(Audio) Titus Andrei cu două paradoxuri la „Colecție”: „Ura” și „Închis în Paradis”

Am onoarea, Felix! Toți  suntem egali în fața muzicii și a poeziei, a artei în general și în mod special, a dragostei. Și arta și dragostea înnobilează, străbat lumea, unesc ceea ce numim clipa cu eternul.

La polul opus se află ura care nu cugetă și nu vorbește limba națiunii, deși acum ar fi nevoie mai mult ca oricând. Și uite așa, cu gândul la unul dintre poeții mei preferați care se năștea într-o zi de 14 martie 1854, am ajuns la o poezioară a lui intitulată „Ură”, acum când ura în sine devine mai vastă decât lumea.

Este Alexandru Macedonski, considerat întâiul nostru poet modern cu un impresionism fără egal în epocă, un simbolism numit de istoricul literar Mihai Zamfir „ornament academizat”.

Macedonski – poet de geniu, patos și exaltare romantică, original, cu idei novatoare și rol de căpetenie în poezia modernă, incomod, dar cuceritor, excentric, dar sincer.

Întâmplarea a făcut ca de ziua poetului să spun câteva cuvinte despre imensa lui valoare literarăm, scuze, dacă am exagerat într-o emisiune muzicală. Să-mi amintesc tocmai de poezia lui „Ură” tocmai în acest context mondial și s-o putem asculta transpusă în cântec, pornind de la  construcția muzicală a versului.

{Audio}

Paradoxuri la Colecție. „Ura” descrisă succint și zguduitor de Macedonski și paradisul din piesa care urmează. Iar ca să ajungi la cel de-al doilea trebuie evitat primul. Și chiar mi-era dor să-l aud la Colecție pe Mircea Vintilă fie ca și un cuvânt înainte pentru aniversarea sa  de peste câteva zile.

În 2005, Vintilă lansa albumul maturității sale artistice, „Opere și operete”. Aleg „Închis în Paradis” cu textul amândurora, adică Vintilă și Hora Stoicanu – filolog, traducător, publicist, critic muzical.

A pus bazele muzicii folk la noi alături de Dorin Liviu Zaharia, Nicu Vlaidmir, Mircea Florian, Doru Stănculescu, Vali Sterian și Mircea Vintilă – despre care am spus întotdeauna că poartă poezia cu el. Poezia care s-a asociat automat fără căutări și eforturi cu glasul său discret și sugestiv. „Bade Ioane” – Tudor Arghezi, „Pământul deocamdată” – Adrian Păunescu, „Frunză verde de albastru” – Nichita Stănescu, „Când se lasă seara” – Florian Pittiș, „Peste răbdări” – Gheorghe Azab – ca să mă refer doar la albumul „Opere și operete”.

O glumiță cu neastămpăr de vis în paradis, un moment pop-rock, hai să zic și folk, mai puțin cunoscut din repertoriul lui Mircea Vintilă.

{Audio}