Dan Vană: Ar trebui să facem mai multă educaţie pentru muzica clasică în şcoli

Cantautorul Dan Vană a susținut, vineri seară, un recital deosebit, pe scena Festivalului Seri Melancolice Eminesciene, ajuns la cea de-a IV-a ediție. Artistul a atras simpatia publicului atât cu muzica sa cîntat pe versurile unor importanți poeți, dar și cu volumul său de poezii intitulat „Mărţişoare pentru copii, părinţi şi educatoare” şi a accpetat să ne acorde un interviu despre toate acestea.

Rep: S-au împletit aşteptările înaintea venirii la Botoşani cu ceea ce aţi găsi aici, la Săveni, în prima zia Festivalului Seri Melancolice Eminesciene?

Dan Vană: A fost extraordinar de bine. Întotdeauna ce se întâmplă pe scenă şi ce se întâmplă pe teren e diferit de ceea ce crezi că s-ar putea întâmplă. Oricum atmosfera a fost incendiară, se vede că sunt transpirat tot, publicul a fost foarte cald şi foarte pregătit pentru astfel de spectacole, adică sorbea efectiv fraza cântată din gură. Am putut întreţine foarte bine un dialog cu sala, simţeam că ei ştiu ce vreau să spun .

Rep: În general folkul are un public restrîns dar inimos

Dan Vană: Nu. Cred că folkul are publicul pe care-l merită, aşa cum fiecare gen muzical are publicul pe care îl merită şi cred că deocamdată muzica folk poate să stea liniştită şi să se bucure că are un public bun peste tot în ţară spre deosebire de muzica clasică care nu stă atât de bine, din păcate. Ar trebui să facem mai multă educaţie pentru muzica clasică în şcoli, încât peste 10-15 ani să avem şi sălile de operă, de filarmonică pline, aşa cum vine lumea la folk. Asta nu înseamnă că folkul este un gen minor, ci doar că acum avem un public dornic să asculte un poezie cântată…

Rep. Festivalul George Enescu ce se desfăşoară acum este o probă în acest sens,de a promova muzica clasică, de a apropia publicul spre acest gen?
Dan Vană: Festivalul George Enescu este un festival colosal, excepţional cu care ne mândrim, dar la 20 milioane de locuitori, o sală nu poate să cuprindă pe toţi melomanii. Nu putem lua ca etalon festivalul George Enescu pentru situaţia actuală a muzicii clasice. La câte săli de filarmonică avem în ţara aceasta, totuşi ele sunt mai mult goale decât pline. Nu vreau să spun decât că avem interpreţi şi instrumentişi mari de gen, de muzică clasică şi că au şi ei nevoie de un public la fel de bun cum am avut eu în seara aceasta la festival.

Rep.Aţi cântat o piesă despre toamnă şi mi-a venit în minte o întrebare, pe ce lungim de undă sunteţi dvs ca folkist  cu acest anotimp?
Dan Vană: Păi toamna este cu precădere anotimpul poetului melancolic. De fapt, poetul cântă în toate anotimpurile în egală măsură. Folkiştilor, am văzut că le place mai mult iarna şi mie îmi place iarna, e anotimpul colindelor, al sărbătorilor de iarnă, îţi vine să cânţi şi dacă ai o chitară lângă tine… Apoi, primăvara, în cântecul meu era vorba despre toate anotimpurile şi unul e mai frumos decât altul, depinde doar de tine să fii sănătos, să ai pe cine trebuie lângă tine şi să fii fericit în anotimpul în care te afli…

Rep: Aveţi un anotimp când compuneţi mai mult?
Dan Vană: Nu. Din păcate am stări în care compun şi nu am mai compus demult şi întrebarea ta ar trebui să mă trezească şi să-mi pun sufletul la muncă. Am trei cântece în lucru, dar încă nu le-am definitivat.

Rep: Ce poeţi cântaţi mai des şi care ar fi criteriile avute în alegerea poeziilor pe care apoi le cântaţi?
Dan Vană: Îţi mulţumesc pentru această întrebare. Devorez poezia şi pot să spun că am poezii şi nu poeţi pe care îi cînt. Am în repertoriu poeţi pe care lumea poate i-a uitat sau n-a auzit de ei cum ar fi poetul Ion Goia, un mare poet din Tg Mureş, Lucian Valea, un poet care a trăit aici, în această  zonă, a fost exilat în perioada comunistă, a murit după Revoluţie, Nicolae Turtureanu, un poet care trăieşte la Iaşi, Mircea Cărtărescu. Tudor Arghezi. Poetul meu preferat este Geprge Topârceanu, este poetul tristeţii ascunse, al melancoliei inteligent băgate sub pălărie. El spunea: „Durerea mea, prilej de veselie şi cugetarea mea, un lanţ de glume pentru biata inimă pustie şi nici de draga glorie postumă am construit strălucitoarea mea filosofie/Eu pretutineni caut în viaţă prilej de râs la fiecare pas/Şi adesea plâng sub fardul de paiaţă/Dar când tristeţea încearcă să mă prindă/Mă întorc atunci cu faţa la oglindă şi râd nebun de propriul meu nas”. Acesta e poetul de care mă simt foarte atras, George Topârceanu, am şi vreo 4-5 cântece pe versurile lui….Asta nu înseamnă că nu-i iubesc la fel de mult pe Nichita Stănescu, pe Marin Sorescu de la care cânt 14 poezii…

Rep: De unde ideea de a compune poezii, acele mărţişoare pentru copii?
Dan Vană: Soţia mea este educatoare şi serbările pe care le face sunt obligatorii în programa şcolară îi dădeau mari bătai de cap şi atunci m-am gândit că ar fi bine să-i scriu eu poeziile pe care în literatura noastră nu le-am găsit. Poeziile acestea au un specific şi cei care au copii mici, ştiu că atunci când vine serbarea, toţi părinţii sunt foarte atenţi la copilul lor, dar şi la copiii celorlalţi părinţi şi dacă unul spune un vers în plus e scandal mare, că de ce ăla a primit 5 versuri şi al meu doar 3. Şi atunci m-am gîndit să scriu poezii cu acelaşi număr de versuri să ajungă pentru toţi copiii. Regulamentul în învăţământ spune că la o clasă nu poţi avea mai mult de 15 copii, acum nu ştiu de ce soţia mea are 28, drept pentru care am făcut 28 de poezii, să-i ajungă. Cred că nimeni, nicio educatoare din România nu are mai mult de 28 de copii la grupă, aşa că sper ca această carte să fie un îndrumar şi de un real folos pentru toate educatoarele, aşa se şi cheamă „Mărţişoare pentru copii, părinţi şi educatoare”.

Rep: Şi pe final, pe când o carte pentru mămicile cu fete în facultate?
Dan Vană: Păi mai dragabă, mărţişoare colorate pentru fetele din facultate pentru că e mai interesant aşa, mămicile tot primesc mărţişoare până să ajungă fata în facultate, sunt absolut plictisite de câte mărţişoare au primit şi e rândul fetelor din facultate să primească acele mărţişoare colorate, alb şi roşu cum e cocoşu’.

Autor: Ioana Matfeev