(Audio) Titus Andrei și două amintiri muzicale de neuitat: „Un fluture și o pasăre” și „Lalele”

Scria un ascultător și m-am bucurat pentru prietenul Felix, un pic și pentru mine, că această emisiune așează valorile la locul lor. Poate nu întotdeauna, dar acum simt că este un gest de restituire prin apropierea de șlagărul românesc din deceniile anterioare.

De exemplu, Florin Bogardo. Rămâne peste timp marele romantic al genului din anii `60-`70 – `80. Din rândul pieselor grandioase prezentate de el la Mamaia, amintesc doar trei „Să nu uităm tradafirii” (1969, premiul al II-lea), „Un fluture și o pasăre” în `72, premiul al III-lea și în `73, „Tu ești primăvara mea”, doar mențiune.

Numai că în 2008, ascultătorii Radio România au ales pentru locul I această mare piesă în concursul radiofonic „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio”. Iată, niciuna dintre aceste creații n-a ajuns pe locul I la Mamaia. În schimb, au făcut istorie.

Aleg „Un fluture și o pasăre” – compoziție cu un vers armonic convertit intelectual de poeta și traducătoarea Ioana Diaconescu. Încă un nume, un nume care a izbucnit în muzica noastră ușoară, scurt și strălucitor, care a avut darul de a sensibiliza tot ce a cântat și a cântat tot ce i s-a propus fiind prea bun și prea generos. A avut darul de a trece ușor, lin prin zonele de emoției sincere. Aurelian Andreescu

[Audio}

Ca și Aurelian Andreescu, cei pe care îi voi aminti în continuare sunt, după cum scrie Aurel Storin, celebrități în fața cărora duceai mâna la pălărie instinctiv și care și-au legat cariera artistică de scena teatrului de revistă „Constantin Tănase”.

Temistocle Popa – instrumentist în orchestra teatrului. Compune primul lui cântec în 1961, la vârsta de 40 de ani. Primul și poate cel mai mare șlagăr al său dintre atâtea altele. Se întâmpla imediat după ce Iuri Gagarin devine primul om care a călătorit în spațiul cosmic.

Nea Temi, cum îi spuneau prietenii, și Aurel Storin, secretarul literar al teatrului, propun imediat un cântec pentru spectacol, un vals lent intitulat „Gagarin” – interpret Luigi Ionescu.

Publicul? Nicio reacție. Luigi Ionescu ieșea cu mai puține aplauze decât la intrarea în scenă. Și compozitorul, și textierul decid pe loc: un ritm la modă, un atac percutant al refrenului și, bineînțeles, alt text. Iar din acea clipă, povesteau ei,  piesa a fost pentru totdeauna a lui Luigi Ionescu. Așa s-a născut celebrul „Lalele” care a făcut furori peste tot. Și la noi, și-n alte țări. Și pentru că istoria acestui mega șlagăr s-a scris pe scena amintită, la Colecție îl va cânta acum o solistă din distribuțiile actuale ale teatrului. Bianca Anghel. Cortina tremură de emoție.

[Audio}