Elena Vasile (Electric Fence): Nu mai vrem să participăm la concursuri cu câştigătorul stabilit înainte….

Pe Elena Vasile o ştim din festivalurile de muzică la care participa cu ani în urmă, dar mai cu seamă din colaborarea cu băieţii din K1, dar şi ca solistă a trupei Hora. Mai nou, Elena şi-a făcut propria trupă cu care a cucerit publicul în ultimii ani. Participările trupei la concursul Eurovision sunt de acum binecunoscute şi au lăsat o impresie deosebită atât în rândul publicului de acasă care i-a votat masiv de fiecare dată, cât şi al juriului care, de asemenea i-a răsplătit cu multe puncte. Totuşi, Elena Vasile susţine că muzica live este totul pentru ei, iar concursurile sunt doar un joc al sorţii, un mod de a se face cunoscuţi, dacă vreţi. Artista oferă mai nou ore de canto copiilor şi tinerilor preocupaţi de acest domeniu şi, împreună cu trupa sa, pregăteşte pentru toamna acestui an un album. Mai multe puteţi citi însă în interviul pe care Elena Vasile i l-a acordat Mariei Crăciun. 

Rep. Electric Fence este o trupă apreciată şi face echipă bună cu o voce inconfundabilă,  Elena Vasile. Totuşi  cine este Electric Fence?

Elena Vasile: Electric Fence este Elena Vasile alături de David Ciente, de Alex Mîșu, Tudor Rotarus şi Teodor Ciobanu. I-am nominalizat în ordinea sosirii în trupă şi a numerelor de pe tricou.. 😉 Electric Fence îşi doreşte să fie trupa care desfiinţează zidul dintre “underground” şi “mainstream”, trupa care să zguduie automatismele unei industrii muzicale inerte. Suntem o mână de oameni care sacrifică multe pentru a impune un standard înalt, la nivelul standardelor care au generat adevărate staruri.

Rep: Cînd aţi  început să cântaţi împreună?

E.V: Prima cântare Electric Fence a avut loc în 28 mai 2010 în Club Piranha, am cântat 5 piese pentru că atatea aveam atunci. Eram speriaţi dar încrezători. Am fost răsplătiţi cu căldură de  public şi atunci am înţeles că ne-am înhămat la un proiect care trebuia să reuşească.

Rep: Dar tu Elena Vasile îţi mai aminteşti când ai apărut pe scenă prima dată?

E.V: Primul meu contact cu muzica şi scena a avut loc la şcoala generală în clasa a II sau a III-a, la cor. Fusesem repartizată la vocea a doua şi mi se părea a fi sub demnitatea mea. Am cântat însă vocea întâi până când profesoara de muzică, încurcată de intervenţiile mele m-a mutat la vocea întâi. Apoi au fost multe festivaluri…J E atât de departe în timp acel moment… Sa zicem ca tu nu erai născută atunci.

Rep. Trupa Electric Fence este aplaudatĂ de publicul de  toate vârstele, o cunoaştem de la televizor dar şi din spectacole şi festivaluri, pe tine însă care au fost momentele care te-au marcat cu adevărat, apariţii în public sau evenimente?

E.V: Apariţiile la Eurovision mi-au creat emoţii mari, dar nu în momentul prestaţiei ci in momentul jurizării. Am fost oarecum antrenată să fac faţă emoţiilor puternice. M-a mai marcat o întâmplare la Festivalul de la Mamaia, cu mulţi ani în urmă când am uitat textul piesei pe care o interpretam sşi m-am blocat definitiv. De atunci îmi e teamă în permanenţă că o să uit textul.

Rep: Aţi fost foarte aproape de locul 1 la selecţia naţională pentru Eurovision… vor mai fi participări ale voastre la evenimente  de asemenea anvergura?

E.V: La evenimente de anvergură da, la evenimente care presupun concursuri nu. A fost folositor pentru noi să participăm dar a creat multe frustrări faptul că în două rânduri am fost pe locul doi, deşi am câştigat sufragiile juriului. Am luptat cu dăruire într-o luptă total inegală. Nu mai vrem să participăm la concursuri cu câştigătorul stabilit inainte!

Rep: În acest moment, în care piaţa muzicală este sufocată de muzică de toate genurile, care din melodiile  voastre prinde la public? Şi care este melodia ta preferată?

E.V: La concertele noastre publicul se bucură de toate piesele noastre, dar există un plus pentru piesele prezentate la cele doua ediţii ale Eurovision, respectiv „Sun-ta” şi „Emilia”. Melodia mea preferată dintre cele făcute de noi este „Hello Little Girl”, care a căpătat şi o conotaţie specială în sufletul meu.

Rep: De regulă în spatele unui artist la început de drum, stă o întreagă echipă de promovare. Cine este în spatele succesului pe care îl aveti?

E.V: Avem un manager nebun şi care crede în noi cu tărie, un sunetist asemenea şi noi, membrii trupei… asta e echipa noastră.

Rep: Ştiu că echipa voastră este compusă din instrumentişti de excepţie ,  aş vrea să ni-i prezinţi pe colegii tăi  pentru ca publicul care vă iubeşte să vă cunoască mai bine…

E.V: David Ciente, keyboard-er, orchestrator, producător, compozitor, textier, uituc, cu capul în nori…. Alex Mîșu, chitarist, metalist în particular, sufletist, morocănos, uşor nebun, freaky, onest, mâncăcios… Tudor Rotarus, bass-ist, puşti, incredibil de talentat, relativ leneş, corect, responsabil… Teodor Ciobanu, toboşar, luminos, somnoros, nepunctual, ochelarist, îndrăgostit, metalist şi el în particular, zâmbăreţ…

Rep: Mai nou ştiu că împărtaşeşti din bogăţia cunoştinţelor tale muzicale şi unor tineri învăţăcei. Poţi să  ne povesteşti despre şcoala unde predai  şi ce pot învăţa tinerii doritori acolo?

E.V: Împartasesc din cunoştintele mele copiilor şşi tinerilor cu talent, nu mă pot numi profesoară de canto pentru că eu fac mai puţin, dar în acelaşi timp mai mult decât reclama fişa acelui post.  În scurt timp o să existe o sală a mea unde cei interesaţi şi cu aplicatie şi calităţi în domeniu îşi vor putea antrena şi dezvolta calităţile vocale sub îndrumarea mea.

Rep: La festivalul George Grigoriu aţi prezentat o reorchestrare a piesei „ „Liliana” care v-a adus  aplauze binemeritate, cum a privit juriul momentul vostru muzical?

E.V: Am avut impresia că le-a plăcut.

Rep: Unde vă mai putem urmări, ce proiecte de viitor vă bat la uşă_

E.V: Vom lansa în toamna asta primul album al trupei şi vom începe o serie de turnee în oraşele importante din România.

Rep: Un mesaj pentru publicul tău?

E.V: Ascultaţi muzică buna, nu doar radiouri…  😉

Autor: Maria Crăciun