Cantautorul Ovidiu Mihăilescu: Cred că poezia e un fel de gimnastică a sufletului…

Cantautorul Ovidiu Mihăilescu a fost prezent la Botoşani în cadrul Festivalului Seri Melancolice atât ca membru în juriul concursului aflat la cea de-a 4-a ediţie, cât şi ca artist aflat în recital. Artistul a cântat cu publicul piesele sale cunoscute ca „Cipilica”, „Rondul de noapte”  sau „Cowboiul Nelu”, a purtat un savuros dialog cu publicul, a cântat în duet cu unul din concurenţi şi asta fără vreo pregătire înainte. Totul s-a întâmplat spontan. Băiatul, participant în concurs, a strigat între două piese că vrea să asculte „Cowboiul Nelu” şi Ovidiu Mihăilescu s-a conformat, dar l-a şi chemat pe tânărul artist pe scenă pentru a-şi etala calităţile vocale, dar şi de cunoscător al piesei. A lansat la Botoşani cartea „Cântece de trecut puntea” şi s-a bucurat de atmosfera boemă şi caldă specifică manifestărilor cu folk. Daria Ichim l-a abordat la un scurt interviu şi iată ce a ieşit.

Rep: Aţi fost la Botoşani, în aceste zile, membru în juriu, artist în recital, dar şi spectator pentru colegii dvs, care dintre toate aceste posturi e mai dificilă?

Ovidiu Mihăilescu: Toate, în felul lor, sunt grele, dar, pesemne, cel mai greu e să te urci pe scenă şi să ţii un spectacol de o oră. Greu este şi să faci jurizare pentru că trebuie să încerci să tragi nişte linii şi să plasezi concurenţii, fiecare la nivelul lui şi asta e foarte greu mai ales că acum genurile sunt amestecate, nu e folk ce se întâmplă de colo până colo şi atunci e o misiune destul de grea, sunt şi reguli impuse de regulament şi atunci apar tot felul de situaţii, dar în fine eu am încercat să fac lucrul acesta cu cinste şi onoare, să nu nedreptăţim copiii şi restul, ca spectator, nu sunt atât de multe riscuri, e plăcut, stai, te uiţi şi te bucuri…

Rep: Aţi fost şi publicist, aţi lansat aici, la festival cartea „Cântece de trecut puntea”, cui se adresează cartea?

Ovidiu Mihăilescu: Cartea se adresează celor care încă mai cred în poezie, în sensibilitate, în importanţa sufleului în viaţa noastră şi eu i-am zis „Cântece de trecut puntea”, pentru că noi trecem printr-o perioadă mai grea şi sper ca cei care vor cumpăra cartea şi o vor citi, vor găsi nişte sfaturi, un pic de sprijin, un pic de culoare în vieţile lor.

Rep: Dar cine sau ce v-a determinat să scrieţi poezie?

Ovidiu Mihăilescu: Nu m-a obligat nimeni, este un lucru care se face din proprie iniţiativă mai ales că eu nu am nici datele necesare, adică nu am o facultate de profil, dar am scris poezie pentru că eu cred că poezia e un fel de gimnastică pentru suflet, de a menţine sufletul curat. Din această autoeducaţie, poemele s-au adunat …

Rep: Ce vă inspiră mai mult? Viaţa de zi cu zi?

Ovidiu Mihăilescu: Da, clar, cel mai mult mă inspiră lucrurile din jur şi trebuie să recunoaştem toţi că sunt o mie de probleme şi ai despre ce să scrii. Problema nu este să scrii pentru că oricine poate să scrie, problema este să reuşeşti să găseşti lucrurile importante pentru fiecare şi să încerci să împărtăşeşti ceva din experienţa ta.

Rep: Dar cum aţi descoperit folkul?

Ovidiu Mihăilescu: Folkul l-am descoperit cu mulţi ani în urmă, cred că aveam vreo 17 ani, când am fost la un spectacol, erau atunci Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Anda Călugăreanu, mi-a plăcut foarte mult genul acesta…

Rep: Care este din punctul dvs de vedere cel mai frumos lucru în a fi folkist?

Ovidiu Mihăilescu: Cel mai frumos lucru ca folkist este că poţi colinda ţara, poţi întâlni oameni, în special oameni tineri, pentru că pe mine asta mă interesează foarte mult, pentru că eu cred că, aşa cum eu m-am îndrăgostit de folk pentru că am văzut acolo un plus de libertate, aşa cred că noi, folkiştii, putem împrăştia sămânţa aceasta de bucurie, de libertate, de sinceritate, de adevăr şi poate, cine ştie lucrurile vor merge mai bine…

Rep: Dar cum aţi trecut de la Transporturi, pentru că aţi fost acolo, la muzică?

Ovidiu Mihăilescu: E foarte simplu, se ştie că trenul cântă şi face tam tam tam şi acea muzică se scrie în noi vrînd nevrând şi automat ne poate împinge spre direcţia aceasta dacă ne place.

Rep: La serviciul de la Transporturi le mai cântaţi colegilor?

Ovidiu Mihăilescu: Nu prea pentru că activitatea de la Căi Ferate unde am lucrat eu, e o treabă foarte serioasă, adică nu poţi să stai să cânţi pe marginea trenului, dar s-a mai întamplat, pentru că eu am lucrat 20 de ani în transporturi, 10 ani în calea ferată, după care 10 ani la o firmă de transporturi şi acolo se mai întâmpla să ne mai întâlnim, să ieşim, să ne mai şi distrăm…

Rep: Şi pentru că melodia „Lili” îmi place foarte mult, o cânt şi eu la chitară, aş vrea să-i ştiu povestea…

Ovidiu Mihăilescu: E totuşi o invenţie. Povestea ei este compusă din mai multe crâmpeie din biografia mea, dar doar crîmpee. Povestea am inventat-o pentru că vroiam să vorbesc despre misterele dragostei. Dragostea este un lucru pe care nu poţi să-l explici prea bine şi nici să-l desenezi foarte bine şi atunci am zis că o poveste, o anectodă de genul acesta e mai simpatică, e mai uşor de criptat chiar dacă e doar o spunere, nu acoperă tot subiectul.

Rep: Deci, Lili e şi ea un personaj…

Ovidiu Mihăilescu: Lili e un personaj inventat, n-a existat o Lili în viaţa mea, dar nu asta contează, contează doar că multă lume se distrează ascultând piesa şi se regăseşte cumva în acel mugure de descoperire a vieţii amoroase.

Rep: Credeţi că a asculta folk ţine şi de educaţia unei persoane?

Ovidiu Mihăilescu: Da, pentru că folkul se bazează pe poezie şi în general poezie de calitate şi dacă ne îndrăgostim de un poet sau de o poezie, încet încet reuşim să găsim mai mult despre el şi ne face curioşi. Evident că nu la toată lumea se întâmplă, adică din o sută de oameni care se îndrăgostesc de o piesă, doar 20-30 poate se duc şi la Bibliotecă sau la cartea autorului. Dar important e că se deschide gustul pentru frumos…

Rep: De ce credeţi că tinerii din ziua de azi nu mai ascultă folk?

Ovidiu Mihăilescu: E un lucru cât se poate de normal. În primul rând că folkul nu este la televizor şi la radio şi-n al doilea rând pentru că tineretul are surse o mulţime, youtube, Facebook, mult mai accesate de casele de discuri, de cei care vor să promoveze muzica aceasta comercială.

Autor: Daria Ichim