Alexandru Jula: Cei tineri trebuie să știe că muzica nu a început și nu se va sfârși cu ei…

Realizator a 15 albume muzicale, deținătorul mai multor trofee de excelență și Discul de aur 2008, cetățean de onoare al municipiului Galați, astăzi,  artistul Alexandru Jula a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu  pentru prietenii și admiratorii săi.

 Rep.  De la dumneavoastră am învățat că este important să fii cunoscut și în orașul în care  te-ai născut, în care trăiești,  de oamenii cu care te întâlnești  zilnic la școală, în autobuz , pe stradă  Și aici,  aș vrea să ne vorbiți despre emisiunea – “Jula și prietenii”, emisiune pe care o moderați de câțiva ani neobosit….  
A.J.  Cum să nu, draga mea. În primul rând vreau să  te felicit  pentru ceea ce faci și după aceea să-ți răspund la întrebare.   Această emisiune se adresează în general acelora care stau foarte mult în fața televizorului, în general publicului care e foarte atent la televiziune pentru că, dacă tu ai observat, în acestă emisiune nu aduc decât valori. Și tu ai fost la mine în emisiune de câteva ori, de aceea eu te consider și pe tine o valoare. Aceasta emisiune se adresează celor care au nevoie să vadă și la Galați, oameni importanți din divertismentul românesc precum și pe cei care au însoțit drumul muzicii ușoare cu pasiune și dăruire. Și aici vreau să-l salut pe prietenul meu, Titus Andrei și Octavian Ursulescu, amandoi  fiind invitați speciali în emisiunea mea.
Rep.  Știu că pe 25 octombrie 2012,  ați avut lansarea cărții biografice apărută în colecția  Patrimoniul Muzical de la Editura Biblioteca Bucuresti . Cum priviți această frumoasa realizare?
A.J.   Uite-o întrebare foarte importantă care îmi face și plăcere…Este o carte-document draga mea, o carte care povestește cam tot ce-am făcut  eu într-o perioada de cinzeci și opt de ani de scenă. Și care încununează această activitate a mea. E o mare bucurie și o mare onoare acesta carte și, ca să fiu sincer până la capăt îmi pare bine că mi-ai pus așa o întrebare.
Rep   Aș mai  mai vrea să vă întreb ceva care vine din suflet. Și eu și dumneavoastră avem o legătură specială cu regretatul compozitor, Aurel Manolache… Cum v-a influențat destinul acest mare om de  muzică?
A.J   .Dumnezeu să-l odihnească pe Aurel Manolache și vreau să -ți spun că toata cariera mea  a fost hotărata de dânsul. Pentru că în 1954, când nici părinții tăi nu erau născuți, dânsul  mi-a deschis calea spre această meserie. El a fost primul meu director la Teatrul de Estrada,  nou înființat în Galați. În concluzie, Aurel Manolache mi-a hotărât destinul.
Rep. Vi se spune, și pe bună dreptate, că sunteti o legenda vie a muzicii ușoare românesti. V-ați pus amprenta  asupra a 300 de piese . Cum priviți acest frumos bilanț?
A.J.  Vreau să-ți spun că am imprimat foarte mult în viața mea, dar probabil dacă aș fi locuit în București, aș fi avut posibilitatea de a face mult mai mult. Foarte multe piese mi-au plăcut, au fost de mare calitate, din păcate doar câteva au rămas în mintea și în sufletul publicului, pentru că aici este un mare secret, pe care nu-l știe decât publicul.   Niciodată, și asta trebuie s-o stii si tu,orice ai face , orice ai imprima, oricat de draga ti-ar fi o piesa, nu stii cum va fiu primită  de public. Numai el hotărăște  dacă acea piesa rămâne în sufletul lor sau nu. Și aici e un mare secret pe care, crede-mă nici eu nu-l știu și nu-l știe nimeni. Și ca să-ți pot exemplifica și ție și celor care vor citi acest articol pe care tu îl faci, la un moment dat eram la festivalul Mamaia  cu mulți , mulți ani în urmă.  Eu nu participam, dar stateam de vorbă cu marele nostru compozitor de care tu probabil ai auzit, Vasile Veselovski. Și în timp ce stateam de vorbă cu dânsul , a venit un tânăr  și i-a spus  „Maestre, vă rog frumos să-mi scrieți și mie un șlagăr…  La care Vasile Veselovski, care avea  o experiență formidabilp, i-a răspuns… Mai bpiete, dacă eu aș ști secretul șlagărului, aș fi cel mai bogat om de pe planetă!  Deci, secretul șlagărului  nu-l știe nimeni, poate doar publicul, și ai să te convingi în activitatea ta de acest mare adevăr. Așa că eu care am imprimat foarte multe piese, am avut surpriza să constat  că  “Soția prietenului meu”,   a fost un șlagăr pe care eu însumi nu l-am putut depăși  niciodată și crede-mă că am avut multe piese pe care le-am considerat mult mai bune. Vreau să-ti spun că și acum când merg undeva să cânt, orice aș cânta ,oricât de frumos, oricât de mult, dacă nu cânt piesa asta, am fost degeaba.  Asta e, puiule….
Rep.    Ce le-ați transmite noilor generații de artiști?
A.J    Da și asta e o întrebare foarte, foarte bună… în primul rând ei trebuie să știe un lucru și anume că muzica și cântecul nu au  început cu ei și nu se va sfârși cu ei… asta e primul lucru și dupa aceea foarte, foarte multa muncă. Să știi că în activitatea artistică poți avea și neîmpliniri…trebuie să treci peste ele.  Asta te privește și pe tine pentru că deocamdată ai numai și numai  glorie, dar să știi ca poți avea și o neîmplinire  si atunci trebuie sa stii să treci peste asta și nu oricum, ci cu fruntea sus.
Rep.  În final , alături de mulțumirile noastre pentru tot ce ne-ați împărtășit, poate fi și un gând adresat site-ului Top Românesc?
A.J.      Da, le transmit  și eu mulțumirile mele  pentru tot ceea ce fac ei  și le doresc din toată inima  să aiba succes, să meargă mai departe și așa cum îmi place mie să spun:   Baftă la succese!

Autor: Maria Crăciun