Titus Andrei despre Gheorghe Ionescu Gion

Titus Andrei a adus în atenția ascultătorilor Radio România Actualități la „Colecția de Muzică”, numele unui celebru cântăreț de foxtrot și tango al perioadei interbelice, cunoscut sub pseudonimul Gion.

„Voce cu mult farmec, Gheorghe Ionescu, zis Gion, a cunoscut succesul în Bucureștiul perioadei interbelice. În anii ‘30 când Gion cucerește definitiv publicul prin glasul său distins, cald și natural, era și o reclamă: „Cel mai bun Diseur e Gion, pe cele mai bune plăci, Odeon”. Într-adevăr, înregistra la Berlin pentru această casă de discuri.

Personaj interesant, fire de artist cu viață palpitantă. Începe Facultatea de Medicină, dar pleacă pentru că leșină la prima autopsie. Studiază intens vioara și contrabasul, intră în grupul cântăreților cu faimă, se face plăcut prin șarm personal, cunoștințe muzicale și mai ales prin vocea deosebită. Ajunge să fie cunoscut în cercuri înalte, chiar și la Casa Regală. În ‘49 este arestat și trimis în lagăre de muncă, supraviețuiește, iar în anii ‘60 se întoarce la cântec, dar peste ceva timp se stabilește cu familia la New York.

Revin la perioada interbelică, Gion s-a consacrat cu melodia „Vecina mea de vis-a-vis” de Eugen Mirea (1932) și, se spune și acum că a fost cel mai bun interpret al superbului tango, „Adio Doamnă” de Ionel Fernic. Dar atenție, superb mi s-a părut și tangoul lui Richard Stein, „De-ai știi tu” (1932). Richard Stein cel care peste 5 ani avea să compună șlagărul mondial „Sanie cu zurgălăi”. Vocea lui Gion ne poartă exact în acea perioadă.” TITUS ANDREI