Exclusiv! Interviu cu Virgil Popescu

„Nu cred că mai interesează pe nimeni ca piesele compuse în acest timp să devină peste ani evergreen-uri”

1. „Primăvara”, „Ascult acum la radio”, „Te iubeam”, „Cabaret”, „Îmi place să mă plimb pe stradă”, „Dacă te-am minţit cândva”, „Lumea basmelor”, „Viaţa noastră în doi”, „Am un defect”, „Tu eşti”, sunt doar câteva din şlagărele lansate alături de nume mari ale scenei românesti, însa prea puţine colaborări cu aceşti artişti cunoscuţi în ultimii ani, ce se întâmplă? Care este motivul pentru care scrieţi mai puţin pentru vedetele noastre?

Virgil Popescu: Nu-i niciun mister. Am fost descurajat de-a lungul ultimilor zece ani, treptat, dar sigur, de difuzările cât mai reduse ale compoziţiilor mele pe postul naţional de radio (de celelalte posturi de radio nici nu mai vorbesc…Poate excepţie să facă „Itzi-Bitzi”, dar cu muzica pentru copii, şi „Romantic”...) Nu acuz pe nimeni; doar îmi explic şi constat. Nu-mi place să mă lamentez, dar nefiind un compozitor interesant pentru marii producători de muzică pop nouă (vezi Popi, Muraru…), care sa fie stimulentul necesar creatorului din mine pentru a mai compune?!… Azi, ca să impui o piesă, trebuie să produci un album întreg. Şi nu-ţi garantează nimeni că piesa aia va deveni hit (mă rog, că o va difuza cineva în draci până va deveni hit!) Costurile producerii unui album sunt extrem de ridicate. Dar n-ar fi asta cea mai mare problemă. Oribil e când constaţi că după ce l-ai făcut, nu e difuzat mai deloc, iar banii investiţi nu se vor mai întoarce niciodată. Simplu! Măcar ultima parte a întrebării îmi dă un pic de satisfacţie: „…scrieţi mai puţin…”. Puteaţi să spuneţi foarte bine că nu mai scriu deloc şi nu era cu supărare. Vreau să vă spun că cei şapte ani de colaborare cu emisiunea de la TVR „Garantat 100%” mi-au oferit satisfacţii componistice deosebite şi speciale, fiind nevoit să compun o altfel de muzică, de fuziune de genuri. N-am mai avut senzaţia asta plăcută din 2002 când am compus muzica pentru baletul „Visul unei nopti de vara”.

2. Să amintim câteva din vedetele cu care aţi colaborat de-a lungul timpului: Oana Sârbu, Luminiţa Anghel, Monica Anghel, Silvia Dumitrescu, Manuela Fedorca, Aura Urziceanu, Nicu Alifantis şi amintindu-i pe ei, vreau sa vă întreb ce vă place şi ce vă deranjează la muzica româneasca actuală?

Virgil Popescu: Mai întâi ar trebui să definim noţiunea de „muzică actuală”. Probabil că vă referiti la cea care se difuzează azi în mod abuziv. Pentru că şi eu, şi alţi compozitori scriem muzica în momentul de faţă, deci ar trebui să o considerăm actuală. Poate muzica „la moda” ar fi mai bine spus. Îmi e foarte greu să mă pronunţ. Sunt pe cât de indulgent uneori, pe atât de exigent alteori. Muzica la modă are şi plusuri, dar şi enorm de multe minusuri. Nu-i pot nega o anume prospeţime. Dinamica, ajutată enorm de tehnologia avansată, ar fi iarăşi un plus. Dar stereotipia, lipsa de originalitate, melodicitatea redusă, limbajul armonic extrem de redus, şi de aici şi lipsa de profunzime, mă face sa nu ascult cu plăcere cam 80% din muzica modei la zi.  Nu ştiu câte din piesele compuse în acest timp vor deveni peste ani evergreen-uri. Dar cred că nu mai interesează pe nimeni lucrul asta. Şi nici pe cei care au creat la vremea lor celebrele evergreen-uri nu i-a interesat, atâta doar că melodiile lor au devenit automat evergreen-uri pentru că erau de o mare calitate muzical-artistică.

„E foarte greu să găseşti resurse pentru a gusta o muzică împachetată mai tot timpul în ambalajul ăsta de scandal, contradicţii, nedreptăţi…”

3. Aţi lucrat intens şi cu copii foarte talentaţi şi amintind şi vedetele muzicii cu care aş colaborat dvs, aş dori să ştiu cu cine se lucrează mai usor şi de ce? Spuneţi-ne 2 din copiii care vă plac în mod deosebit şi care au mari şanse de a deveni stele ale muzicii

Virgil Popescu: Foarte rar mi s-a întâmplat să lucrez uşor cu vreun sau vreo colaboratoare. Şi la repezeală spun : foarte usor, simplu, am colaborat cu Andra (e-adevărat, n-am decât o piesă cu ea…), destul de uşor cu Monica Anghel, uneori uşor cu Oana Sîrbu sau Luminiţa Anghel… Dar în general nu se lucrează uşor cu nimeni. E vorba de orgolii, de percepţii diferite, de gusturi, de pretenţii, de seriozitate, de fel de a fi….atât de diferite  de la o persoană la alta…. Nu pot să numesc nici măcar doi copii dintre cei mulţi cu care colaborez, pentru că n-am idee care va face cariera muzicala?!… Asta depinde de atât de multe : noroc, perseverenţă, îndrumători, destin în cele din urmă… Totuşi aş încerca un nume : o fetiţă de zece ani, cu numele de Ann Christine Nicole.

4. Nu vă mai interesează concursul „Eurovision”, „Mamaia”? Aţi avut în timp câteva participări, dar nu şi în ultimii ani…Ce parere aveţi despre acest concurs?

Virgil Popescu: E un concurs. Oarecare. În ultimii trei-patru ani să zic că ar mai însemna ceva în sensul că ai avea posibilitatea realizării de noi contacte internaţionale, dar mai ales pentru solişti, şi mai ales pentru cei foarte tineri…Dacă mă refer la partea strict muzicală, ar putea fi un pic interesant (oricum nu e ceea ce era cînd eram eu mic, şi-l urmăream cu un interes maxim, iar melodia câştigătoare avea să fie fredonată ani de-a rândul…Alte vremuri…Nu mai bune sau mai rele, ci pur şi simplu alte vremuri…). Dar dacă ma refer la partea jurizării, începând cu faza preselecţiilor şi culminând cu ce finală, e scabros! Pentru mine, personal, nu mai prezintă niciun interes. Când îţi place jazz-ul, când mai şi cânţi jazz (o muzică atât de bogată în armonii şi vibratii…) e foarte greu să găseşti resurse pentru a gusta o muzică împachetată mai tot timpul în ambalajul ăsta de scandal, contradicţii, nedreptăţi…

5. Vorbiţi-ne despre 2 din proiectele muzicale la care lucraţi în prezent?

Virgil Popescu: Dacă proiecte ar trebui să însemne lucrări mai ample, nu am niciunul. Dacă va referiţi la compus piese, din astea am în lucru câteva. De exemplu, sunt aproape gata cu două. Una se numeşte „Despre băieţi”, pe versuri de George Popovici, interpretată de Oana Sîrbu în duet cu Ann Christine (de 10 ani). Nu mi-a comandat nimeni piesa asta. Am vrut pur şi simplu să realizez o glumă muzicală (parcă ruptă dintr-un spectacol de variete – ar fi potrivită în emisiuni radio-tv de Sf.Valentin, Dragobete…). Am mai avut de-a lungul anilor astfel de realizări (mai ales cu grupuri de solişti) şi mie mi-au plăcut cum au ieşit…. Iar a doua piesă la care lucrez acum se numeşte „Gaşca fără nume”, tot pe versurile lui George Popovici, şi în interpretarea lui Ann Christine.Dar mai am în lucru şi „Un pian, un vals, un dans” pentru Adina Chiş. Recent am terminat „Vioara” pentru Ana Maria Bucşa (12 ani, din Botoşani) (despre Ana Maria Bucşă, echipa Top Românesc a mai scris pe blogul emisiunii Top Românesc-n.r). Şi mai sunt, dar nu cred că interesează pe foarte multă lume ….

„Îmi doresc să-mi păstrez  entuziasmul cu care compun”

7. Vă gândiţi la un BEST OF, un album cu cele mai cunoscute, mai bune piese pe care le-aţi compus până acum?

Virgil Popescu: Tocmai a apărut la începutul lunii noiembrie 2009, cu revista  „Felicia” un cd „Best of” cu 20 de melodii compuse de mine şi interpretate de Oana Sîrbu. Îi mulţumesc şi pe această cale lui Ovidiu Komornyik, a cărui idee a fost, şi care a depus toate eforturile ca acest cd să apară. M-am gândit de mai multe ori, de-a lungul anilor, să realizez (măcar pentru colecţionari) astfel de cd-uri „best of…”, pe care să fie incluse multe alte piese pe care eu le consider reuşite… Treptat-treptat, împiedicându-mă de atâtea obstacole, descurajarea şi resemnarea s-au instalat….

8. Şi pentru că luna aceasta-mai precis pe 26 februarie- este ziua dvs, vreau să ne dezvaluiţi care este dorinţa dvs atât ca muzician cât şi ca om ?

Virgil Popescu: Ca muzician îmi doresc să-mi păstrez entuziasmul cu care compun, cânt şi ascult muzică, îmi doresc inspiraţie, şi pe cât posibil realizarea prin finalizare a cât mai multe din compoziţiile viitoare. Ca om, îmi doresc să fiu sănătos, iubit şi iubitor.

9. Va mulţumim şi vă dorim multă, multă inspiraţie….

Virgil Popescu: Mulţumesc.

Autor: Ioana Matfeev, 7 februarie 2010