Nicu Alifantis: Visul meu cel mare de artist e să cred că abia am făcut pași timizi spre maturitate

Cu Nicu Alifantis mi-a făcut de fiecare dată o enormă plăcere să stau de vorbă, e un artist care nu are nevoie de cuvinte ca să-l descrii, pentru că-l simți ascultându-i muzica. Și sublim mai compune! Astăzi, din nou m-a impresionat. A promis că pe data de 5 septembrie voi avea răspunsurile la interviul meu altfel cu el și, la prima oră a dimineții de 5 septembrie, erau atașate în Inboxul emailului. Iar răspunsurile, deși l-am provocat la o altfel de curgere a întrebărilor, sunt sincere, calde, ale unui artist care îți lasă urme în suflet. Astă noapte, la „Noaptea șlagărului românesc”, realizată și prezentată de Titus Andrei, am ascultat un portret sublim cu muzica artistului realizat de Camlia Bantza iar azi completăm, dacă vreți imaginea frumosului creat deja cu acest interviu altfel cu Nicu Alifantis.

40 de ani de muzică pentru Nicu Alifantis… un pariu cu mine însumi pe care încă nu știu dacă l-am câștigat.

“Mozaic” și “Liniște-n cer”, pe locul I, la Top Românesc, la o lună distanță între ele… un gest tandru de răsfăț din partea celor ce mă iubesc.

Viața e un mozaic… se poate spune și așa, dacă ne luam după culorile, structurile, consistența și neregularitățile întâmplărilor ce se abat asupra noastră de-a lungul timpului, aidoma unui joc frumos, dar extrem de greu, cu un singur final.

Brăila e azi… imaginea nostalgică a Brailei de ieri și de alaltaieri, o dragoste fără sfârșit…

Ați simțit că ați zburat… uneori da și chiar îmi placea, dar de cele mai multe ori apărea cineva, nevăzut, care îmi tăia aripile și o luam de la capăt…

Cea mai mare emoție trăită vreodată… se repeta cu aceeași intensitate și insistență înaintea fiecărui spectacol, aidoma copilului pus să recite sau să cânte în fata invitatilor părintilor săi…

Dimineața vă treziți… mai mult sau mai puțin odihnit, n-are importanță, oricum fericit și pentru asta-i mulțumesc bunului Dumnezeu, că îmi dă prilejul de-a ma bucura de încă o zi, oricum ar fi ea.

Vă lipsește cel mai mult acum… copilăria cu puritatea, inocența, naivitatea și candoarea sa.

Cel mai mult vă consumă… prostia și nepăsarea acelor oameni ce ne conduc în ziua de azi.

Liniștea o găsiți… de cele mai multe ori în familie, alături de soție și fiicele mele, iar alteori alături de bunii mei prieteni.

 Cele mai multe furtuni vi le aduc… facerile de bine, pentru că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Ideile, inspirația vin… atunci când vin, doar cand vor ele, fără să se-anunțe, fără să bată la ușă, fără să știi, de cele mai multe fără nici măcar să realizezi că tocmai au trecut pe lângă tine…

Artistul complet e acela care… nu e niciodată mulțumit și împăcat cu sine.

Visul cel mai mare de artist acum… să cred că abia am făcut primii pași timizi spre maturitate…

Autor: Ioana Matfeev