Adrian Enache: Laura Stoica era un vulcan nestins pe scenă

Adrian Enache a dedicat câteva rânduri pe blogul personal celei care i-a fost soră de scenă, aşa cum mărturiseşte artistul. Lansaţi în acelaşi an la festivalul Mamaia, Adrian Enache îşi aminteşte prima apariţie alături de Laura Stoica ce astăzi ar fi împlinit 43 de ani. Vă invităm, prieteni, să citiţi rândurile emoţionante ale artistului despre una din cele mai mari voci ale muzicii româneşti, dispărută prea curând:

Adrian Enache: Laura Stoica era un vulcan nestins pe scenă…

1990. Mamaia. Eram printre laureaţii acelei ediţii. Eu, locul II, Laura premiul I şi trofeul. Mi-o amintesc perfect în rochiţa aceea albastră şi scurtă cum a urcat pe scenă iar sala a început să vibreze odată ce a început să cânte acel minunat “Dă Doamne cântec”. În 2000, la 10 ani de la acel debut oficial al nostru ne-am reîntâlnit pe scena de la “Mamaia” într-un recital pus la cale de TVR pentru noi doi. Am avut bucuria atunci să o aud cântându-mi una din piesele mele pentru că nu ne-am ferit să ne “jucăm” în acordul publicului care s-a bucurat alături de noi. Laura Stoica degaja pe scenă o forţă magică între ea şi public. Aerul dezinvolt, tupeul pe scenă, în cel mai pozitiv sens, spontaneitatea şi curajul de a aborda piese puternice, vocea unică şi talentul ei admirabil au făcut din sora mea de scenă, pentru că aşa ne spuneam noi prin culise la spectacolele şi emisiunile la care ne întâlneam, un vulcan nestins sus pe scenă. Cred că aici ne potrivim şi, nu întâmplător, în acel an 90, un an descătuşat de restricţiile impuse de regimul comunist, juriul de atunci de la festival ne-a remarcat pe noi printre primii laureaţi. S-a dorit atunci probabil altceva şi am fost remarcaţi pentru că deşi am mai încercat să dăm lovitura la “Mamaia” nu ne-a mers cu acest stil non-conformist şi poate prea occidental pentru mentalităţile dinaintea Revoluţiei. Astăzi, Laura Stoica ar fi împlinit 43 de ani dacă n-ar fi existat acea zi urâtă în care ne-a părăsit. Trofeul pe care l-am primit pe scena festivalului Mamaia, cu prilejul aniversării a 50 de TVR, i l-am dedicat Laurei, ridicând privirea spre Cer. A fost un gest care a venit firesc pentru un artist şi un prieten bun aşa cum era ea. Nu pot să uit un mesaj, poate cel mai trist primit vreodată pe telefon, în care eram anunţat că piesa ei “Un actor gărbit” se difuzează pentru prima dată la Europa FM. E trist că doar astfel de momente trezesc interesul pentru valorile acestei ţări. Anul viitor sunt deja 20 de ani de la debutul nostru pe scena festivalului Mamaia. Îmi doresc un recital pe scena festivalului pe care l-am numit dintotdeauna “maternitatea mea artistică”, un recital pe care să-l dedic memoriei sale pentru că ar fi fost, sunt sigur, o bucurie pentru ea să urce, după 20 de ani, pe scena unde a debutat. Laura Stoica rămâne un mare artist pentru că va trăi veşnic în inimile noastre prin muzica pe care ne-a lăsat-o.

Sursă: http://www.adrianenache.ro, 10 octombrie