TItus Andrei și un moment de amintire: Clara Mărgineanu

Poeta Clara Mărgineanu. Trei ani de când ne-a părăsit în floarea vârstei, a frumuseții, talentului, iubirii de oameni, de muzica folk adevărată și de limba română de care s-a apropiat cu tandrețea primăverii chiar dacă de multe ori i se înfățișa făcută din miere și înjurătură – vorba criticului Ioan Rotaru.

Tot timpul s-a declarat prietenă nedespărțită Radio România. Aici i s-au auzit cântate primele ei poezii. Aici își rostea ea în direct multe poeme și de câte ori o invitam în emisiuni, toți cei care ne aflam în studio așteptam acele frumuseți de fraze pe care le formula cu o ușurință uimitoare.

Clara Mărgineanu a scris cu inima la vedere – nota Ana Blandiana, poeta care într-o formă elegiacă, spune lucruri neliniștitoare. După poeziile ei de debut, cu durerile lumii, scriitorul Fănuș Neagu la care metafora a fost mereu în sărbătoare scria într-o notă sobră: `Va fi trăit ea durerea? Ar fi un blestem s-o fi cunoscut la doar 23 ani.” Poetul Gheorghe Tomozei, prieten bun cu Nichita Stănescu, o numește pe Clara autor la curtea poeziei anului 2000. Chiar dacă mult mai sărac, spectacolul de muzică și poezie continuă prin ceea ce au înregistrat Gheorghe Gheorghiu, Tatiana Stepa, Ioan Gyuri Pascu, Maria Gheorghiu, Vasile Mardare, Ovidiu Mihăilescu, Walter Ghicolescu și mulți alți cantautori pe care i-a susținut și i-a iubit mai mult decât a fost în stare să demonstreze. Până să-l auzim pe Walter Ghicolescu, poeta recită un fragment din „Artiștii lumii”.

{Audio: Clara Mărgineanu}

{Audio}