Un album firesc care te surprinde de la o piesă la alta, un album despre fericirile de luni

alina manoleA trecut ceva timp de când Alina Manole mi-a oferit, spre surpriza mea, noul album “Fericirea de luni”. Recunosc, titlul m-a atras din prima, încă de când primeam primele comunicate despre apariția discului. E în stilul artistei să surprindă cu jocuri de cuvinte, cu podoabe de fraze care nasc metafore, dar partea și mai fericită e că rămâne încă o surpriză.  Nu se plictisește să surprindă, să te gâdile plăcut, să te cucerească.

Îi place asta  deși sunt convinsă că nu face un efort exagerat pentru asta, e în firescul sufletului ei!  Discul începe firesc cu piesa ce dă titlu, “Fericirea de luni” și, inevitabil, înainte de a asculta cântecul, gândești, ce fericire mare poți găsi într-o banală zi de luni, într-o zi în care calvarul facturilor începe, în care alergătura spre ceva își dă drumul din nou. Melodia aceasta îți oferă motive să redescoperi ziua întâi a săptămânii: “e-n cana de ceai”, “are aromă de țigări subțiri” și nu, în niciun caz, fericirea asta de luni “nu înseamnă doar casă și copii”, “nu, nu are legătură cu fostele iubiri”…

Fericirea asta e o metaforă de la un capăt la altul, e simplă, e o poveste între un el și o ea, o dimineață în care te lași răsfață de tot soiul de tabieturi, de detalii de care, de regulă, uiți amestecat între griji și probleme.

Personal, m-am îndrăgostit nebunește de piesa cu numărul doi de pe acest disc. E o declarație de iubire pentru un el, un fost,  una sublimă, plină de metaforă, de femeie îndrăgostită, cu trăiri și dezamăgiri. Vocea artistei desenează ușor, cu versurile cântecului, povestea în care și eu, și tu te regăsești, acum sau mai târziu. O piesă de care te îndrăgostești pentru că e despre noi când avem timp pentru suflet. Ascut piesa în neștire numai și numai să aud și să reaud “Lângă mine aveai aripi înalte/ Aveam grijă de vânt, în sus, să te poarte”.

Dar cert e că Alina are o calitate în plus dincolo de o voce și o ureche muzicală desăvărșite, are un simț al poveștilor cântate. Le cântă jucăuș, trist, își modifică forma glasului după nuanța cântecului. Îi iese asta și cred că e unul din așii ei în treptele spre succesul la public!

E caldă, senzuală, un pic trufașă  în piesa “În urma mea”, dar și de o sensibilitate suportată doar în amorurile cele mai profunde în piesele “Femei și bărbați” și desigur în perla discului, după părerea mea, acest “Lângă mine”.  Orice femeie își găsește trăiri în cântecele noului disc așa cum “Sper să nu” va fi cu siguranță preferata sau oricum va da de gândit femeilor independente.  Alina e difertă de la o piesă la alta; ascultă “Mai bine ia-l tu”, după care următoarea de pe album, “Unicorn”, diferite ca stil, interpretări altfel. O să-ți placă ambele pentru că nu plictisesc!

O surpriză mare ai la final cu piesa “Te iubesc”, e cea mai scurtă piesă (doar 01:23), dar și o declarație de iubire, așa cum rar ți-e dat să auzi la Alina Manole. Diafană, senzuală, trufașă, sinceră, loială, caldă, sensibilă, plină de frământări, visătoare, copilă, fericită și tristă deopotrivă, așa o găsești pe Alina în cele 11 cântece ale noului album.

Aș mai spune că rămâne, așa cum am descoperit-o și pe albumele anterioare, artistul contrastelor, altfel, cu teamă pentru obișnuit, dar mereu nouă, gată să te încleșteze în sufletul ei.

Ar mai fi de spus despre album că muzica și versurile aparțin în totalitate Alinei Manole, cu un  ajutor de la Raul Kușak (pian)  și Claudiu Purăcărin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas), Dan Nicolau (trompetă, flugelhorn). Și ar mai fi de apreciat coperta care este într-o căsnicie perfectă cu piesa ce dă titlul discului: artista privind pe fereastra locuinței sale, culori calde, o ceașcă de ceai, privire relaxată.  Asta e Alina, mereu nouă prin firescul cu care te surprinde…

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.