(Audio) Titus Andrei și o întoarcere la romantismul muzicii românești: „Tristețea ploii” și „Nunta”

Revin la o cugetare veche și valabilă: sfătuiește-ți prietenul în taină și laudă-l îm public. Așa voi face fără nicio ezitare pentru că atât muzical, cât și poetic, ambii prieteni crează o atmosferă sensibilă, fluentă și reală. Primul: Puiu Năstase, autor și interpret al piesei „Tristețea ploii”.

În 1968 compozitorul Elly Roman care a traversat aproape în întregime secolul XX și care a lăsat multe șlagăre de referință pentru muzica ușoară românească, l-a auzit cântând în cadrul unui concurs pe scena Sălii Radio pe studentul la Facultatea de Fizică Puiu Năstase.

Interpreta piesa lui Ion Cristinoiu „N-ai vrut să crezi”și chiar să nu creadă nimeni, tânărul solist a atras atenția instant prin asemănarea vocală cu Dan Spătaru care era în mare vogă la acel moment cu melodiile aceluiași Cristinoiu „Te așteaptă un om” și „Nicio lacrimă”. În zilele următoare Elly Roman îi compune „Te rog, ai răbdare cu mine”, succes sută la sută și datorită solistului.

Cu târziu nu e niciodată, iată apare o colaborare pe care eu o salut și colegial, și profesional, pentru că vocea lui Puiu mi-a plăcut întotdeauna așa cum am remarcat și am apreciat textele rotunde și inspirate ale domnului Viorel Popescu, omul de radio, fostul meu șef de la care am reținut: „Prin orice emisiune susțineți valorile culturii pe cât posibil.”

Oricine cunoaște piesa lui Ducu Bertzi „Floare de colț”. Superb cântec de dragoste compus pe versuri semnate de Viorel Popescu. În anii de dinainte colaborase cu Dumitru Lupu, Ileana Șipoteanu și alții. La fel, publicul cânta la unison cu cei de pe scenă.

Acum „Tristețea ploii”. Așa cum spune Viorel Popescu, un cântec sentimental care prin versuri, linie melodică, orchestrație, interpretare amintește de romantica șansonetă. Nu știu, dar orice ar fi trebuie să cânți cu inima.

{Audio}

Puiul Năstase, Viorel Popescu  – „Tristețea ploii”. Că cine nu cunoaște dragostea, nu cunoaște nici adevărata tristețe. Cel care propune piesa a doua vine și el cu o vorbă neasemuit de frumoasă și parcă nemaiauzită până acum pentru propria mângâiere și pentru cei care o primesc cu aceleași sentimente. Alin Oprea. Ce zice Alin? „Cu Talisman am învățat să iubesc, iar cu Phoenix  am învățat să zbor. De la primele acorduri cu Talisman la libertatea cu Phoenix am înțeles că adevăratul dar al muzicii este marea apropiere de oameni pentru tot restul vieții. Duc cu mine ecoul Talisman pe aripile Phoenix.” Și la Nunta ca din vis el tuturor le-a zis: „Priviți acum la ea și doar la ea / Că ruptă e din Cer și mâmdră ca o stea.”

{Audio}