Festivalul şi Concursul Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară din Bucureşti (1968-1970)

În căutările mele despre istoria muzicii româneşti, în special în presa anilor ’60, ’70, ’80 sau ’90, am găsit date importante despre festivaluri şi concursuri de muzică.
În acest articol ne vom aduce aminte despre “Festivalul şi Concursul Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară din Bucureşti”. Până acum, am găsit, în presa de atunci, doar două ediţii ale acestui festival. Aceste ediţii au avut loc bianual.
Acest festival a avut ca scop lansarea unor tinere talente, în special din rândul amatorilor.
Locaţia ambelor ediţii a fost sala “Savoy” a Teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti.
Festivalului a fost organizat de către Comitetul Municipal pentru Cultură şi Artă, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor.
Ediţia I
Pe data de 28 decembrie 1968, la sala “Savoy” a Teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti, a avut loc prima ediţie a Festivalul şi Concursul Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară din Bucureşti, organizat de către Comitetul Municipal pentru Cultură şi Artă, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor.
În cadrul preselecţiei concursului s-au înscris 150 de concurenţi.
În perioada septembrie-noiembrie, au avut loc două faze de preselecţie. Din juriul de preselecţie au făcut parte compozitori, profesori şi oameni de specialitate. În final, aceştia au ales 18 concurenţi.
Cei 18 concurenţi, selectaţi pentru faza finală, au fost pregătiţi de Camelia Dăscălescu (compozitor), Edmond Deda (compozitor), Florica Orăscu (profesoară la Şcoala Populară de Artă) şi Gaby Pascu (interpretă).
Legendarul compozitor H. Mălineanu a fost cel care a realizat regia muzicală. De asemenea, maestrul Mălineanu a alcătuit formaţia care a acompaniat soliştii. Repertoriul soliştilor a fost alcătuit din piese româneşti, majoritatea prezentate în primă audiţie.
Acompaniamentul a fost realizat de către orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, dirijată de Gelu Solomonescu.
Fiecare concurent a interpretat două piese.
Una dintre participante a fost Dida Drăgan. Deşi nu a luat premiu, Dida Drăgan va deveni un mare nume în muzica românească.

Premiul cel mare al festivalului a revenit solistei Angela Similea, una dintre cele mai mari artiste ale anilor ’70 – ’80.
Pe atunci, Angela Similea era elevă în anul II, la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.
PALMARES
Premiul Festivalului acordat de Comitetul pentru Cultură şi Artă al Municipiului Bucureşti: Angela Similea -“Aşa eşti tu” (George Grigoriu), “În cine să mai cred” (Gh. Ursu)
Premiul Uniunii Compozitorilor: Victor Kinsbrauer
Premiul Comitetului Municipal al UTC: Daniela Gheorghiu
Premiul Casei de Discuri “Electrecord”: Puiu Năstase
Premiul Uniunii Cooperativelor Meşteşugăreşti – Bucureşti: Viorica Ţupa
Premiul acordat de Redacţia Revistei “Săptămâna”: Olga Bacă
Ceilaţi participanţi au fost:
Ştefa Biţă, Loreta Dobre, Dida Drăgan, Mircea Ionescu, Georgeta Ioniţă, Mihai Lazăr, Maria Manea, Maria Marinică, Aurel Pădureanu, Claudiu Săndulescu, Victoria Tomescu, Eugen Vasiliu.
Ediţia II
Pe data de 14 decembrie 1970, la sala “Savoy” a Teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti, a avut loc cea de-a doua ediţie a Festivalul şi Concursul Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară din Bucureşti, organizat de către Comitetul Municipal pentru Cultură şi Artă, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor.
În perioada 20-30 septembrie 1970, la sediul Casei Creaţiei Populare a Municipiului Bucureşti a avut loc prima fază de preselecţie a concurenţilor. În cadrul preselecţiei concursului s-au înscris 100 de concurenţi.
La sfârşitul lunii octombrie s-a încheiat cea de-a doua etapă a concursului. Din juriul de preselecţie au făcut parte compozitori, profesori şi oameni de specialitate. În final, au fost aleşi 15 concurenţi.
Cei 15 concurenţi au fost pregătiţi, ca şi la ediţia precedentă, de către profesoarele Florica Orăscu şi Gabi Pascu, de regizorii Nicolae Dinescu şi Biţu Fălticineanu şi de compozitorul Gelu Solomonescu (care era şi şeful orchestrei “Bucureşti”).
În faza finală, din 14 decembrie 1970, au fost două jurii: juriul de concurs şi juriul publicului.
Din juriul de concurs au făcut parte George Bălan (muzicolog), Nicolae Dinescu (regizor), Biţu Fălticineanu (regizor), Radu Gheciu (muzicolog), George Grigoriu (compozitor), Temistocle Popa (compozitor), Laurenţiu Profeta (compozitor), George Sbârcea (muzicolog), Vasile Timiş (compozitor).
Acompaniamentul a fost realizat de către orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, dirijată de Gelu Solomonescu.
Marele Premiu a fost obţinut de Dida Drăgan.
Mirabela Dauer, a altă mare artistă a anilor’70-’80, a fost distinsă cu Menţiune
În martie 1971, Ruxandra Ghiaţă şi Cosette Marinescu au reprezentat România (alături de Corina Chiriac), la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov. La sfârşitul anilor’70, Ruxandra Ghiaţă a emigrat în Italia. Din 1986, Cosette Marinescu este solistă la Teatrul de Operetă “Ion Dacian” din Bucureşti.
Mira Moreno şi Ana Ciobanu, două voci de excepţie, au devenit apreciate soliste ale muzicii româneşti.
Margareta Pâslaru a susţinut un microrecital de mare succes, în afara concursului.
PALMARES
Marele Premiu al Comitetului pentru Cultură şi Artă al Municipiului Bucureşti: Dida Drăgan
Premiul Uniunii Compozitorilor: Ruxandra Ghiaţă
Premiul Comitetului Municipal Bucureşti al UTC: Cosette Marinescu
Premiul Revistei Săptămâna Culturală a Capitalei: Viorel Baltag
Premiile Uniunilor Cooperaţiei Meşteşugăreşti: Viorica Goangea, Mira Moreno
Menţiuni: Mirabela Dauer, Mihai Lazăr, Aurelia Stan
Ceilaţi participanţi au fost: Ioan Bănică, Elena Berzintu, Ana Ciobanu, Emilia Constantinescu, Niculina Ene, Ioan Mălin
În final, câteva rânduri despre debutul câştigătoarelor celor două ediţii
Angela Similea
Angela Similea s-a născut pe 9 iulie 1946, în comuna 1 Decembrie din Judeţul Ilfov. A început să cânte din copilărie. Pe când era elevă, artista a cântat în corul şcolii.
Angela Similea a urcat prima oară pe scenă, pe când era elevă în clasa a X-a la Liceul Industrial nr.6 din Bucureşti (pe atunci Liceul “Ilie Pintilie”). Profesorul său de muzică din liceu a fost Marin Teofil (zis Pufulete).
Mai târziu, artista a cântat cu Ansamblul de Estradă al I.I.S. Tehnometal, alături de care a efectuat turnee prin ţară.
Marin Teofil a fost cel care a mers cu Angela Similea la celebrul Ansamblu UTC şi a prezentat-o celebrului compozitor George Grigoriu. După ce a ascultat-o, maestrul Grigoriu a sfătuit-o să se înscrie la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.
În perioada 1967-1970, Angela Similea a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Bucureşti. – clasa profesoarei Florica Orăscu (clasa doamnei Orăscu a dat muzicii româneşti artişti precum Mihai Constantinescu, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanţu, Dida Drăgan, Petre Geambaşu, Natalia Guberna, Maria Nagy, Olimpia Panciu, Aura Urziceanu, etc). Corepetitor la aceeaşi clasa – Marius Ţeicu. Artista a absolvit cursurile acestei şcoli în 1970. În paralel, începând cu toamna anului 1968, Angela Similea a urmat cursurile de perfecţionare ale soliştilor de muzică uşoară de pe lângă CSCA (Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă) – profesoară Florica Orăscu.
Debutul Angelei Similea a avut loc în decembrie 1967, în cadrul celei de-a IX-a ediţii a Concursului Artiştilor Amatori, unde o obţinut Premiul I pe Bucureşti şi Premiul III pe ţară, cu melodia “Câmpia sub lună” (Vasile Veselovski/Aurel Storin, din repertoriul Aidei Moga).
După ce a participat la câteva festivaluri şi concursuri de artişti amatori (cum ar fi “Primăvara Bucureşteană”), Angela Similea participă la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia’69, Artista a participat atât la “Creaţie”, cu piesa “Cu fericirea mea nu te juca” (Noru Demetriad/ Florina Ştef), cât şi la “Interpretare”, cu piesele “Astă seară fără lacrimi” de (Aurel Giroveanu/Harry Negrin, din repertoriul Doinei Badea) şi “Glasul tău” (Alexandru Mandy, din repertoriul lui Sergiu Cioiu).
Tot în 1969, artista debutează la Televiziunea Română, alături de Dorin Anastasiu, în cadrul emisiunii “Emoţii în premieră”, cu piesele “Spune, iubite” (George Grigoriu, din repretoriul Elenei Neagu) şi “Guantanamera” (cover). Alte emisiuni TV importante, de la începutul carierei sale, au fost “Estrada tinereţii” şi “Melodiile Bucureştiului”.
Pe 28 ianuarie 1970, în cadrul primei ediţii a concursului “Concertul Speranţelor”, organizat de TVR şi Revista “Săptămâna”, Angela Similea este distinsă cu Premiul I, la egalitate cu Dorin Anastasiu. Artista a interpretat melodiile “Ai plecat râzând” (Petre Mihăescu, din repertoriul Luminiţei Dobrescu) şi “Nel Sole” (Internaţional).
Un an mai târziu, în 1970, Angela Similea se va consacra definitiv. Artista avea să câştige “Cerbul de Argint”, în cadrul celei de-a III-a ediţii a Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov (1970), cu piesele “După noapte vine zi” (Aurel Giroveanu/Tudor Muşatescu, din repertoriul Margaretei Pâslaru) “Marea cântă” (Paul Urmuzescu/Vlaicu Bârna, din repretoriul Ilincăi Cerbacev).
În 1971, îi apare primul disc single, intitulat “Melodii de George Grigoriu” (EDC 10.209). Albumul cuprinde 4 compoziţii ale compozitorului George Grigoriu, printre care şi “Amurgul”.
Angela Similea este una dintre cele mai de succes soliste ale muzicii uşoare româneşti. Artista a lansat zeci de şlagăre, fiind una dintre cele mai populare prezenţe ale emisiunilor radio şi TV din anii ’70-’80.
Dida Drăgan
Dida Drăgan s-a născut pe 14 septembrie 1947 în comuna Jugureni din Judeţul Dâmboviţa (Potrivit Wikipedia, în 1950, comuna Jugureni a fost inclusă în raionul Găeşti al regiunii Argeş. Ea a revenit în 1968 la judeţul Dâmboviţa. De aceea, în multe articole din anii’70, Găeşti este trecut ca loc al naşterii Didei Drăgan). Artista a urmat cursurile Şcolii Medii Mixte nr.31.
În 1966, artista a debutat la Televiziune, în cadrul emisiunii “Dialog la distanţă”.
În perioada 1968-1971, Dida Drăgan a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Bucureşti unde, ca şi Angela Similea, a avut-o ca profesoară pe Florica Orăscu. În
paralel, Dida Drăgan a urmat şi cursurile de perfecţionare ale soliştilor de muzică uşoară de pe lângă CSCA (Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă).
Pe 28 decembrie 1968, pe când era elevă în anul I la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, Dida Drăgan participă la prima ediţie a “Festivalul Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară”, dar nu obţine nici o distincţie.
În 1970, artista este premiată la Festivalul “Tinereţea Buzoiană”.
La scurt timp după câştigarea Marelui Premiu din cadrul celei de-a doua ediţii a “Festivalul Concurs al Tinerilor Solişti de Muzică Uşoară”, Dida Drăgan devine un nume important în muzica românească. Dida Drăgan avea să devină “vocea de flacără a rockului românesc”.
Pe 25 iulie 1971, artista obţine Premiul I, în cadrul secţiunii “Interpretare” a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’71”, unde a interpretat piesele “N-am ştiut” (m: Mişu Iancu; t: Alexandru Mandy, din repertoriul Doinei Badea) şi “Vechiul pian” (m: Vasile V. Vasilache; t: George Mihalache, din repertoriul Doinei Badea).
Dida Drăgan are un mare succes la Festivalul Necompetitiv “Intertalent” de la Gottwaldov (fosta Cehoslovacie).
De asemenea, artista a avut un mare succes peste hotare, în special în Germania unde a participat la multe emisiuni TV şi a lansat căteva discuri.
În 1972, îi apare primul disc single (Electrecord 45-EDC 10.261). Discul cuprinde piesele “Visata mea iubire” (Marius Ţeicu/Constantin Săbăreanu), “N-am ştiut” (Mişu Iancu/Alexandru Mandy), “Greu se mai fac oamenii oameni” (Alexandru Mandy).
Tot în 1972, Dida Drăgan, alături de Anda Călugăreanu şi Marina Voica, a reprezentat România la celebrul concurs “Cupa Europei” de la Knokke, Belgia, unde a avut un deosebit succes.
Dida Drăgan a interpretat multe melodii semnate de cei mai mari compozitori români.
Artista a interpretat numeroase piese rock compuse de Sorin Chifiriuc, Florin Ochescu, Petre Magdin, Adrian Ordean, Anton Şuteu, Liviu Tudan.
Acest articol a fost realizat prin consultarea articolelor apărute în revistele “Informaţia Bucureştiului” şi “Săptămâna”.
Autor: Mircea Nicolau
.

Si vocea mamei mele e una de exceptie!Technica de exceptie, ambitus si nu in ultimul rand timbru deosebit.Un fel de Aurelian Andreescu in varianta feminina.Dar traia la tara.La ea cantul a inceput de cum a invatat sa vorbeasca si sa mearga.Dar pe vremea comunismului doar” alesii” se remarcau.Toti acesti cantareti sant grozavi,clar!Dar mi e ciuda si acum ca numele mamei nu face parte din aceasta pleiada.E nedrept!