Titus Andrei și un moment in memoriam Mircea Drăgan

Mulțumesc, Felix! La „Colecția de muzică” vom regăsi, cred, multă vreme muzica lui Mircea Drăgan. A fost și va rămâne. El care se revendică din romantism, compozitorul și instrumentistul care se poate numi în același timp și Sideral, și Mondial, și Romanticii. A fost și va rămâne Mircea Drăgan.

Muzicieni români lansați în anii ‘60. Când Beatles mania isca isteria peste tot în Europa și nu numai, Mircea Drăgan debuta la Radio în formația Sideral, era în 1965, alături de Liviu Tudan cu hitul lor de atunci „Mândruliță din Banat”. Publicul îi primea cu entuziasm pentru că pe lângă Beatles mai cântau și The Who și Cliff Richard. Unii știu filmul „Tinerii” prin care generația acelor ani făcea cunoștință cu un alt mod de viață. Din `69, Mircea Drăgan cântă cu Mondial, formație după cum declara chiar el, cu muzică de foarte bună calitate, cu melodii care se vor cânta mulți ani de acum încolo, un reper pentru adevărata muzica românească. Din `72, Drăgan conduce Romanticii, reorganizează formula și definitivează stilul trupei. Un funcky soul, nu întotdeauna comercial, dar bine pus la punct. Cântă cu multe vedete din România, participă la festivaluri internaționale, la cele mai renumite din țară, devine un recunoscut compozitor, instrumentist, orchestrator și regizor muzical, dedicându-se producției muzicale. M-am oprit la piesa de mare succes „Soare și foc” lansată în `76, la Gala revistei „Săptămâna”. Soliști atunci: vestitul Petre Răduță, Vali Puși, plus compozitorul. Și ce bine suna trupa Romanticii!

Sună la fel și acum și așa va suna mereu, dar parcă în acest moment emană o luciditate amară îndoliată. Mircea Drăgan, romanticul biruitor, trecut prin experiența întregii muzici românești moderne, romantic prin structură și temperament, cu trăiri și pasiuni ardente, în directă comunicare cu omul de muzică adevărată. Cel care astăzi ar fi împlinit 78 de ani.