Titus Andrei despre muzica Bucureștilor de odinioară

Știu că și în această emisiune mulți dintre dvs. descoperiți sau redescoperiți cu o plăcere nedisimulată, poate chiar cu uimire, refrene din muzica Bucureștiului de odinioară. Muzica perioadei interbelice, muzica anilor ’30, epoca tangoului insinuant, colorat, elegiac, grațios.
Se putea vorbi de un nou gen muzical la noi: tango-romanță datorat unor melodiști de excepție ca Petre Andreescu, Ionel Fernic, Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Elly Roman. Iată doar câteva nume mari! Apoi Nello Manzatti–Femeia, eterna poveste, pe care o veți asculta mâine, Edi Mărcuș – La căsuța albă, Nel Martini –Mână birjar sau Vasile Vasilache – actor și compozitor care a trăit doar 37 de ani, dar ce a compus a rămas în original sau în reluări peste ani.
Morărița –Petre Alexandru, Mia Braia, Mirabela Dauer; Trurli – Titi Botez, Gică Petrescu, Mihaela Mihai, Paula Seling; Du-mă acasă, măi tramvai – Gică Petrescu, Bianca Anghel, Alexandru Arșinel, Cătălin Crișan; Cine mi te-a suparăt – Dorel Livianu, Gică Petrescu.
Iată, melodii cu subsanța lirică, a unor trăiri simple și sincere: Cine mi te-a suparat/Cine mi te-a ‘nlăcrămat – parcă sună și mai adevărat. Născuți în același an, 1907, Vasile Vasilache, compozitor, Dorel Livianu, apreciat dizeur.