Titus Andrei despre Nello Manzatti – „Femeia, eterna poveste”

TITUS ANDREI: „Tangoul feminin reprezintă în accepţiunea cea mai simplă, femeia, care sub diverse nume perpetuează de-a lungul secolelor principiul frumuseţii, al dragostei. Regăsim întru totul această idee şi la Eminescu: „Ea, femeia, nu are nume, dar felul cum e zugrăvită înseamnă fără îndoială, eternul feminin. Nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. E suverană. Femeia, eterna poveste”.

Cui aparţine, de fapt, acest cântec foarte cunoscut?  Lui Ion Mânzatu, mai corect spus, Nello Manzatti, compozitor, critic muzical, gazetar, care a trăit între 5 februarie 1905, Bucureşti, şi 5 februarie 1986, Milano. A compus romanţte, tangouri, valsuri, care evocau atmosfera din Bucureştiul interbelic, boema artistică a perioadei.

Cine lansa „Femeia, eterna poveste”? O voce încântătoare a acelor ani, eternul îndrăgostit cum îl numea presa epocii, Titi Botez (1932). Mare şlagăr, se fredona la Viena şi Paris. Şi-l propun spre aducere aminte, sau, spre cunoaştere – spunea Tudor Gheorghe la un concert în 2006. Ce mai rostea trubadurul?

„O doamnă gentilă coboară exact în faţa unui magazin cu bomboane. Desigur că pentru a se bucura de aspectul plăcut al unei persoane cochete, încălţată fin, ce coboară din trăsură, bucureşteanul, colecţionar galant de imagini sacrifică reverenţios câte 10 minute în faţa unei vitrine din graba lui în trăsură şi pe jos. Nicăieri femeile nu sunt mai frumoase. Tudor Arghezi cu bastonul prin Bucureşti, 1936. „ TUDOR GHEORGHE