Titus Andrei despre Gică Petrescu

Actriţa Stela Popescu amintindu-şi de marele nostru cântăreţ Gică Petrescu, nume sinonim cu istoria cântecului românesc:

„El a fost maestrul. Era o celebritate la 20 de ani. Am jucat alături de el în numeroase spectacole. Din scenă nu ieşea cu paşi normali, călca sacadat iar publicul prindea mişcarea şi aplauda în ritmul paşilor săi. Era cumpătat şi nu agrea viaţa dezordonată.”

Iar eu îmi amintesc de vizitele sale în redacţia muzicală radio pentru a mai sta de vorbă cu noi. Îi plăcea. Noi profitam şi îi puneam întrebări în special despre compozitorii şi diseurii perioadei interbelice. Răspundea glumind, spunea adevăruri glumind. Vorbea cu plăcere despre oamenii pe care îi cunoscuse. Se mândrea că în radio a înregistrat cele mai multe piese, că radioul l-a lansat şi că peste tot în lume unde a cântat a dus cu el melodica românească. Mi-a plăcut expresia: melodică românească.
Artist unic prin ceea ce a cântat şi cum a interpretat boerul scenei, conul Gică, muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi de petrecere. Viaţa e melodie frumoasă, vorba lui Bacovia.

Aleg în acest context şi cu oarece semnificaţie, cântecul lui George Grigoriu, De-ar fi să mă mai nasc o dată, premiul radioteleviziunii la Mamaia ’66, ediţia a patra.
Şi, puţină autoironie a la Gică:

„Voi întruna vă-ntrebaţi
Şi tot timpul calculaţi.
O avea el vreo optzeci,
Poate are nouăzeci.
Dacă are-o sută-n fine,
Încă se mai ţine bine.”