remix”, cu Alexandra Bardan (cadru didactic la Universitatea Bucureşti), cot la cot, cu studenţii săi, pe Gmeet (după vreo trei întâlniri similare anterioare). Dar aceea este o altă socoteală, ţinând însă tot de media… deci şi de Buzzmedia!

Deşi am fost poate prea teoretic la început, am răsfoit un pic istoria muzicii, a instrumentelor muzicale, a genurilor, cu marele ajutor al unei absolvente Buzz, astăzi, studentă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, Karina Todireanu. Am punctat noţiuni la care am ajuns prin experienţă – structura unei melodii, documentarea din diverse surse (wikipedia, discogs, publicaţii şi emisiuni muzicale, site-uri ale artiştilor), tehnica interviului şi relaţia cu artistul, folosirea newsletter-elor (cu parcimonie), genuri jurnalistice în tratarea evenimentelor muzicale, drepturi de autor, videoclip, mesaj… totul în dialog cu elevii. Iar Ioana Matfeev a propus o interacţiune şi mai directă, practic un început pentru aplicaţia finală: Fiecare cursant a scris pe o hârtiuţă o melodie preferată (cu tot cu videoclip), motivându-şi alegerea, apoi ne-a şi explicat prin viu grai ce şi cum rula în proiecţia video.

Din acel moment, turnură totală, am descoperit la rândul meu muzici şi genuri noi (uneori şi mai vechi) despre care nu ştiam. Michael Jackson – „Earth song” şi „Smooth criminal”, Lana Del Rey – „Salvatore”,  The Weeknd – „Save your tears”, Queen – „Bohemian rhapsody”,  Dua Lipa – „Levitating”, Rammstein – „Rammstein”, Nirvana – „Where did you sleep last night?”, Emeric Imre – „Nebun de alb”, The Motans – „Poem”, Carla’s Dreams – „Înapoi”, Rod Stewart – „Rhythm of my heart”, Phonk mix – „House, aggressive phonk for gym”, Arctic Monkeys – „505”, 21 Pilots – „Heathens”, BTS – „Idol”, Toni Braxton – „Un-break my heart”, Abba – „The winner takes it all”, Sofia Carson – „Come back home”, Frank Sinatra – „Fly me to the moon”, Glass Animals – „Take a slice”, Phoenix – „Andrii Popa”. Atenţie, cursanţii au vârste între 10 şi 17 ani! Cu observaţia că au ales prea puţine melodii româneşti, aşadar avem de lucrat şi la acest capitol până la următoarea sesiune…

În ultima mini-sesiune, am propus să scriem împreună o recenzie a unei melodii (nu oricare, cum se va vedea), lansată anul acesta. Astăzi începe şcoala, elevii noştri se întorc la cursurile obligatorii. Dar şi la orele de jurnalism pe care le-au ales din plăcere. Peste ani, nu vor fi mulţi care să aleagă o meserie în acest domeniu. Dar noţiunile şi deprinderile acumulate în joaca lor serioasă le vor folosi, într-un moment ori altul, credem noi. Altfel, la muzică se pricepe toată lumea, în fond e cea care îţi „gâghilă” urechile într-un mod plăcut. Cu siguranţă, însă, ei o vor asculta şi o vor vedea (iar uneori o vor dansa) cu alţi ochi. Şi poate le vor arăta şi altora cât de importantă este pentru suflet, indiferent dacă are un mesaj au ba.

  Recenzie:   Zdob şi Zdub & Fraţii Advahov – „Trenuleţul” (2022)

Zdob și Zdub este o formație etno-rock, înființată în anul 1994 în Republica Moldova. La cea de a treia participare la „Eurovision”, trupa a prezentat melodia „Trenulețul”, clasată în finală pe locul 7.

„Merge trenul, parcă zboară / dintr-o ţară-n altă ţară. / Merge, nu poate pricepe: / care ţară, unde-ncepe. / Ţară veche, ţară nouă: / parcă-i una, parcă-s două, / ba aparte, ba-mpreună, / parcă-s două, parcă-i una.”

Personajul principal al videoclipului transportă cu trenul un covor, de la Chișinău la București. Controlorul îl suspectează că ascunde țigări și îi cere să desfacă covorul. Când vede că pe covor se află chipul lui Ștefan cel Mare (domnitor al Moldovei, când ţara se întindea şi peste râul Prut), îl salută și le ștampilează pașapoartele tuturor călătorilor. De aici încolo, membrii formației cântă și dansează alături de pasageri. Distracția este așa de mare, încât personajul nostru uită covorul în tren.

„Şi-ntr-o ţară şi-n cealaltă, / joacă hora laolaltă / şi în fiecare ţară / face farmece vioara. / Când ajunge trenu-n gară, / parcă n-a ieşit din ţară, / parc-a mers fără să iasă / de acasă pân-acasă.”

Dincolo de atmosfera de petrecere şi de voie-bună a videoclipului, mesajul care se transmite, atât românilor cât și moldovenilor, este dorința de unire a Basarabiei cu țara-mamă. Zdob și Zdub au dovedit și cu această melodie că muzica de calitate poate depăși granițele limbii. Mai mult, au reuşit să arate, printr-o abordare plină de umor, cu impact pe plan internaţional, un lucru foarte serios – năzuinţa istorică a locuitorilor Moldovei de peste Prut.

„Merge iute, merge bine / trenul legănat de şine, / dar nu poate să-nţeleagă / prin care ţară aleargă. / Ţară veche, ţară nouă: / parcă-i una, parcă-s două, / ba aparte, ba-mpreună, / parcă-s două, parcă-i una”.