Rapp simfonic cu Puya la Botoșani: „Încercăm să dăm frumusețe prin ritm…”

Curiozitatea m-a împins să văd un concert rapp simfonic. Am tot văzut rock, pop simfonic, dar nu un rapper între instrumentiști.

Am senzația că mulți dintre cei prezenți, vineri seară, la sala teatrului „Mihai Eminescu” au fost curioși să-l vadă pe Puya având în spate orchestra simfonică a orașului condusă într-o manieră dinamică și plină de aplomb de dirijorul Alexandru Ilie.

L-am mai văzut dirijând orchestra botoșăneană alături de nume din pop-ul și rockul românesc, l-am văzut și la televizor la festivalul Amara și mereu am fost impresionată de vivicitatea cu care strunește orchestra, iar aici, avându-l pe scenă pe Puya, parcă a vrut să se depășească în maniera dirijorală.

„Nu este atât de dificil, contează foarte mult în proiectele de genul acesta viziunea orchestratorului pentru că el creează dificultatea. Hip-hopul e repetitiv și te joci cu câteva armonii, ceea ce ne ajută, dar încercăm să dăm frumusețe prin ritm.”, a spus Alexandru Ilie despre gradul de dificultate în cazul unui concert rapp simfonic.

(Sursa foto: Burlacu Lush)

Prin concertul „Puya Urban Symphony Live” Botoșaniul reușește o nouă premieră cel puțin pentru artist; chiar dacă a mai urcat în cei 30 de ani de carieră pe o scenă alături de o orchestră simfonică, a fost pentru prima dată când instrumentele i-au aparținut lui în totalitate, cântând astfel circa o oră și jumătate.

Artistul cunoscut din trupa La Familia a început să colaboreze pentru spectacolul de la Botoșani în urmă cu două săptămâni când au fost trimise piesele pentru realizarea orchestrațiilor pentru instrumentiști.

O sală plină care s-a manifestat întocmai ca la festivalurile estivaliere unde ești  obișnuit cu prezența lui Puya. Oamenii au cântat cu artistul, s-au ridicat de pe scaune, au filmat, transformând eleganta sală a teatrului botoșănean într-o scenă urbană cu sunetul strălucit al viorilor – vedetele din spatele rapperului bucureștean.

O combinație de instrument cu negativ. O dorință de a stârni interes. O apariție, clar. Un concert altfel; încântător pentru mulți dintre cei prezenți, controversat pentru cei mai tradiționaliști.

Una peste alta, o formă prietenoasă de a-i apropia și pe cei mai tineri de sonoritatea muzicii clasice. Combinațiile de acest tip nu strică, nu fac rău, nu lovesc.

Poate mi-ar fi plăcut – apropo de inedit să aud aici și o transpunere a lui Puya într-o zonă care lui îi e mai puțin familiară muzical vorbind. O secvență, câteva acorduri, o intervenție din muzica ușoară, rock, poate ceva folcloric combinat cu hip-hopul pe care îl cântă cu La Familia din 1996. Altfel, un concert curat, sincer, ușor predictibil și poate prea…uniform.

Câteva hituri de ale lui Puya: „Undeva-n Balcani”, „Bagă bani”, „Vestul sălbatic”, „Foame de bani” (cu Sisu) ș.a.

Aaa să nu uit, au fost la Botoșani (17 aprilie) două concerte în aceeași seară, unul după altul datorită numărului mare de bilete cumpărate. Iată, deci, cum la Botoșani se întâmplă mereu ceva…