Titus Andrei și un moment de neuitat al muzicii românești: Romanticii

Câteva vorbe despre Mircea Drăgan- Ex Sideral, ex Mondial și cam tot atâtea despre trupa sa, Romanticii pe care o preia în 1972, îi reorganizează formula și îi definitivează stilul. Participă la festivaluri naționale și internaționale, cântă cu vedete ale vremii și, an de an, apreciatul instrumentist-orchestrator devine și un recunoscut compozitor. Două piese ale sale și doi vocaliști ai Romanticilor din a doua jumătate a anilor `80.

Mai întâi, revelația acelor ani prin soundul proaspăt, inovator: Doru Căplescu. El însuși un miracol infinit – apropos de piesa cu același titlu încredințată Silviei Dumitrescu.

După ce s-a împrietenit cu Adrian Enescu, orchestratorul și compozitorul modern, neîntrecut la ora aceea în România, Doru Căplescu avea să afirme: ”Adrian Enescu a fost mentor pentru mine, am învățat de la el tot ce se putea  învăța. Apoi, am lăsat tot, am investit în instrumente și aparatură, văzându-mi de drumul meu”.

În culmea creației, însă, a părăsit prematur scena vieții în 2003 la 46 ani. Doru Căplescu, vocalist al trupei Romanticii. 1987: ”Și mereu voi cânta” – textul Gina Teodorescu.

{audio}

Și mereu voi cânta pentru ea. Fără ea muzica ar fi o permanentă rătăcire. Piesa pe care am ascultat-o a fost premiată în`87 la Festivalul de Dans Costinești, ediția a II-a. Și chiar la 1 ianuarie `88, Doru Căplescu părăsește Romanticii fiind înlocuit de Marius Voicu, și el printre vocaliștii remarcați ai acelui final de deceniu.  Nu-i compar pe cei doi. Atenție, însă, la orchestrație. Reprezintă exact stilul perioadei și amintește totodată de multe trupe europene la modă, bineînțeles, atunci. Și tot de atunci voi reveni cu alte piese demult neauzite.

{audio}