Nicolae Marino, artistul care cântă după cum trăieşte, simte, gîndeşte

Este un artist prea modest pentru ziua de azi, căci realizările de până acum, muzica de bun-simţ pe care o compune vin să-i contrazică părerile despre sine. Poate n-a avut şansa altor vedete ale genului, pe care şi el îl cântă, de a întâlni oamenii care să-i întindă o mână de ajutor, dar cert este că Nicolae Marino nu e departe de lumea spectacolului, a muzicii care nu trăieşte decît din sentimentul iubirii.  În luna decembrie a anului trecut artistul a obţinut cu piesa „Întrebare” locul III, o recidivare pentru artist la emisiunea Top Românesc, realizată de Titus Andrei. În 1996 acelaşi artist ocupa acelaşi loc la top cu o piesă de pe albumul „Micul Paris”. Primul pentru Nicolae Marino! În prezent, lucrează cu compozitorul Adrian Ordean la un nou album care se va intitula cel mai probabil „Ultima respiraţie” şi va fi finalizat chiar în această primă lună a anului. Nicolae Marino a avut primele contacte cu chitara pe la 14-15 ani când a fost…autodidact. „Am învăţat să „cânt” singur la chitară pe la 14-15 ani doar din dorinţa de a-i „compune” şi cânta unei tinere „iubirea mea”, povesteşte artistul.

O întâmplare nefericită l-a scos din calculul Cenalcului Flacăra

A avut şansa de a lucra cu poetul Adrian Păunescu la Cenaclul Flacăra, însă pur şi simplu o întâmplare nefericită l-a scos din ecuaţia celei mai populare grupări a muzicii folk de la acea vreme. “Prin ’85 am încercat să debutez în Cenaclul Flacara, însă înainte de a urca pe scena am avut un conflict cu poetul Adrian Paunescu şi trebuie să recunosc că temperamentul meu, m-a determinat să plec, gest de puşti teribilist pe care îl regret până-n ziua da azi!”, mai spune Nicolae Marino.  S-a născut la data de 31 martie 1961, are două albume lansate până acum (“Micul Paris” şi “Reality show”) şi a lucrat în TVR făcând parte din echipele unor emisiuni realizate la postul public de televiziune. Tot aici a conceput şi realizat integral emisiunea “E dreptul tău” avându-i producători pe Tatiana Tarfulea si Mihai Margarit. Dar un fapt interesant din activitatea sa artistică este acela că până în 1990 a încercat să facă teatru experimental ajungând chiar să colaboreze cu Teatrul “Podul” condus de regizorul Cătălin Naum. Ulterior, vrând-nevrând, a ajuns să lucreze ca bibliotecar. Nemulţumit parcă de limitele impuse de funcţia publică sau mai degrabă neliniştit ca orice artist, Nicolae Marino îşi ia soarta în mâini şi pleacă la TVR unde are posibilitatea să-şi pună imaginaţia, ideile la încercare. A cântat în cluburi, în festivalurile muzicale din ţară dar şi din Bulgaria şi Republica Moldova.

A obţinut premiul Redacţiei Muzicale la Festivalul Castanilor

La Festivalul Castanilor care se organizează anual la Ploieşti  a obţinut,  în 2007, Premiul Redacţiei Muzicale ca un semn de apreciere şi încurajare pentru talentul şi vocea sa specială. De altfel, când vorbeşte despre fenomenul muzical românesc, Nicolae Marino îşi întoarce privirea către cel care i-a dat curaj în această meserie. “Lipsa unei autentice industrii muzicale, a produs şi produce, o falsă scală a valorilor! Aici cred că intervine rolul major al maestrului Titus Andrei, prin emisiunea sa: aceea de a „pune” ordine în lucruri, de a separa „grâul de neghină”, misiune incredibil de grea la câte orgolii, vanităţi şi „mâncătorie”există din păcate!  Dar pe care, ma rog Bunului DUMNEZEU s-o ducă la bun sfârşit!”, mai spune artistul. Şi rămânând la nivelul mentorilor, al celor care cred dezinteresat în talentul tău, Nicolae Marino mai adaugă. “Realitatea mă obligă să mărturisesc că fără ajutorul şi sprijinul absolut dezinteresat al lui Adi Ordean, cu a cărui Prietenie am privilegiul să mă laud, nu puteam realiza cele doua albume. Regret sincer că emoţia mă împiedică să găsesc cuvintele care ar putea cât de cât macar să sugereze cum este să lucrezi cu Adi..,Oricum, ţine de inefabil, de…, îndrănesc să spun,  o experienţă aproape mistică”. Este un artist  care compune ceea ce simte, gândeşte şi trăieşte. Este artistul care îşi doreşte doar să cânte oamenilor şi care tocmai din acest motiv trebuie să-şi reconsidere poziţia faţă de el. Să obţii premii, să urci pe o scenă, să câştigi simpatia publicului în clasamentele în care îţi sunt propuse propriile piese sau să lansezi albume nu e putin lucru… Pentru mai mult de atît mai trebuie însă puţină şansă şi perseverenţa necesară în oricare altă meserie. Cu atît mai mult în cea a artelor unde trebuie să fii puţin persuasiv ca să te impui între ceilalţi artişti…

Autor: Ioana Matfeev, 4 ianuarie 2011