Titus Andrei despre tangoul – romanță (Tudor Gheorghe – „Mai spune-mi înc-o dată”)

Tudor Gheorghe – „Bucureștii tinereții mele” de Ion Minulescu:

” Bucureștenii au dreptul ca în zilele frumoase de toamnă – duminicile mai ales – să populeze Calea Victoriei în așa fel încât circulația trăsurilor să fie imposibilă. Între Capșa și Piața Palatului, trotuarul mai ales, devine o adevărată poziție ambulantă de … tot ce vreți. Toaletele doamnelor în primul rând. „

Doamne elegante și frumoase ale căror parfumuri se amestecau pe bulevardele aglomerate cu mirosul de cafele și covrigi calzi, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării, spune cronicarul. În zumzetul acela viu cu o viteză nemaiîntâlnită, tangoul cucerea Bucureștiul.

Lumea vorbea tot mai mult de tânărul compozitor Ionel Fernic, el punea pe roate piesă după piesă cu orchestre improvizate peste noapte, cu instrumentiști găsiți prin mahalalele orașului, care se mulțumeau cu puțin și erau dispuși să încerce orice. Apărea un nou gen: tango – romanță.

De la Moscopol la Tudor Gheorghe, „Mai spune-mi înc-o dată” (ascultă mai jos):