(Audio) Titus Andrei și o revenire la rock: Cargo și Oigăn

Am onoarea, Felix! Iată că după jurămintele solemne pentru noul an, conform unor personaje cu notorietate, deși demne de toată încrederea, se spune că peste 30 de zile, vom arunca în vânt noua viață model și ne vom întoarce cu și mai multă înverșunare la obiceiurile noastre de dinainte. Au trecut cele 30 de zile și ceva în plus. Întreb: din punct de vedere muzical, e chiar așa? Eh, n-a fost timp. Așteptăm Eurovisionul și unele evenimente care vizează muzica românească pentru mulți dintre noi cu semnificație specială în inimile noastre și în mințile noastre.

Din zona muzicii rock românești, de exemplu, n-am cum să exclud nicicând trupa Cargo fondată la Timișoara în 1985 de un simbol al acestui gen la noi, neuitatul Adrian Bărar. Se știe că după vocaliști ca Leo Iorga și Mircea Nedelco în ‘89, în urma unui concurs pentru postul de solist este descoperit Ovidiu Ioncu Kempes care venea de la o trupă mică din Arad.

Primul album „Povestiri din gară”. Peste trei ani, „Destin”, album cu ghinion pentru Kempes și trupă. Concert extraordinar în semn de solidaritate. Pe afiș, nume sonore, câștigul real al momentului constituindu-l Adrian Igrișan – chirară, armonie și voce.

În ‘98, de Sânzâiene, se lansează „Ziua Vrăjitoarelor”, iar în 2003, „Spiritus Sanctus” cu videoclipul „Dacă ploaia s-ar opri”. Mă opresc la albumul intitulat „XXII” din 2007 cu 22 de hituri, între care „Ești frumoasă ca o stea”. Frumusețea pătrunde în suflet și de aici, muzica.

{Audio}

De la Timișoara la Cluj cu gândul la ceea ce spuneam mai înainte despre jurămintele pentru noul an. Deschidem noua carte și după o lună și o săptămână, nimic, pagini albe. În cazul acesta, fie ca necazurile fiecăruia să dureze cât promisiunile pentru noul an. Adică deloc.

Leg cele spuse de filosofia unui muzician cu profunzime, chitarist, autor de versuri, interpret, pe nume Eugen Nuțescu sau cum i se spune, Oigăn, fondatorul trupei Kumm – 1997, Cluj Napoca.

Rock progresiv cu influențe jazz, etno, rock alternativ. Trec direct la al doilea album cu Nuțescu în rol principal, numit „Grădinile suspendate ale indiferenței” Să-l fi inspirat oare una dintre cele șapte minuni ale lumii? Adică grădinile suspendate ale Semiramidei – regina legendară a Siriei și Babylonului. Era atât de frumoasă, încât într-o zi când la Babyilon a izbucnit o mică răscoală a fost suficient să apară la fereastră cu umerii goi și părul despletit și totul s-a liniștit.

A rămas vestită prin grădinile suspendate cu care și-a împodobit palatul, una dintre cele șapte minuni ale lumii.

Oigăn și poezia pentru care găsește orchestrația cea mai potrivită. Mai spun că piesa se numește „Nefologie” – ramură a meteorologiei care vizează studiul norilor. Este un poem lăsat să zburde pe o câmpie înverzită, un poem care atrage magnetic acea muzică din tărâmul cuvântului vorbit. Aici e cheia: unii vor fi de acord, alții nu. Încercarea și când nu reușește e o lecție.

{Audio}