Medalion dedicat poetei și jurnalistei Clara Mărgineanu, la București FM

O emisiune dedicată poetei, jurnalistei, scriitoarei, Clara Mărgineanu, a fost difuzată, duminică seară, la București FM. Întâlniri capitale este emisiunea realizată de cantautoarea Maria Gheorghiu și de data aceasta,  a fost  in memoriam Clara Mărgineanu.

Spicuim câteva idei transmise de cei care au cunoscut-o pe sensibila poetă, cu care realizatoarea emisiunii a stat de vorbă. O ediție cu o încărcătură emoțională puternică, așa cum, sigur, îi plăcea și Clarei să facă la televiziune, să scrie. “În ultima zi a Săptămânii Luminate, în Duminica Tomii, atunci când se închid Cerurile, a plecat fără pașaport direct la Dumnezeu, poeta, scriitoarea, jurnalista, prietena mea, Clara Mărgineanu”, a spus în debutul emisiunii Maria Gheorghiu. Și tot ea a continuat: “De mai bine de doi ani, boala o măcina, a vrut să trăiască, s-a încleștat cu dinții și unghiile  de viață pentru că știa că mai are de oferit lumii din frumusețea sufletului ei. Mai avea de înmulțit talanții și cât a trăit a făcut asta exemplar prin poezie mai ales. Dar tot mai ales, și prin proza poetică, cea care însoțea preznetările oamenilor-lumină asemeni ei, hărăziți în destin”.

Adrian Bănuță, coleg TVR: “Am cunoscut-o destul de bine pe Clara. Lucram cu mult timp în urmă în trustul Jurnalul și la un moment dat, m-am dus la un concert al Cenaclului Flacăra și am ascultat-o pe Tatiana Stepa. Am scris un articol foarte frumos despre ea și colegii mi-au zis dacă nu i-l dai și ei să-l citească, dar n-avea telefonul ei, n-am emailul ei. Mi-au spus că lucrează aici cu noi, cu uin etaj mai jos. Lucram de doi ani de zile alături de ea și nu știam… A început o prietenie strânsă între mine și Tatiana. Cam așa au fost și lucrurile între mine și Clara. Lucram de ceva timp în TVR amândoi, ne salutam politicos pe holuri, cam asta era relația dintre noi. Dar într-o seară la un concert și a doua zi, Clara a venit la mine și mi-a zis: dar tu știai toate poeziile, nu știam că ție îți place folkul! … Am vrut să facem un proiect împreună și proiectul ăsta, o imixtiune de folk și poezie, n-am reușit niciodată să –l facem. Mi-o aduc aminte pe Clara cum a a venit la mine și mi-a zis lucind de fericire, cu ochii mari că Tatiana i-a selectat un poem să-l pună pe muzică”.

Loreta Popa,jurnalist“Clara e femeia-poem de care vorbește toată lumea. Clara e femeia aceea albastră, un curent la care am aderat toate, spunând și despre noi același lucru, cumva gândindu-ne că albastrul înseamnă sensibilitate și forță… Mă bucur că nu mai suferă, e singurul lucru care mă bucură acum… Nu voi uita ceea ce ea a  reușit prin articolele ei în paginile ziarului Jurnalul Național, acolo am fost colege și am rămas prietene de atunci și lasă-mă să-ți spun, și tu ca și mine, știm bine ce înseamnă, ea, prietena mea, iată că nici tu, nici eu, nici Clara nu am fost genul acela de prieteni, noi am fost altfel și pentru asta îi sunt recunoscătoare. Cu bune, cu rele, cu lacrimă și zâmbet, cu tăceri, noi am fost prietene și suntem în continuare, pentru că eu nu cred că se întrerupe ceva. Eu simt că ea ne pregătește și nouă terenul acolo, cred c-a plecat să-și tragă o brază adâncă să putem planta semințe și acolo la fel cum a făcut și aici pe pământ. Misiunea ei pe pământ a fost dusă la capăt și o va face la fel și acolo…”

Ion Cărmăzan (Regizor, UARF):  “A dispărut un prieten, un om deștept, un om talentat, un om extravagant, un om care se îmbrăca într-un anume fel, trecea prin lume într-un anume fel… Peisajul literaturii e mai sărac, la fel al televiziunii, pentru că ea era și un excepțional realizator de televiziune… A evoluat extraordinar uluitor în poezie, ultimele volume sunt ale unei poete pe deplin formate, autentice. Din păcate, timpul vieții ei s-a consumat foarte repede după părerea mea și ăsta e marele meu regret. În ultimii ani am încercat s-o scot din pata aia întunecată a ei. Țin minte că am și prezentat împreună o gală UARF. E un prieten, un om care mai avea încă foarte multe de spus, un om care pe drumul poeziei era la jumătate plus ceva, iar pe drumul cineaștilor, era deja pe un drum format. Eu aveam curaj să-i dau ei chiar și film de lungmetraj, o spun din prisma profesorului care sunt și a omului care cântărește, care l-a girat…. Știam că e bolnavă, știam că luptă, mă gândeam că poate are puterea să lupte și în șupta asta nu era singura, Eu, cel puțin, și alții, probabil și tu, am fost alături de ea. După părerea mea, cea mai mare pierde a fost ca om de televiziune, pentru că în Televiziunea Română nu există încă oameni de talia Clarei sau dacă au fost, au plecat sau au îmbătrânit. Mediocritatea a reușit să o îndepărteze, s-o minimalizeze,s-o scoată de acolo… Suntem mai săraci fără Clara, un om ca ea lipsește, pentru că ea era o pată de culoare în peisajul televiziunii, al filmului, al poeziei. Când apărea se făcea lumină…”

Ovidiu Mihăilescu: “E extrem de greu să vorbești despre un prieten ca și cum n-ar mai fi. Din punctul meu de vedere, Clara este și va fi pariul ei pe prietenie…Sunt spirite care trăiesc în lumina unui fulger și chiar dacă trăiesc mai puțin impregnează mai puternic locurile, oamenii, cuvintele ș.a. A fost oamenii dintre cei mai prezenți, cei mai interesanți, cu o minte vie, cu un spirit special, cu o personalitate aparte. Poemele ei rămân, dovadă că este una dintre cele mai interesante poete ale acestui secol. Ca om a sădit în inimile noastre un fel de a fi mai atenți cu ceilalți, de a fi mai prezent în viața ta, mai tranșant cu lucrurile care ne influențează pe fiecare. Pot să spun că a fost un model de claritate, de clarificare pentru cei care au cunoscut-o și care au știut să se apropie de ea și să interacționeze cu ea. Clara nu era un om ușor de stăpănit, era un om uneori dificil, dar cu niște calități enorme și cu un fel extraordinar de rodnic de  a interacționa cu oamenii. Avea un anume fel de sensibilitate, era foarte ușor de rănit, de îndepărtat, de pierdut din anturaj și tocmai de aceea cred că va rămâne una dintre poetele mari ale acestei țări. Clara are un fel foarte aspru de a-și alege cuvintele, poemele ei sunt  cumva mai acide, dar nu acide pentru că ar avea un mesaj dur ca la Bacovia, ci pentru ca ea știe foarte bine să întâlnească cuvintele, să le facă să-și dea toată tensiunea. Scria cu sânge, scria cu sens, cu o mare sevă verbală”.

Ștefan Nițu, secretar Centrul Cultural Călărași: Am avut șansa, onoarea de a întâlni acest om minunat, am fost pe aceeași lungime de undă, pentru că și eu iubesc poezia. Ea respira poezie, era femeia-poem. Bunul Duminezeu a vrut să trăiască aproape jumătate de veac. Clara va fi vie în sufletul nostru, în mintea noastră. Nu vom mai ocazia s-o îmbrățișăm pe Clara. Draga noastră Clara a iubit frumosul, cuvântul.  A știut să iubească prin adăugare, ea știa să ne apropie, iubea oamenii. Iubea prin adăugare, nu prin excludere.

Adi Bezna, cantautor: Cea mai vie amintire cu Clara este a unei femei frumoase, distinse, a unei femei care întotdeauna își cântărea și prețuia cuvintele ca omul de lângă ea să se bucure. Clara rămâne un om deosebit, un etalon de prestanță, un suflet de femeie frumos, dar și chinuit, un suflet trist, dar și bucuros de a împărți acele felii de prietene…

Walter Ghicolescu: Am fost prieteni încă de la început, m-a însoțit la lansările de la început de la Călărași, Constanța, Ipotești, Calfat. Clara iubea adevărul și știa să –l spună, spunea lucrurilor pe nume și foarte obiectiv. A iubit poezia și folkul adevărat. Clara a câștigat un pariu pe prietenie și trebuie noi să-l ducem mai departe. Fac un apel către colegii folkiști să înregistrăm acel cântec Artiștii lumii, un proiect mai vechi al ei. Să-l facem în memoria ei.

Ștefan Mitroi, scriitor și jurnalist: Clara a fost mai mult decât un jurnalist cultural. Eu cunosc doar două exemple de scriitori români, care au trăit pentru visurile lor, pentru cuvintele lor din care au fost făcuți, au ars până la capăt. Unul este Clara Mărgineanu, celălalt este Constantin Stan. Mă gândesc la Clara ca la un om făcut, nu din pământ cum sunt făcut eu, ci ca la un om făcut din cuvinte și din lumină. Ea de fapt s-a întors în lumea din care era făcută. O fată de lumină.

Titus Andrei, realizator Radio România:  Clara Mărgineanu, cea mai sensibilă ființă, cum spunea cineva la televizor, zilele acestea, cu tandrețe de primăvară și cu multă iubire, așa cum am cunoscut-o eu ca poetă, iubitoare de muzică folk, în primul rând. Prietenă foarte bună, colegă în unele jurii la festivaluri folk, vecină (da, mi-a fost vecină), care, în trecere spre televiziune, îmi lăsa în cutia poștală revista Flacăra cu articolele scrise de ea într-un stil jurnalistic de înaltă clasă și lucrul acesta m-a făcut întotdeauna să-i urmăresc evoluția și s-o citesc cu mare, mare plăcere. Clara, aproape mereu sufletește de Radio România. La noi, la radio, i s-au auzit cântate primele poezii și tot aici își rostea ea primele versuri, cum spunea Ana Blandiana, scrise cu inima la vedere. O invitam în emisiuni cu mult drag și cu nerăbdarea celui de la microfon și de dincolo, toți așteptam să auzim de la ea frumuseți de fraze. Eram obișnuiți să auzim de la ea cuvinte atât de frumoase, de plăcute și adresate exact atunci când trebuie. Lucrul acesta era prin ’95 când Fănuș Neagu scria despre poeziile ei în care a remarcat durerea lumii, în primul rând, și spunea: va fi trăit ea durerea, ar fi un blestem s-o fi cunoscut la vârsta asta, avea doar 23 de ani și aș spune eu, ba mai mult, iată că toate, toate au venit prea devreme, dar rămâne, cum spunea Gheorghe Tomozei, un autor la curtea poeziei al anului 2000 și mult după aceea, sunt sigur. Rămân și cântecele cu versul ei, Tatiana Stepa, Gheorghe Gheorghiu, Ioan Gyuri Pascu, Maria Gheorghiu, Angela Ciochină, Vasile Mardare, Ovidiu Mihăilescu, Walter Ghicolescu și mulți tineri cantautori pe care i-a susținut și i-a iubit mai mult, mi-a plăcut  sintagma asta, decât a fost în stare să demonstreze. Clara cea frumoasă la chip și suflet, a iubit oamenii mai mult decât a fost în stare să demonstreze.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.