Titus Andrei despre neuitatul Constantin Drăghici

Constantin Drăghici: Eu niciodată nu am făcut greșeala să iau cântece ale cântăreților de talie mondială pentru că mi-am dat seama că nu pot să cânt așa de bine ca ei.

Pe alocuri chiar mult mai bine, dar se știe prima calitate a unui artist adevărat este modestia, a oamenilor mari în general. Neuitatul Constantin Drăghici, legenda muzicii ușoare românești, simbol al anilor ’60, ar fi fost, spunea o voce din public, cel mai potrivit pentru o carieră internațională.

După debutul la radio în 1961, cu piesa lui Enrico Fancioti “Nu ești de vină tu”, după participări succesive la Mamaia, chiar de la prima ediție, din ’63, cu multe premii la compoziție și interpretare, după turnee în Europa, toate aducându-i o imensă popularitate, Constantin Drăghici are onoarea de a deschide prima ediție în ’68 a Cerbului de aur.

Toți compozitorii cu renume, de la Elly Roman și Kirculescu, la Ion Cristinoiu, de la Mălineanu și Veselovschi la Grigoriu și Radu Șerban scriu special pentru el. Ba chiar își compune singur cu rezultante excelente, dacă ar fi să amintesc doar două titluri: „A căzut o frunză în calea ta” și “N-ar trebui”, totul până în 1970 când pleacă din țară. Apoi, uitare. Adică, ceea ce n-ar fi trebuit.