Titus Andrei despre formația Coral și istoricul unei melodii pe versuri de Eminescu

Poezie cu târziu de toamnă eminescian, cu același miracol al frumuseții și iubirii. Evident, muzica este intrisecă universului său. Să luăm doar exemplul de astăzi – „De ce nu-mi vii”? Versuri puse pentru prima dată pe muzică de George Ștefănescu. Însuși Eminescu l-a vizitat pe compozitor pentru a asculta împreună acest lied, dar slăbit de boală, era în 1888, se pare că poetul nu mai înțelegea multe din ceea ce se petrecea în jurul său.

Apoi, de-a lungul anilor, s-au compus multe lucrări cu titlul „De ce nu-mi vii?” sau „Vezi, rândunelele se duc”, primul vers al poeziei. Piese pentru voce și pian, corale și pop. Este cazul și unei trupe foarte îndrăgite pentru sinceritatea demersului artistic, pentru armoniile vocale și pasajele instrumentale specifice începutului acestui gen la noi: formația Coral. Dicționarele de specialitate nu menționează nimic despre această trupă. Am aflat câte ceva grație fonotecii radio și unor căutători pasionați ai anilor ’60-’70.

Formația Coral se înființează în anul 1965, București, avându-i ca model pe legendarii Beach Boys. Fondatori: doi elevi la Școala Tehnică de Arhitectură, renumitul folkist, actualmente în Sighișoara, Adrian Ivanițchi și Călin Ungureanu, care ulterior, trece la trupa Carusel din Arad.

În Coral vine apoi Dan Leca, apreciat chitarist, compozitor, vocalist. În ’68 imprimă la radio piesa despre care am făcut vorbire astăzi: “De ce nu-mi vii?” Coral, de acum aproape 50 de ani.